Accederea lui Hitler la putere
O națiune în criză, un om salvator
În ciuda faptului că Italia a fost un stat învingător în Primul Război Mondial, elita politică italiană a fost nemulțumită de neîndeplinirea tuturor pretențiilor teritoriale în urma tratatului de la Versailles. Frustrările acumulate au condus Italia pe drumul revizionismului și spre o alianță cu o altă putere ce a contestat status-quo-ul, Germania nazistă.
1 din 7
Italia s-a retras de la Conferința de Pace de la Paris și s-a întors doar de teama că va primi mai puțin decât obținuse deja. Mai mult, aceasta a amenințat și a doua oară că se va retrage de la conferință, în momentul în care a existat propunerea formării unei uniuni vamale danubiene. Multiplele rezerve față de Tratatul de la Versailles au facilitat ascensiunea fascismului.
2 din 7
Erau foarte multe asemănări între ideologia fascistă și nazistă. Singura diferență majoră era că, într-o primă etapă, fascismul nu a fost rasist sau xenofob. Mussolini a implementat mai târziu politici rasiste și xenofobe la presiunea lui Hitler.
3 din 7
Mussolini, liderul mișcării fasciste, a ajuns la putere în urma unei lovituri de stat. Acesta a instaurat foarte repede un regim totalitar, termen pe care l-au inventat fasciștii. În opinia acestora, totalitarismul se diferenția de democrație prin faptul că se sprijinea pe suport popular total și necondiționat. Liderul fasciștilor urma să conducă poporul pe „drumul spre glorie”.
4 din 7
Regimul fascist nu a avut relații diplomatice bune cu Germania nazistă de la început. Italia a blocat încercarea Germaniei de a se uni cu Austria prin înființarea „Frontului de la Stresa”. Cele trei Mari Puteri, împreună cu Italia, au încercat să garanteze independența Austriei. Înțelegerea nu a ținut decât două luni de zile.
5 din 7
Fasciștii au avut de ales între controlul Austriei, tot mai contestat de germani, și expansiunea în Africa, blocată de Anglia și Franța. Mussolini a ales să încerce formarea unui imperiu colonial în Africa și o alianță cu Germania nazistă. Din acel moment, Italia fascistă a devenit aliatul loial al lui Hitler.
6 din 7
În prima parte a vieții sale, Benito Mussolini a fost editor al unui ziar socialist. Primul Război Mondial i-a creat convingerea că naționalismul reprezenta o forță mult mai mare decât lupta de clasă marxistă. Ideologia fascistă propagată de Mussolini nu a fost altceva decât un naționalism extrem.
7 din 7
În loc să ajute Germania, slăbiciunea militară și economică a Italiei fasciste a îngreunat ascensiunea Wehrmachtului. Hitler a fost nevoit să ofere un sprijin consistent Italiei în cazul războiului cu Etiopia și cu Grecia. Trupele lui Mussolini trimise pe frontul de răsărit, împotriva sovieticilor, au arătat, încă o dată, carențele Italiei.
În urma încercării nereușite de a răsturna guvernul provinciei Bavaria, Hitler este întemnițat. În închisoare, acesta a scris cartea autobiografică „Mein Kampf”, „Lupta mea”. „Mein Kampf” a fost lucrarea de referință pentru întreaga ideologie nazistă. Ea a fost sursa de inspirație ce a „justificat” expansiunea Germaniei și întreaga politică genocidară.
1 din 7
Liberalismul și socialismul erau marcate, în opinia lui Hitler, de influențe iluministe. Aceste influențe nu erau altceva decât „idei evreiești”. Din această cauză, toate ideologiile caracteristice „raselor slabe” trebuie privite ca inamicii de moarte ai nazismului.
2 din 7
Pentru Hitler, noțiunea de popor german nu se referea la toți cei născuți între granițele Germaniei. Liderul partidului nazist recunoștea doar pe cei care aparțineau de rasa ariană, adică nordică, ca făcând parte din acest grup cu un destin glorios. Era suficient ca germanii să se unească într-o singură voință pentru a construi un Reich de o mie de ani.
3 din 7
Rasa albă era superioară celei galbene, iar cea galbenă era superioară celei negre. Arienii erau superiori slavilor și latinilor, iar aceștia erau superiori evreilor sau țiganilor. Popoarele latine și slave trebuia să fie cucerite, iar populațiile lor transformate în sclavi. Evreii și țiganii nu meritau să fie considerați ființe umane, ei urmau să fie exterminați.
4 din 7
Führerul, conducătorul suprem, promitea să aducă cel de-al treilea Reich al Germaniei, adică Imperiul. Primul fusese reprezentat de Sfântul Imperiu Roman de Neam German, iar al doilea a fost Imperiul German pe care l-a constituit Otto von Bismarck.
5 din 7
Reich-ul german avea nevoie de lebensraum, adică de un „spațiu vital”. Acest spațiu vital era reprezentat de teritoriile de la est de Germania, teritorii populate de popoare slave. Nu există un consens în rândul istoricilor dacă Hitler a plănuit invazia Poloniei și Uniunii Sovietice încă din acea perioadă de captivitate. Cert este că în „Mein Kampf” se regăsește această ambiție.
6 din 7
În opinia lui Hitler, Germania a fost trădată în Primul Război Mondial. Principalii responsabili au fost evreii, comuniștii și toți cei care doreau distrugerea poporului german. În realitate, Hitler considera că Germania are un destin măreț. Acesta putea fi împlinit doar prin unirea întregului popor german sub comanda unui singur partid, a unui singur conducător.
7 din 7
Ideologia nazistă a mai fost numită și „național-socialistă”. Totuși, socialismul, în sensul dat de „Mein Kampf”, nu era altceva decât un naționalism în care toată societatea credea. A fi socialist însemna să poți adopta necondiționat cauza poporului până la capăt.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Sfârșitul Primului Război Mondial și Conferința de Pace de la Paris
Cele 14 puncte ale președintelui american Woodrow Wilson, Reacția Germaniei și a Puterilor Antantei, Clauzele privind Germania, Situația fostului Imperiu Otoman, Concluzii și urmări.
Drumul spre război
Primul Război Mondial s-a sfârșit. Forțele unite ale Marii Britanii, Franței, Italiei și ale Statelor Unite ale Americii - Antanta au învins trupele Germaniei, Austro-Ungariei și ale Imperiului Otoman - Puterile Centrale.
Germania nazistă
O dată cu preluarea destinelor Germaniei de către Hitler, politica externă s-a orientat către distrugerea edificiului de la Versailles, pe care mulți germani îl considerau un „Diktat” umilitor.
Blitzkrieg
Blitzkrieg înseamnă „război fulger”. Este o doctrină militară ofensivă, folosită de armata germană, în al Doilea Război Mondial.
- Al Treilea Reich - Richard Evans, trei volume, editura Rao, București, 2015
- The Third Reich in History and Memory- Richard Evans
- The German Unemployed: Experiences and Consequences of Mass Unemployment from the Weimar Republic to the Third Reich- Richard J. Evans, Dick Geary
- Originile celui de-Al Doilea Război Mondial- A.J.P. Taylor, editura Polirom, Iași, 1999
- Ascensiunea și decăderea marilor puteri. Transformări economice și conflicte militare din 1500 până în 2000- Paul Kennedy, editura Polirom, Iași, 2011
- The Rise and Fall of the Third Reich- William L. Shirer
- Sfârșitul. Rezistența sfidătoare și înfrângerea Germaniei lui Hitler, 1944-1945- Ian Kershaw, editura Corint, București, 2013
- Cu Hitler până la sfârșit- Heinz Linge, editura Corint, București, 2014
- O istorie internațională a Europei în Secolul XX- Lucian Leuștean, editura “Universității Alexandru Ioan Cuza Iași”, Iași, 2015
- Operatiunea „schulung". Lovitura de poker pentru Hitler. Documente Diplomatice Inedite- Sadowski Liviu, Sadowki Armand, editura Sedcom Libris, Iași, 2012