Raportul nobilului ceh cu autoritatea imperială din prima jumătate a secolului al XIX-lea era una de fidelitate nu față de administrația austriacă, ci față de persoana împăratului de la Viena care era, în același timp, și rege ceh. În faza ei inițială, mișcarea națională cehă s-a orientat spre cultivarea limbii cehe în teritoriile Coroanei Cehe, încercarea fiind cea de introducere a limbii cehe în școli. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, s-a dezvoltat un anume tip de patriotism „de țară”, numit bohemismus. Sentimentul patriotismului și atașamentului față de „țară” al cehilor - bohemismus - a reprezentat un mod de viață pentru marii moșieri din primele decenii ale secolului amintit. Ideea a trecut și în rândul intelectualității cehe și punea accent deosebit pe viabilitatea conviețuirii dintre cehii și germanii din Coroana Cehă. Unul dintre exponenții acestui patriotism ceh - bohemismus -, Bernard Bolzano, susținea puternic necesitatea ca fiecare dintre cele două popoare să învețe limba celuilalt pentru a putea conviețui în liniște și armonie.
Dacă prima generație de patrioți cehi - cea de la începutul secolului al XIX-lea - s-a situat pe linia patriotismului pasiv în care preocuparea majoră a intelectualității cehe era aceea de a cultiva limba cehă și trecutul istoric al poprului ceh, în deceniul anterior revoluției de la 1848 au apărut semnele unei schimbări. Karel Havlicek Borovsky s-a exprimat clar împotriva patriotismului sentimental și idilic al intelectualității cehe și a marșat pe necesitatea trecerii la acțiuni concrete în sprijinul mișcării naționale a cehilor. În preajma izbucnirii revoluției de la 1848 fenomenul de activare politică a mișcării naționale a cehilor și respingerea bohemismului pasiv al primei generații de patrioți era în desfășurare.
Susține financiar History Lapse făcând o donație prin platforma Patreon.
bitcoin: 1PpagscXKttC5FidgV2WQNRaBgSPwjvP9Z
Sau puteți să ne susțineți prin platforma Patreon