General

Fenomenul amplu al deportărilor în Bărăgan a fost întreprins de către regimul comunist din România. Acesta s-a declanşat în contextul încordării relaţiilor dintre URSS şi Iugoslavia, exclusă în 1948 din Cominform-Biroul Comunist de Informaţii al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti, astfel graniţa Iugoslaviei cu România, a devenit o zonă delicată pentru guvernul de la Bucureşti, care adoptase o politică de supunere totală faţă de Moscova.

Text

1 din 7

Deportarea s-a aplicat pentru zona de sud-vest a ţării, cuprinzând populaţia ce locuia la 25 km de frontiera cu Iugoslavia. Etniile prezente în această zonă, în special în Banat, erau considerate periculoase. Deportaţii din Câmpia Bărăganului proveneau din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi. În Bărăgan au murit oameni nevinovaţi, care au căzut victime regimului comunist. Practic, în Bărăgan se aflau într-o închisoare în aer liber.

Imagine

Text

2 din 7

Hotărârea Consiliului de Miniștri a netezit drumul desfăşurării acţiunilor de deportare plănuite anterior. Această acţiune urma să fie a doua mare deportare a României, după deportările făcute în ianuarie 1945, când peste 70.000 de persoane, în special etnici germani, au fost deportate în Uniunea Sovietică.

Imagine

Text

3 din 7

Deportările au fost făcute după modelul sovietic, astfel că, pe baza unei decizii a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, urmărindu-se menţinerea siguranţei la frontiera cu Iugoslavia prin înlăturarea acelor populaţii ce dăunau construirii socialismului în România. Celor deportaţi li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan.

Imagine

Text

4 din 7

Câmpia Bărăganului a devenit locul unde urma să fie aduşi oamenii, o zonă mai puţin dezvoltată şi extrem de puţin locuită. În realitate, aceste deportări au urmărit purificarea etnică de germani, sârbi şi aromâni a României. Deportările au vizat şi înlăturarea unor categorii sociale considerate periculoase de comunişti, precum: marii fermieri, marii proprietari de pământ, industriaşi, hangii sau deţinători de restaurante.

Imagine

Text

5 din 7

Alte persoane vizate de autorităţile comuniste: refugiaţi basarabeni sau macedoneni, foşti membri în forţele armate germane, cetăţeni străini, rude ale refugiaţilor, simpatizanţi ai lui Tito, persoane care colaboraseră în război cu inamicul, cadre militare, oficialităţi demise, rude ale contra-revoluţionarilor şi toţi cei care i-au sprijinit, activişti politici şi pentru drepturile cetăţeneşti, foşti oameni de afaceri cu legături în Occident, lideri ai grupării etnicilor germani.

Imagine

Text

6 din 7

Unii deportaţi își aminteau că au fost printre ei oameni ce au reușit să se strecoare de paza asigurată de miliţieni și să fugă în acasă să vadă ce se întâmplă cu casele lor. Erau prinși și readuși în Bărăgan dar stârneau respect și admiraţie din partea celorlalţi deportaţi. Existau printre deportaţi și oameni ce-i turnau la miliţieni și la securiști pe cei ce fugeau.

Imagine

Text

7 din 7

Deportările în Bărăgan s-au făcut în timpul regimului de factură stalinistă a lui Dej după modelul deportărilor URSS în Siberia. Deportarea în Bărăgan face parte din Gulagul românesc, alături de Canal, de închisorile comuniste. O asuprire a omului de către om. Deportarea s-a făcut în masă cu scopul de a-i înlătura pe adversarii și opozanții comunismului din lumea satelor, ridicând de la casele lor acele „elemente suspecte din zona de frontieră cu Iugoslavia”, deoarece puteau fraterniza cu „dușmanul”. Tito era prezentat ca un „trădător”, ca un „călău”.

Imagine

Contextul deportărilor

În timpul regimului comunist de factură stalinistă a fost pregătit momentul deportării, după modelul deportărilor făcute de sovietici. După adoptarea Plenarei CC al PMR din 3-5 martie 1949, Gheorghe Gheorghiu-Dej care a pus problema colectivizării agriculturii, care însemna „sprijinul pe țărănimea săracă, alianță cu țărănimea mijlocașă și lupta neîntreruptă împotriva chiaburilor”. Deportarea în Bărăgan, deşi la început o mişcare antititoistă, a ajutat politica de transformare socialistă a agriculturii.

Text

1 din 7

Totul a pornit de la atitudinea neobedientă a Iugoslaviei faţă de URSS. Gheorghe Gheorghiu-Dej, promovând cuvântul lui Stalin, şi-a creat o „teorie“ prin care Tito primea eticheta de „fascist“, susţinător al „ imperialismului anglo-american“. Un astfel de incident nu putea să stea în calea sovietizării României. Ruptura dintre Iosif Tito şi Iosif Stalin însemna curăţarea oricăror urme de „titoism“ din ţară, din păcate au fost căzut victimă a acestei răfuieli oameni nevinovaţi.

Imagine

Text

2 din 7

În contextul agravării conflictului dintre Tito și Stalin, Gheorghe Gheorghiu Dej afirma: „pe plan extern, Tito tratează cu imperialiștii anglo-amaricani iar pe plan intern cu chiaburii, dușmani de moarte ai socialimului”. De aici a început tragedia oamenilor din satele limitrofe cu Iugoslavia condusă de Tito. O lozincă de atunci spunea „Colectivul e pentru noi/Cu chiaburii la gunoi”.

Imagine

Text

3 din 7

Omul politic Ion Rațiu afirma cu privire la motivul deportării „Stalin voia să ajungă astfel, pe Dunăre, direct la Belgrad, iar Dej putea să întemeieze o nouă închisoare a morții”.

Imagine

Text

4 din 7

Pretextul invocat de autorităţile comuniste pentru deportarea a mii de oameni a fost ruperea lui Tito de linia moscovită. Comuniştii români afirmau că vor deporta oameni de-a lungul frontierei cu Iugoslavia, pentru a menţine siguranţa la graniţă. Relaţiile dintre Iugoslavia lui Tito şi Stalin erau foarte încordate, prin urmare Tito devenise şi duşmanul României. Acuzaţia de „titoism” era suficientă pentru comunişti pentru a stabili liste numeroase cu nume ale unor oameni ce urmau să fie dislocaţi.

Imagine

Text

5 din 7

Mulţi oameni au devenit, peste noapte, „duşmani ai poporului”, „elemente duşmănoase”, transformându-se în „trădători de neam”, marea majoritate fiind vinovaţi doar de vecinătatea cu Serbia lui Tito. S-au resemnat sorţii, oamenii au plecat spre Bărăgan unde au fost coborâţi din trenuri şi obligaţi să înceapă o nouă viaţă, să-şi ridice noi case, să-şi producă hrana şi să-şi crească copiii în condiţii aproape inumane.

Imagine

Text

6 din 7

Numirea lui Tito „ duşman al URSS”, fiind acuzat de nesupunere faţă de Stalin, a făcut ca Republica Populară Română să demonstreze loialitate faţă de Uniunea Sovietică. Deportarea a fost pusă la cale pentru ai susţine planurile lui Stalin. Astfel că a început un amplu program prin care populaţia aflată la o distanţă de 25 de kilometri de graniţa cu Iugoslavia. Autorităţile s-au justificat pentru mutarea forţată într-o altă zonă a ţării a acelor oameni, pentru a nu pactiza cu „rebelii” iugoslavi.

Imagine

Text

7 din 7

Deportarea în Bărăgan s-a făcut și pe fondul declanșării de către autoritățile comuniste a procesului de colectivizare, o fostă deportată Cornelia Fiat a precizat cu privire la acest aspect că „colectivizarea a fost temeiul deportării, pentru că în Ciacova colectivul s-a format pe baza materialelor și bunurile rămase după noi. Pământ, recolte, unelte, lucruri, absolut totul. Cu lucrurile noastre s-a făcut Colectivul”.

Imagine