Cu origini în Marea Britanei, francmasoneria a pătruns și în teritoriile Coroanei Cehe unde este atestată prima lojă masonică la Praga, în anul 1742. Având în vedere că aceasta fusese înființată în contextul războiului pentru succesiunea coroanei habsburgice - de niște ofițeri francezi care sprijineau candidatura principelui Bavariei la tronul Coroanei Cehe - în mod evident, organizația a fost privită, încă de începuturile ei, cu suspiciune de către autoritatea imperială.

Spre finalul secolului al XVIII-lea activau în teritoriile cehe 3 loji masonice a căror contribuție și prestație socială pentru societatea cehă au fost recunoscute ca atare. Lor li se atribuie înființarea de orfelinate, o casă de binefacere pentru surdomuți, deschiderea unui muzeu de științe ale naturii la universitatea din Praga, precum și organizarea pe baze noi a bibliotecii universitare. În Brno, loja masonică avea un rol proeminent în „presa” locală.

Aura de suspiciune care a înconjurat loja masonică pragheză încă de a fondare - dat fiind faptul că francezii care o înființaseră sprijineau principele bavarez la tronul ceh, rival al Habsburgilor -, s-a mai adăugat și faptul că această organizație a devenit un club închis. „În măsura în care în loje prevala elementul aristocratic, ele au tins să aibă un caracter închis și secret, să cultive tradițiile cavalerismului medieval și al «științelor secrete» - alchimia, magia albă și cabalele. Prin urmare, în general a fost vorba despre aspecte, din care avea să se inspire mai târziu romantismul. Lojile în care aveau superioritate militarii au manifestat tendința de a se transforma într-o societate de bețivi”.(Vratislav Vanicek)

Principalul merit care li se atribuie lojilor masonice din Coroana Cehă - câteva nume fiind G.van Swieten, K.A.Martini, J. Sonnenfels - este faptul că au insistat și impus „umanizarea” codului penal și principiul egalității oamenilor în fața legii. „În 1776 a fost interzisă tortura în timpul anchetelor, iar în 1783 a fost reorganizată administrația judiciară din țările cehe. «Codul penal al lui Iosif» din 1787 a eliminat reminiscențele interpretărilor arbitrare ale dreptului penal și a permis judecarea după criterii identice a tuturor cetățenilor indiferent de categoria lor socială. O expresie a egalitarismului iluminist a devenit apariția și dezvoltarea statisticii moderne, unde un aristocrat înstărit, un șerb sau un muncitor sărac reprezentau unități statistice egale. La recomandarea suveranului a fost eliminată practic pedeapsa cu moartea, deoarece era singura pedeapsă fără caracter educativ. Faptele penale au fost clasificate în fapte grave (criminale) și mai puțin grave (politice). Divulgarea faptelor din prima categorie era de competența organelor administrației de stat sau administrației autonome care în situații de necesitate puteau solicita ajutor militar”. (Vratislav Vani

Una dintre schimbările operate de autoritatea imperială a Habsburgilor, pe fondul infuziei ideilor iluministe pătrunse în teritoriile cehe, a fost legată de modul și eșenta poliției în sensul modern pe care îl percepem noi astăzi. El a fost gândit de-acum înainte - într-un proces lent, e adevărat - mai degrabă ca un element de supraveghere a ordinii sociale decât unul menit să extirpe din corpul social „elementele indezirabile”. Tot poliției i s-a atribuit și sarcina de a pasa spre destinație ordinele secrete ale împăratului. În acest sens - cazul „poliției” din Praga - ea eluda oficiul cancelarului ceh și raporta direct către Autoritatea de poliție și cenzură a curții de la Viena.