Reformele lui Hitler - reforma socială

1933 - 1939

Hitler a impus o relativă stabilitate socială, specifică dictaturilor, în comparație cu haosul reprezentat de Republica de la Weimar. Salariile claselor de jos au scăzut iar costurile de trai au devenit mai mari. Grevele și protestele au încetat. Această stabilitate socială indusă de teroare a mărit profiturile marilor oameni de afaceri. Reorganizarea întregii vieți socio-economice a favorizat o creștere economică susținută pe mai mulți ani. Înarmarea masivă din preajma celui de-Al Doilea Război Mondial a periclitat progresul economic.

Text

1 din 3

Primul pas de reformare a economiei a fost întâlnirea cu marii oameni de afaceri. În ciuda orientărilor lor liberale, aceștia erau mulțumiți de venirea la putere a naziștilor. Hitler a fost singurul care a putut suprima grevele clasei muncitoare, aducând ordine socială. Marii industriași au sperat ca muncitorii să se întoarcă la munca în fabrică, acceptând chiar și salarii mai mici. La primele întrevederi cu Hitler, aceștia au obținut promisiunea că elementele marxiste vor fi eliminate. Aceasta a fost printre puținele promisiuni pe care Führerul le-a onorat.

Imagine

Text

2 din 3

Teroarea instaurată de naziști a fost tolerată de către majoritatea populației datorită beneficiilor economice. Munca forțată din lagărele de concentrare a ajutat economia. Statul a obținut bani și din confiscarea abuzivă a averii multor evrei. Evaziunea fiscală și infracțiunile mărunte au fost controlate de Gestapo. Poliția secretă de stat a aplicat pedepse foarte dure. Domeniul automobilelor a cunoscut o creștere exponențială. Volkswagen, mașina poporului, a fost rezultatul voinței lui Hitler de a face mașinile accesibile maselor.

Imagine

Text

3 din 3

În afara represiunii împotriva inamicilor partidului nazist, orice act de violență sau dezordine a fost aspru pedepsit. Liderul nazist a consolidat puterea internă a Germaniei. El a refuzat să-și respecte promisiunile populiste din campanie. Germania nu și-a putut permite să plătească sume importante pentru ajutorul social al oamenilor dezavantajați. Șomajul în masă, punerea pe picioare a industriei, investițiile în infrastructură și reînarmarea au fost mult mai importante. Introducerea armatei obligatorii a ajutat industria de război.

Imagine

Reformele lui Hitler - reforma economică

1933 - 1939

Efectele Marii crize economice au început să se estompeze încă de dinaintea venirii lui Hitler la putere. Germanii se aflau încă într-o situație financiară proastă. Referitor la reformele economice miraculoase ale lui Hitler, trebuie să avem în vedere faptul că industria și infrastructura nu fuseseră distruse în Primul Război Mondial. Germania era bogată în resurse naturale. Toate acestea nu umbresc meritele lui Hitler. Investițiile în înarmare, în infrastructură și în industrie au pus Germania pe picioare.

Text

1 din 7

În primele luni ale guverării sale, Hitler a transmis sute de indicații despre modificarea stării de fapt a lucrurilor. Tribunalul de la Nurnberg a avut la dispoziție câteva tone de documente naziste de stat, numai din primul an al lui Hitler la putere.

Imagine

Text

2 din 7

Revoluția nazistă, și în economie, s-a ghidat mai mult după principiile realpolitk-ului și nu după necesitățile imediate ale populației. Importurile și exporturile au fost sabotate intenționat de către Hitler. Economia germană s-a pregătit de sprijinirea unei politici externe agresive, bazate pe intimidare prin forță armată.

Imagine

Text

3 din 7

Republica de la Weimar a susținut reforme economice prin intermediul Băncii Centrale. Tipărirea de noi bani a accentuat inflația și șomajul. Intervenția în economie s-a dovedit un dezastru. Hitler nu a repetat aceleași greșeli. Germania nazistă nu s-a bazat pe măsuri în domeniul fiscal și monetar. A fost sprijinită economia reală, reprezentată de produsele materiale finite. Aceste schimbări au urmat linia enonomică tradițională Wehrwirtschaft, de susținere a războiului, a germanilor din ultimele două secole.

Imagine

Text

4 din 7

Înainte de câștigarea puterii, naziștii au fost sprijiniți în campaniile electorale de importanți oameni de afaceri. Numele cele mai sonore au fost: Emil Kirdorf, Krupp, Hjalmar Schacht, Fritz von Thyssen, Henry Ford. Interesele economice au primat în fața principiilor morale și a intereselor ideologice. Germania nazistă a rămas o țintă atractivă pentru investitori, chiar dacă asta a însemnat ajutarea indirectă a unui regim extremist.

Imagine

Text

5 din 7

În afara personalităților din lumea antreprenoriatului, o serie de companii celebre au sprijinit ascensiunea și consolidarea regimului nazist. Printre cele mai cunoscute s-au regăsit: Ford, Bayer, Coca Cola, IG Farben, Chase Bank, General Motors, Texaco, United Steel. Impunerea de către americani a unui embargo economic a forțat producătorii Coca Cola să inoveze. Compania a inventat în Germania celebrul suc Fanta.

Imagine

Text

6 din 7

Reformele s-au axat pe: stimularea creării locurilor de muncă, investiții în autostrăzi și căi ferate, sprijinirea industriei grele, a oțelului și a cărbunelui. Producția manufacturată a avut un rol central. Aceste investiții au crescut deficitul bugetar. Germania a redresat situația pe termen scurt și mediu, prin obținerea unor împrumuturi externe la o dobândă de 4,5%. Economia nazistă a fost autarhică, pregătită să reziste cu resursele proprii unui conflict și unei situații de izolare. Industria a fost orientată spre război.

Imagine

Text

7 din 7

Cifrele economiei Germaniei naziste din perioada interbelică au arătat foarte bine. Conform corespondentului de război american, William Lawrence Shirer, în patru ani șomajul a fost redus de la 6 milioane, la mai puțin de un milion de șomeri. Venitul național s-a dublat. Industria grea a cunoscut o creștere a importanței în economie de la 2% la 6,5%. Profiturile reinvestite ale firmelor germane au crescut de la 175 milioane de mărci, la 5 miliarde de mărci. În pragul războiului, economia germană ocupa locul 3 în lume, după Statele Unite și Imperiul Britanic.

Imagine