Chiar dacă indirect, datorită poziției ei geografice, Coroana Cehă a fost expusă, începând cu secolul al XVI-lea, comerțului mai larg european - cu precădere cel al „noului val” - și anume, cel al mărfurilor aduse de spanioli și portughezi din noile colonii înființate peste mări. Nobilii au început din secolul al XVI-lea să desfășoare activități economice pe care istoricii le-au denumit „în regie proprie”. Acestea s-au dezvoltat inițial pe marile proprietăți nobiliare, la finalul secolului al XV-lea, ca urmare a cererii economice a pieței. Regresia demografică fusese depășită, iar prețurile crescuseră și ele.

Unul dintre exemplele de reușită ale activității economice nobiliare „în regie proprie” a fost cel al familiei Smiricky care era deținătoarea unor domenii în nordul Regatului ceh (Nachod, Semily, Hruba Skala). Ea deținea și domenii în estul capitalei Praga, de unde și forța economică a acestei familii de nobilii pe care o găsim menționată în contextul complotului din 1618 al nobililor cehi împotriva regelui Matia de Habsburg. Foarte probabil, în casa familiei Smiricky din Praga s-au pus la cale detaliile care au dus la pătrunderea, a doua zi, în cancelaria regală a nobililor necatolici și consumarea episodului defenestrației.

Forța de muncă utilizată de nobilii cehi pe marile proprietăți, lucrate „în regie proprie” din punct de vedere economic, era asigurată de sezonieri contractați temporar și, într-o măsură mai mică, de șerbi. După un vârf al rentabilității, aceste moșii „în regie proprie” vor acumula datorii din cauza îngustimii pieței economice și a balanței negative a costului versus profit, la care se adaugă un strop de vanitate și orgoliu personal. „Baza marii proprietăți funciare a constituit-o munca lucrătorilor. Nobilii care își administrau terenurile angajau slugi și lucrători sezonieri și foloseau doar în mică măsură munca șerbilor. Din păcate, însă, de puține ori, câștigurile obținute din vânzarea produselor erau investite în alte activități. Viața «pe picior mare» înghițea sume enorme, după cum mulți bani erau necesari pentru construirea de castele, palate și reședințe personale. În rest, nivelul producției agricole nu a fost atât de ridicat ca să poată asigura venituri extraordinar de mari. De aceea, înglodarea în datorii a marilor proprietăți funciare a devenit un fenomen curent”. (Vratislav Vanicek)

Succesul familiei nobiliare Smiricky din Coroana Cehă care își administra terenurile „în regie proprie” din punct de vedere economic s-a datorat și economistului Jeronym Bukovsky din Neudorf. După decăderea familiei Smiricky - aspect lesne de înțeles având în vedere că disidența nobililor în care a fost implicată familia nobiliară a fost reprimată de regele Ferdinand de Stiria -, a trecut pe nota de plată a nobilului Albrecht din Valdstejn. Cunoștințele lui economice au fost puse în slujba noului comanditar.

Implicarea familiilor nobiliare, din secolul al XVI-lea mai pregnant, în fabricarea berii și a producției de cereale a însemnat și declanșarea unei competiții cu orașele regale. „Încăierările” și șicanele pe care le găsim exprimate între cele două părți în documentele vremii au la bază motive concrete economice și, de multe ori, era necesară intervenția regelui pentru calmarea spiritelor. Încălcarea jurisdicției teritoriale și lupta în jurul ei atrăgeau și pierderi sau, după caz, câștiguri economice. „Tocmai în această perioadă a început diferențierea provinciilor în regiuni cerealiere și în regiuni destinate creșterii animalelor (câmpii) și «munți» (adică ținuturi așezate la altitudini mai mari), unde șerbii își completau veniturile insuficiente cu munci manuale (țesători, sticlari sau cărăuși în Krkonose, Jizerske hory). În regia proprie a nobililor s-au dezvoltat cu succes și alte domenii, mai ales creșterea oilor pentru lână care era foarte rentabilă mai ales în regiunile deluroase”. (Vratislav Vanicek)