Login

Cuprins

Închide
Convenţia de Armistiţiu
Ieșirea României din război. De la Axă la Națiunile Unite
autor Cristina Pop, 2015
History Lapse
Convenţia de Armistiţiu
Evoluţia situaţiei de pe front după bătălia de la Stalingrad a determinat conducerea română să găsească o cale cât mai avantajoasă pentru a ieşi dintr-un război ai cărui învingători se cunoşteau deja. Guvernul român, de acord cu opoziţia, reprezentată de Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu a iniţiat tatonări, discuţii şi negocieri în vederea scoaterii României din războiul dus de partea Germaniei şi chiar regândirea alianţelor ţării.
Rădulescu-Pogoneanu și negocierile privind ieşirea României din război
Victor Rădulescu-Pogoneanu în calitatea de director al Direcţiei Cabinetului şi Cifrului din cadrul Ministerului de Externe, a cunoscut informaţii importante legate de tratativele purtate de factorii politici de la București pentru ieșirea României din alianţa cu Germania. Regele Mihai urmând sfaturile tehnicienilor diplomatici şi militari a început o acţiune diplomatică şi politică în scopul scoaterii României din tabăra Germaniei. Acesta căuta să stabilească un contact diplomatic cu Aliaţii occidentali iar pe plan intern se realizează legătura cu partidele politice, mai întâi cu cele istorice, ulterior cu cel comunist şi cu cel social-democrat.
Text
1 din 7
Mihai Antonescu, ministrul Afacerilor Străine, sub inflenţa înfrângerii Germaniei la Stalingrad, a ajuns la concluzia că România trebuie să îşi schimbe orientarea politicii externe. A stabilit contacte diplomatice secrete, încercând să asigure României cea mai bună situaţia în cazul în care Germania ar pierde războiul. S-au purtat conversaţii în Elveţia între ministrul român de la Berna V.V. Pella şi un emisar al Preşedintelui Roosevelt în Europa, prof. Allan Dulles iar fostul Ministru român la Roma şi la Berlin Raoul Bossy, aflat atunci în Elveţia cu o misiune a purtat conversaţii cu omul politic ceh Kopecki, mai târziu Ministrul Informaţiilor în Guvernul cehoslovac.
Imagine
Text
2 din 7
„... în cursul acestor negocieri de la Madrid, Americanii au invitat să ia parte la una din conversaţiile cu Ambasadorul Hayes şi pe Consilierul de Legaţie Brutus Coste, pe atunci aflat în cadrele Legaţiunii noastre din Lisabona şi care, până la ruperea relaţiilor dintre Statele Unite şi România, fusese Însărcinatul nostru cu Afaceri la Washington, unde câştigase stima şi simpatia cercurilor conducătoare ale Departamentului de Stat”.
Imagine
Text
3 din 7
Cele mai importante contacte stabilite de Mihai Antonescu au avut loc la Madrid şi la Stockholm, adevărate negocieri între Ambasadorul american în Spania Prof. Hayes, prieten personal al Preşedintelui Roosevelt şi Secretarul Legaţiunii române de acolo, Scarlat Grigoriu şi între Consilierul Legaţiuni U.R.S.S. în Suedia şi Ministrul român din acea ţară, Frederic Nanu.
Imagine
Text
4 din 7
Negocierile de la Stockholm au înştiinţat guvernul român asupra condiţiilor în cazul încheierii unui armistiţiu pentru ieşirea din război între România şi U.R.S.S. „… F. Nanu, a obţinut în cursul negocierilor sale, trei ameliorări asupra acestor condiţiuni şi anume: România să nu fie obligată a declara război Germaniei decât dacă aceasta nu ar accepta să îşi retragă paşnic trupele de pe teritoriul român într-un termen de 15 zile; să se lase, în teritoriul român, o zonă liberă de orice trupe străine, zonă în care să rezide Guvernul ţării; să se ţină seama, în fixarea cifrei reparaţiilor de război, de greaua situaţie economică a României”.
Imagine
Text
5 din 7
Victor Rădulescu-Pogoneanu a afirmat „tot în cadrul acestor negocieri, s-au pus, din partea U.R.S.S., două întrebări, una relativă la modul cum ar fi privită în Ţară o eventuală revenire a fostului Rege Carol II (care se pare că avusese oarecare conversaţii cu Ambasadorul U.R.S.S. în Mexic, Umanski); alta relativă la modul cum ar fi privit în Ţară un eventual Guvern prezidat de Petru Groza sau de Prof. Constantinescu-Iaşi (aceste întrebări par a fi fost puse cu titlu de sondagiu personal lui F. Nanu)”.
Imagine
Text
6 din 7
La Madrid, Mihai Antonescu a încercat să obţină totuşi anumite precizări asupra formulei de «capitulare necondiţionată» cerută de americani, după cum îşi amintea Victor Rădulescu-Pogoneanu, „guvernul român să depună în mâinile guvernului turc o declaraţie de ieşire din război, care însă n-ar fi devenit efectivă şi publică decât în anumite condiţiuni (la această fază a negocierilor a luat parte, ca emisar al lui Mihai Antonescu şi Secretarul de Legaţiune Camil Demetrescu, pe atunci Director-adjunct al Cabinetului şi Cifrului)”.
Imagine
Text
7 din 7
Cei doi delegaţi de la Cairo Barbu Știrbey şi Constantin Vişoianu negociau începând din primăvara 1944, în numele Opoziţiei Unite, Partidul Naţional Țărănesc prezidat de Iuliu Maniu şi Partidul Naţional Liberal prezidat de Dinu Brătianu, cu reprezentanţii celor trei Mari Puteri aliate împotriva Germaniei: Marea Britanie, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice şi Statele Unite ale Americii.
Imagine
Cine este Frederic Nanu?
Frederic Nanu a fost un diplomat român care a avut dificila misiune de a reprezenta România în convorbirile şi întâlnirile cu diplomaţii URSS, într-un moment important din istoria ţării. Este vorba de tratativele cu privire la scoaterea României din alianţa cu Axa purtate cu ambasadoarea Uniunii Sovietice Alexandra Kollontai. La Stockholm, lui Nanu i-au fost trimise instrucţiuni printr-un curier special, tânărul diplomat la vremea aceea, Neagu Djuvara care a ajuns în Suedia cu o z înainte de înlăturarea lui Antonescu.
Text
1 din 5
S-a născut la Paris, acolo unde tatăl său era secretar al Legaţiei României, însă de origine era din Moldova. Şi fratele acestuia, Constantin Nanu a activat în diplomaţie, ca ministru plenipotenţiar la Belgrad, Roma, Petersburg şi Berlin.
Imagine
Text
2 din 5
Nanu a fost numit ministru plenipotenţiar al României la Stockholm, post de asemenea de mare răspundere, căci, cum se va vedea, a avut posibilitatea să participe la acţiuni legate de soarta viitoare a României. După lovitura de stat, autorităţile comuniste l-au destituit, fiind obligat să aleagă calea exilului. Frederic Nanu a emigrat în SUA, împreună cu familia, unde va primi cetăţenia acestei ţări, ca o recunoaştere a meritelor sale diplomatice şi a poziţiei sale democratice.
Imagine
Text
3 din 5
La finele primului război mondial Nanu a intrat în serviciul diplomatic, îndeplinind funcţii pe cele mai variate meridiane ale lumii. Mai întâi, a fost, succesiv, secretar de legaţie la Berna, Londra, Washington, Berlin, Varşovia şi, iarăşi, la Washington.
Imagine
Text
4 din 5
După şase ani petrecuţi în Centrala Ministerului de Externe, a fost numit ministru plenipotenţiar la Buenos Aires, pe urmă la Madrid. Ulterior a activat din nou în Ministerul de Externe în funcţia de răspundere de secretar general al acestuia iar apoi ca şef al Protocolului.
Imagine
Text
5 din 5
În SUA a fost funcţionar la Biblioteca Congresului din Washington iar apoi a activat pe postul de răspundere de membru al Secţiei de Studii Politice a CIA. A devenit profesor de politică externă la American University din Washington Ulterior se retrage în Spania unde se aflau numeroşi oameni de cultură şi foşti diplomaţi români, stingându-se din viaţă, la Palma de Mallorca.
Imagine
Învață mai mult
Viața politică internă

Viața politică internă

Principala problemă din viața politică românească în perioada dintre cele două războaie mondiale a fost lupta între democrație și autoritarism.
Holocaustul

Holocaustul

În România, Holocaustul denumește prigoana și exterminarea evreilor și țiganilor în teritoriile controlate de statul român.
Bibliografie
  • Dinu C. Giurescu, Alexandru Ştefănescu, Ilarion Ţiu, România şi Comunismul. O istorie ilustrată, Editura Corint, Bucureşti, 2010, p.14
  • Ilarion Ţiu, Dupa război, România „îngropată” economic, Jurnalul Naţional, 18 aprilie 2006, p. 4
  • Ion Calafeteanu, Dosarul misiunii Ştirbey, în „Magazin istoric”, an XXIX, nr. 11, 1995, p. 28
  • N. Baciu, Agonia României,1944-1948, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 45
  • Marius Crunteanu, Negocierile româno-sovietice de la Stockholm pentru încheierea armistiţiului, în „Timpul”, 15 iunie 2009, p. 3
  • Cicerone Ioniţoiu, Viaţa politică şi procesul lui Iuliu Maniu, Vol. 2, Ed. Libra Vox, Bucureşti, 2003, p. 243
  • D. Deletant, România sub regimul comunist, ed. Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2006, p.54
  • Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ed. Universul Enciclopedic, Bucureşti, 1997, p. 444
  • Mihai Barbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins***, Istoria României, ed. Corint, Bucureşti, 2007, p. 392
  • ANDJT, Comisia pentru aplicarea convenţiei de armistiţiu, 1944-1948, dosar 1/1944, f.3,9, 84
  • Ilarion Ţiu, După război, România îngropată economic, în ziarul Jurnalul Naţional, 18 aprilie 2006, p. 5