De la Burebista la Diurpaneus-Decebal
Dacii pe drumul către a doua centralizare politică
44 î.Hr - 87 d.Hr.
autor Moise Gheorghe, 2018
Învăluită în mister, dispariția bruscă a lui Burebista a fost urmată, la scurt timp, de tendințele centrifuge ale unor lideri locali dacici. Acest fenomen s-a soldat cu o fărâmițare a vremelnicei stăpâniri a celui „mai strălucit dintre bărbați”. După succesorul lui Burebista, Deceneu, spațiul dacic s-a împărțit în patru, și mai apoi cinci, regate. Conduse de regi precum Cotiso, Scorilo sau Duras, aceste formațiuni politice au existat în proximitatea Imperiului Roman atâta vreme cât acesta din urmă a îngăduit. Criza financiară a lumii romane, precum și agresivitatea dacilor de la frontiera danubiană au condus către noi conflicte de anvergură între cele două civilizații. Seria acestor războaie a fost deschisă de campaniile nord-dunărene ale împăratului Domițian, spre finalul secolului I d.Hr.. Contra-reacția dacică avea să-l propulseze în fruntea unui al doilea efemer stat dacic pe Diurpaneus-Decebal.
Brusca dispariție a lui Burebista a fost urmtă de o rapidă dezintegrare a embrionului statal pe care acesta îl crease. Timp de peste un secol, până la apariția lui Diurpaneus-Decebal, spațiul dacic nu a mai prezentat aceeași coeziune politico-militară pe care i-o imprimase hegemonia lui Burebista.
Text
1 din 4
În contextul tulbure al dispariției bruște a lui Burebista a urmat un rapid proces de dezintegrare a „marii sale stăpâniri”. Izvoarele istorice indică mai mulți stăpânitori daci în spațiul carpato-danubian, dar cu niște cronologii ipotetice pentru domniile acestora.
Imagine
Text
2 din 4
În exteriorul arcului carpatic, formațiunile statale sau uniunile de triburi nu au cunoscut dezvoltarea entității politice din Transilvania. Poate acesta este și motivul pentru care informații despre acestea nu apar la scriitorii romani contemporani, neprezentând același interes precum formațiunea transilvăneană.
Imagine
Text
3 din 4
Odată cu dispariția lui Burebista, statul dac, slab centralizat, s-a dezmembrat rapid în patru, apoi cinci, organizări politice. În inima statului lui Burebista, în zona Munților Orăștiei, Deceneu, mare preot în timpul lui Burebista, a preluat puterea. El a fost succedat de Comosicus, de Scorilo, Duras și, în final, Diurpaneus-Decebal.
Imagine
Text
4 din 4
Perioada dintre domniile lui Burebista și Decebal se caracterizează printr-o lentă, dar sigură, expansiune a statului roman spre teritoriile de pe cursul mijlociu al Dunării. În acest context se înmulțeau contactele militare dintre daci și romani: raiduri de jaf ale dacilor și campanii de pedepsire și strămutare a unor întregi comunități dacice de către romani. Ciocnirile aveau să se transforme în veritabile războaie în timpul lui Diurpaneus-Decebal.
Imagine
Lipsită de o trainică unitate economică şi politică, vasta stăpânire a lui Burebista se destramă. Regiunile cucerite de rege în afara Daciei sunt pierdute pentru totdeauna. Chiar și în Dacia anumite ţinuturi se desprind din statul incipient al dacilor.
Text
1 din 3
Triburile străine supuse prin campaniile militare ale lui Burebista au ieșit de sub autoritatea dacică. Coloniile elene de la țărmul Mării Negre nu au mai recunoscut dominația dacilor asupra lor. Impunerea prin forță a hegemoniei dacice asupra unor neamuri străine nu apucase să fie dublată de o coeziune economică sau culturală, astfel că tendințele centrifuge ale acestora s-au manifestat imediat dispariției regelui dac.
Imagine
Text
2 din 3
Lipsa de coeziune s-a manifestat și în interiorul spațiului dacic propriu-zis. Diversele regiuni dacice erau dezvoltate economic și social în mod diferit. De exemplu, zonele nordice și lunca Dunării nu erau la fel de bine dezvoltate economic precum regiunea centrală, cea a munților Orăștiei. Complexul de fortificații de aici nu are echivalent nicăieri în restul teritoriilor dacice. În plus, o piață economică unică nu apucase să se cristalizeze în timpul lui Burebista, un șef politic mai degrabă concentrat pe domeniul militar.
Imagine
Text
3 din 3
Probabil că dezintegrarea entității politice dacice s-a datorat și tendințelor centrifuge manifestate de aristocrația dacică. Factorii care îi adunaseră pe aceștia sub autoritatea lui Burebista, pericolul roman și incisivitatea monarhului, dispăruseră odată cu Iulius Caesar și șeful dac.
Imagine
  • Constantiniu Florin, O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2011
  • Bărbulescu M., Deletant D, Hitchins K., Istoria României, editura Corint, București, 2004
  • Hadrian Daicoviciu, Dacii, ed. Hyperion, Chișinău, 1991
  • Ion Bulei, O istorie a românilor, ed. Meronia, 2012