Secolul al XVIII-lea a însemnat, în plan european, modificarea unor structuri care aveau o tradiție de câteva secole, dând naștere - prin intermediul Iluminismului - unui nou mod de raportare la politica socială care ne este, în mare parte, și astăzi familiar. Una dintre trăsăturile determinante ale metisajului dintre ideile iluministe și absolutismul monarhic al Habsburgilor din Confederația central-europeană a fost ideea potrivit căreia interesul statului era sinonim cu progresul general al societății. Prin urmare, statul - împăratul - era chemat să conducă precum un arbitru conviețuirea dintre clasele sociale și să ia măsuri pentru îmbunătățirea vieții acestora pentru bine general, implicit al statului.
Concepția de guvernare absolutist-iluministă a monarhilor dinastiei Habsburgi punea accent puternic pe relația dintre „structurile” cele mai inalte ale statului - împăratul - și cel mai defavorizat social și politic om al monarhiei. Mecanismul acesta trebuia să funcționeze perfect în ideea că orice disfuncționalitate sau perturbare ar fi afectat societatea și bunul ei mers. Numai că absolutismul luminat interpreta mecanic această relație iar intervenția statului era axată pe menținerea disciplinei sociale - ca „reușită” a bunului mers al societății - și nu pe acordarea de libertăți sociale și politice.
Susține financiar History Lapse făcând o donație prin platforma Patreon.
bitcoin: 1PpagscXKttC5FidgV2WQNRaBgSPwjvP9Z
Sau puteți să ne susțineți prin platforma Patreon