Procesul de recatolicizare a teritoriilor Coroanei Cehe demarat de Biserică după preluarea controlului total asupra regatului de către Habsburgi - 1620 -1622 - a fost un fenomen a cărui intensitate a variat de la o regiune la alta a Coroanei Cehe. Dacă în Moravia, care a avut dintotdeauna un filon demografic procatolic puternic, misiunea Bisericii a fost mai ușoară, în Silezia și Boemia - vestul Cehiei de astăzi - misiunea a fost mai dificilă.

Recatolicizarea Sileziei luterane, parte componentă a Coroanei Cehe, a fost îngreunată de intervențiile succesive politice și militare ale regelui Suediei din timpul Războiului de Treizeci de Ani. Mai mult decât atât, acordul de la Praga - din 1635 - oferea un anume grad de libertate luteranilor silezieni, pe principiul instituit prin Pacea de la Augsburg din secolul trecut. Tratatul care a încheiat însă Războiul de Treizeci de Ani - de la Westfalia - a spulberat iluziile, și Silezia a fost angrenată misiunii de recatolicizare demarată de Biserică și secondată de brațul secular al Habsburgilor.

Unul dintre elementele primului val al recatolicizării Coroanei Cehe, definitivat în jurul anului 1680 - proces demarat de Biserică după bătălia de la Bila Hora - a inclus și reorganizarea administrativă a structurii ecleziastice din teritoriile cehe. Arhidieceza de Praga a fost împărțită în două episcopii cu sediile la Litomerice și Hradec Kralove. Asupra evidenței permanente a catolicilor preoții parohi trebuiau să trimită constant formulare superiorilor ierarhici, iar de la jumătatea secolului al XVII-lea aceste formulare ajungeau și la cancelaria viceguvernatorului.

Scurtul și firavul reviriment al luteranismului din Silezia - regiune a Coroanei Cehe - a însemnat și declanșarea celui de-al doilea val de recatolicizare a teritoriilor cehe, misiunea fiind însă, de această dată, de o anvergură mult mai mică decât primul val. „Chiar și aceste mici grupuri eretice au atras atenția guvernului de la Viena, mai ales după revigorarea luteranismului în Silezia. De aceea, începând din 1717 autoritățile au emis în mod repetat decrete împotriva necatolicilor care stabileau pedepse pentru predicatorii sosiți din străinătate și sancțiuni pentru cei care păstrau literatura interzisă. Iezuitul Antonin Konias a scris un manual despre felul cum trebuie găsite cărțile interzise sub titlul «Cheia rătăcirilor eretice care deschide calea recunoașterii și închide stârpirea». Cel la care erau găsite asemenea cărți era supus unui interogatoriu și dacă repeta această faptă era pedepsit cu închisoarea; în cazul unor delicte mai grave și a unei rezistențe tot mai mari era condamnat la muncă forțată. Pedepsele cu moartea erau aplicate numai rar în ciuda faptului că ordinul lui Iosif I emis în 1707 pedepsea erezia cu pedeapsa supremă. Trebuie amintit, că lucrarea lui Konias

Primul val al recatolicizării teritoriile Coroanei Cehe s-a încheiat în jurul anului 1680. În acest moment, în linii generale, Cehia și Moravia putea fi considerate iarăși fidele catolicismului. Grupurile mici de necatolici din zona Krusna Hora, Assk - zone de frontieră - și la fel de redus numeric grup al Fraților Cehi, nu reprezentau elemente de îngrijorare și interes pentru Biserică. Sectele mici apărute în zonă au avut o reflecție mai mult locală cu efecte izolate.

Al doilea val al recatolicizării Coroanei Cehe s-a desfășurat în debutul secolului al XVIII-lea. Habsburgii, prin informațiile oferite de structura ecleziastică a Bisericii din Coroana Cehă, au sesizat un anume potențial al dezvoltării luteranismului în Silezia, motiv pentru care au intervenit. Revirimentul scurt al luteranismului din Silezia a avut la bază consolidări politice, mai exact, intervenția regelui Suediei care, în negocierea cu Habsburgii, a obținut anumite libertăți pentru luteranii din provincia respectivă.