Viața politică internă
Principala problemă din viața politică românească în perioada dintre cele două războaie mondiale a fost lupta între democrație și autoritarism. Ascensiunea în Europa interbelică a regimurilor dictatoriale a influențat viața politică din România. Spre finalul perioadei, regatul român s-a înscris în acest curent european prin dictatura regală a lui Carol al II-lea. A urmat cea legionară, apoi dictatura militară a lui Ion Antonescu.
1 din 3
Instaurarea dictaturii regale s-a produs într-un moment în care ascensiunea Gărzii de Fier s-a întâlnit cu creșterea influenței în Europa a Reich-ului german. Dictatura regală a dezorientat partidele responsabile cu apărarea democrației. La o primă vedere, dictatura lui Carol al II-lea a fost mai puțin dură față de celelalte trei care i-au urmat: legionară, militară și comunistă.
2 din 3
Dezintegrarea României Mari și contextul internațional marcat de război l-au propulsat la conducerea statului pe generalul Ion Antonescu. În urma unui puci, acesta a devenit „Conducătorul statului”. Regelui Mihai I i-a fost rezervat un rol decorativ.
3 din 3
Dictatura militară a lui Ion Antonescu a însemnat o apropiere și mai mare a României de Germania nazistă. El a declarat, în mod repetat, că România se află alături de Axă din motive de conștiință și nu din calcule politice.
Înscriindu-se în curentul de extremă dreapta european, Legiunea Arhanghelului Mihail și-a pus amprenta asupra istoriei românilor. Legionarismul a negat democrația și a exaltat virtuțile creștine în spiritul românismului. Mișcarea a combătut pluripartidismul și s-a declarat ca antisemită. Simpatizant al mișcării, Emil Cioran a afirmat: „În România, numai teroarea, brutalitatea și o neliniște infinită ar putea schimba ceva.”
1 din 7
Legiunea Arhanghelului Mihail s-a născut din mișcări studențești anticomuniste. Una dintre acestea a fost cea a lui Corneliu Zelea Codreanu. Curentul legionar era impregnat de misticism și organizat paramilitar. Acesta a atras în rândurile sale oameni de cultură, precum Cioran și Eliade, membri ai familiilor boierești, precum Cantacuzino, Ghica și Sturdza, preoți, burghezi și țărani. După război, legionarismul a fost evaluat corect de către Emil Cioran și Constantin Noica: „O revoluție românească dirijată contra României”, respectiv „Singura mișcare românească contra căreia Caragiale nu poate
2 din 7
În șase ani, Garda de Fier a devenit o mișcare de masă, voturile câștigate urcând de la 1% la 15%. Electoratul era reprezentat de tineri orășeni, țărani, clerici din mediul rural, elemente ale muncitorimii și burgheziei. Conducerea a fost formată din elemente din clasa de mijloc, care aveau studii universitare.
3 din 7
Primul lider legionar, Corneliu Zelea Codreanu, s-a născut la Huși, în familia lui Ion Zieliński. Mama sa, născută Brauner, a avut origini germane. Codreanu a fondat împreună cu profesorul său de la Iași, A. C. Cuza, Liga Apărării Naționale Creștine, partid antidemocrat și antisemit. În preajma conflagrației mondiale, mișcarea a practicat asasinate politice la adresa adversarilor. „Asta este marea învinuire care se aduce legionarilor: au introdus în moravurile politice românești ceva ce nu făcea parte din tradiția noastră”, a afirmat istoricul Neagu Djuvara.
4 din 7
Corneliu Zelea Codreanu și-a rezumat astfel programul de politică externă: „Eu sunt contra marilor democrații ale Occidentului, eu sunt contra Înțelegerii Balcanice, eu sunt contra Micii Înțelegeri și nu am niciun atașament pentru societatea Națiunilor, în care nu cred. Eu sunt pentru o politică externă a României alături de Roma și Berlin, alături de statele revoluțiilor naționale.”
5 din 7
La trei ani după înființarea Legiunii Arhanghelului Mihail a apărut aripa sa militară, Garda de Fier. Definindu-și forma de manifestare, Garda a început să semene cu fascismul italian și german. A adoptat uniforme și saluturi specifice și a glorificat pe conducător - Căpitanul. Totuși, substanța fascismului românesc - antisemitismul, misticismul ortodox distorsionat și cultul țăranului - avea rădăcini autohtone premergătoare legionarismului.
6 din 7
În urma victoriei în alegeri a naziștilor, legionarii au pornit o campanie electorală violentă, impregnată de antisemitism și misticism religios. Premierul liberal Ion Gheorghe Duca, sfătuit de Nicolae Titulescu, a interzis participarea la alegeri a legionarilor. Aceștia erau grupați sub o nouă denumire electorală: Garda de Fier. Peste trei săptămâni, un grup de trei legionari, Nicadorii, l-au asasinat pe Duca, pe peronul gării din Sinaia.
7 din 7
Înainte de instaurarea dictaturii regale, premierul desemnat a fost liberalul Gheorghe Tătărescu. La ultimele alegeri parlamentare, acesta nu a reușit să câștige. Insuccesul s-a datorat Pactului de neagresiune electorală dintre legionari și țărăniști. În urma rezultatului alegerilor, regele a adus la guvernare liderii unor partide mici de extremă-dreapta: poetul Octavian Goga și profesorul Alexandru C. Cuza.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Holocaustul
În România, Holocaustul denumește prigoana și exterminarea evreilor și țiganilor în teritoriile controlate de statul român.
Convenţia de Armistiţiu
Evoluţia situaţiei de pe front după bătălia de la Stalingrad a determinat conducerea română să găsească o cale cât mai avantajoasă pentru a ieşi dintr-un război ai cărui învingători se cunoşteau deja. Guvernul român, de acord cu opoziţia, reprezentată de Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu a iniţiat tatonări, discuţii şi negocieri în vederea scoaterii României din războiul dus de partea Germaniei şi chiar regândirea alianţelor ţării.