General

România a încheiat cu Puterile Centrale Pacea separată de la Buftea-București. După acest moment, pentru România au urmat opt luni de emoții produse de evoluția evenimentelor internaționale. Balanța victoriei în război s-a înclinat către ambele tabere, societatea românească trecând de la agonie la extaz. Lumea politică românească a trebuit să execute un complicat și periculos „mers pe sârmă” între Antanta și Puterile Centrale. Epuizarea precipitată a Puterilor Centrale, în decurs de doar două luni, a condus la încheierea războiului și dezintegrarea celor două imperii centrale: Germania și Austro-Ungaria.

Text

1 din 5

Tratatul de pace de la București a stabilit înrobirea politică a României. Împreună cu convenţiile adiţionale, conţinea un număr covârşitor de dispoziţii, care au desfiinţat, în fapt, România ca ţară de sine stătătoare. Acest tratat a constituit confirmarea şi reglementarea regimului de ocupaţie militară a Munteniei, cu apăsare umilitoare şi cu stoarcerea tuturor resurselor umane şi materiale. Obligațiile asumate de România prin tratat au fost aplicate superficial și tergiversat, de-a lungul a șase luni, provocând nervozitate în partea Germană.

Imagine

Text

2 din 5

După o ultimă ofensivă promițătoare a Germaniei pe frontul de vest, contraofensiva Antantei a scos la iveală epuizarea Puterilor Centrale. Resursele limitate ale Centralilor, unul dintre motivele reale ale războiului, au determinat capitularea pe rând, în ordinea puterii economice și militare, a celor patru state ale Puterilor Centrale.

Imagine

Text

3 din 5

Cu o zi înainte de armistițiul cerut de Germania și încheiat pe frontul de vest, la Compiegne, Regele Ferdinand a proclamat mobilizarea generală şi a ordonat armatei române reintrarea în război de partea Antantei. Totodată, a fost demis guvernul Marghiloman şi s-a format un cabinet de militari şi tehnicieni, condus de generalul Constantin Coandă. Acesta a luat imediat măsura considerării Tratatului de la Bucureşti ca act nul şi neavenit.

Imagine

Text

4 din 5

Dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar în ultimele zile ale Primului Război Mondial a creat un vid de putere în fostele sale provincii. În Bucovina, mozaicul etnic, urmare a colonizărilor puse la cale de austrieci de-a lungul timpului, a complicat situația. Cu teritoriul regiunii disputate de Ucraina și România, liderii majorității românești au solicitat intervenția armatei regale române în Țara Fagilor. Pacificarea regiunii a permis oficializarea unirii Basarabiei cu Regatul României.

Imagine

Text

5 din 5

Unirea Transilvaniei cu România a fost proclamată la 1 Decembrie 1918, prin Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Populaţia română şi cea săsească din provincie s-au pronunţat pentru încorporarea Transilvaniei la România, lucru consfinţit mai apoi prin Tratatul de pace de la Trianon.

Imagine

Plecarea Misiunii Militare Franceze din România

După semnarea Păcii preliminare de la Buftea cu Puterile Centrale, una dintre condiții a fost prioritară: plecarea Misiunii Militare Franceze de pe teritoriul românesc. După o călătorie de două luni prin Rusia bolșevică, membrii misiunii aveau să ajungă acasă, în Franța.

Text

1 din 3

În ajunul despărțirii, parlamentarii români de la Iași s-au înfățișat comandantului misiunii franceze, generalul Henri Berthelot. I-au prezentat acestuia o adresă de omagiu și un dar - un exemplar din rara biblie a domnitorului Șerban Cantacuzino. Adresa de omagiu a fost citită de scriitorul și politicianul Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Textul acesteia afirma că „sentimentele de recunoștință ale oștirii și ale poporului român vor întovărăși veșnic amintirea vie a marelui nostru prieten care pleacă.” Răspunsul generalului francez a fost: „Franța nu va permite îngenuncherea României”.

Imagine

Text

2 din 3

O delegație a profesorilor universitari români a înmânat generalului Berthelot un memoriu pentru colegii lor de la universitățile din Franța: „Nimic din ceea ce se face la dumneavoastră, care sunteți fericiți că puteți lupta pentru triumful cauzei comune, nu va rămâne străin inimilor noastre îndurerate. În zilele dumneavoastră de fericire, nu uitați România, al cărei ultim strigăt de supremă durere vă sosește chiar în momentul când ea e târâtă la un supliciu pe care nu l-a meritat”.

Imagine

Text

3 din 3

Seara, în gara de la Socola, lângă Iași, un tren se pregătea de plecare spre est. Acesta a fost trenul membrilor Misiunii Militare Franceze în România. Pentru a ajunge în Franța, trenul trebuia să traverseze către nord-est Rusia bolșevică. Regele Ferdinand I și mii de soldați români au fost prezenți la plecarea militarilor francezi, dându-le acestora onorul pe acordurile imnului național francez. De pe scara vagonului, cu mâna la chipiu, generalul Berthelot răspundea la strigătele românilor de „Vive la France!” cu „Trăiască România Mare!”.

Imagine