În toamna anului 1611 colegiul celor 7 principi-electori, în a cărui sarcină intra alegerea împăratului Sfântului Imperiu, s-a reunit la Nurnberg pentru a discuta problema, având în vedere că împăratul încă formal de la Praga - Rudolf al II-lea - era incapabil de a conduce Imperiul de mai bine de un an. Puterea efectivă era în mâna fratelui acestuia, arhiducele Matia de Habsburg, și care se considera acum în pole-position de a fi ales drept noul împărat al Sfântului Imperiu. Dar discuțiile au luat o turnură interesantă în momentul dezbaterilor, de vreme ce grupul celor 3 electori-ecleziaști (Trier, Koln și Mainz) și-au manifestat opțiunea pentru un alt membru al dinastiei, Albert. Matia nu era pe placul opțiunii catolice a electorilor, iar Leopold a fost scos din schemă din cauza manevrelor lui din anul anterior împotriva împăratului Rudolf al II-lea, considerate prea îndrăznețe de către electori.

În lunile de toamnă ale anului 1611 când la Nurnberg colegiul celor 7 principi-electori puneau în discuție și cântăreau opțiunile de luat în seamă pentru alegerea viitorului împărat al Sfântului Imperiu - de vreme ce împăratul de pe tron, Rudolf al II-lea, era văzut drept dezinteresat de afacerile Imperiului - s-a produs un soi de zvâcnire de ultim moment a acestuia. Nedorind să fie îndepărtat de pe tronul imperial fără să aibă un cuvânt de spus, el a încercat să blocheze acțiunea electorilor prin contactarea unor posibili aliați din cadrul Imperiului. Rumori sau adevăruri, tentativele lui Rudolf al II-lea de a atrage Uniunea protestantă de partea sa, cu tot cu forța ei militară, alături de o posibilă alianță matrimonială cu mama electorului protestant de Palatin, a pus colegiul electoral în gardă.

După runde de negocieri eșuate între cei 7 principi-electori ai Sfântului Imperiu în toamna anului 1611, reuniți la Nurnberg, asupra persoanei care trebuia să fie aleasă drept viitorul suveran al Imperiului și zvonurile potrivit cărora împăratul încă în exercițiu de la Praga - Rudolf al II-lea - ar pregăti o reintrare în scenă, a determinat colegiul la reluarea negocierilor, în mai anul următor. Moartea împăratului din ianuarie a făcut lucrurile „mai ușoare”. Episcopul Melchior Klesl a convins Spania să renunțe la susținerea oficială acordată unuia dintre arhiducii de Habsburg, Albert, și să se îndrepte spre susținerea lui Matia, în a cărui slujbă se afla episcopul. La îndemnul episcopului vienez, Klesul, Matia s-a pregătit „electoral” pentru întâlnirea principilor-electori, apelând la două jocuri care erau menite să-i asigure nominalizarea din partea electorilor. Una dintre măsuri poate fi asimilată cu destul de modernele „sloganuri” electorale. „Temându-se de tulburări, electorii au căzut de acord să se reunească pe 21 mai 1612 pentru a alege un rege al Romanilor. Fiind prezent în Nurnberg ca elector din partea Boemiei, Klesl a înțeles dimensiunea obstacolelor pe care le întâmpina alegerea stăpânului său. El a făcut pregătiri atente și a convins Spania și pe ceilalți arhiduci în decembrie 1611 să îl declare pe Matia drept singurul lor candidat, prin urmare înlocuindu-l pe Albert din cursă. Matia s-a căsătorit cu verișoara lui, Anna de Tirol, pe 4 decembrie, ridicând în prim plan posibilitatea unui moștenitor și a unei succesiuni dinastice legale. Motto-ul lui de candidatură - armonia e mai puternică decât lumina - a semnalizat în mod clar determinarea lui de a construi unitatea între taberele confesionale”.

Întârziată cu o lună, reuniunea colegiului principilor-electori ai Sfântului Imperiu a avut loc, într-un final, în iunie 1612 și, cu toată opoziția inițială a Palatinatului, colegiul a căzut de acord să îl aleagă pe Matia de Habsburg drept următorul împărat al Sfântului Imperiu. Dincolo de munca episcopului Melchior Klesl, în serviciul arhiducelui Matia, și a retragerii sprijinului acordat de Spania unui alt frate al arhiducelui - Albert - Matia a fost ales drept împărat și datorită unui context politic favorabil cauzat de slăbirea electoratelor protestante măcinate de dispute succesorale, confesionale și teritoriale.