Operațiunile militare din timpul Războiului de Treizeci de Ani desfășurate pe teritoriul Coroanei Cehe au contribuit la declinul stării economice și sociale a populației din regat. O bună parte dintre aceste confruntări, mai ales în ultima parte a conflictului, s-au desfășurat pe teritoriile cehe iar diferența dintre distrugeri, jefuirea sau nu a populației locale ținea de comandamentul moral - sau lipsa lui - a generalilor aflați cu trupele staționați în aceste teritorii. Iar, de multe ori, cei care se dedau la acțiuni de jaf față de civili, erau chiar trupele imperiale trimise dinspre Viena, de Habsburgi, să-i întâmpine pe inamici. „Un impact negativ au avut numeroasele expediții armate (jafuri, rechiziționări, confiscări prin constrângere de alimente și accesorii pentru armată, incendii). În acest context, de fapt, nu mai conta, dacă era vorba despre o armată inamică sau de «propria armată», totul depinzând mai mult de autoritatea și răspunderea morală a comandanților, adică de gradul de libertate pe care îl primeau mercenarii lor. La aceasta s-a mai adăugat și dările majorate care trebuiau să asigure banii necesari pentru întreținerea armatei”. (Vratislav Vanicek)

În contextul operațiunilor militare din timpul Războiului de Treizeci de Ani dintre care o parte însemnată s-au desfășurat pe teritoriul Coroanei Cehe, schimburile comerciale și vehicularea mărfurilor pe distanțe lungi au fost sistate din motive evidente de lipsă a siguranței personale. După perioada husită, când s-a petrecut același fenomen, și acum, comercianții își desfăceau produsele mai mult în plan local. Temerarii nu erau la ordinea zilei.

Unul din efectele anilor lungi de operațiuni militare pe teritoriul Coroanei Cehe - în timpul Războiului de Treizeci de Ani - a fost devalorizarea monedei, scăderea „puterii de cumpărare”, cauzate și de un artificiu nefericit, îmbrățișat, se pare de autoritățile vremii. „În țările cehe deprecierea monedei a început deja după 1622, din vina așa-numitului consorțiu financiar (Prințul Karel din Lichstentejn, Albrecht de Wallenstein, bancherul Jan de Witte[...]Inițiativa lui de a bate o «monedă ovală» cu un conținut redus de metal prețios s-a încheiat printr-un faliment de stat în 1623”. (Vratislav Vanicek)

Înfrângerea rebeliunii nobiliare cehe de către armatele împăratului Ferdinand de Stiria, la Muntele Alb, a dus și la constituirea unor domenii funciare extrem de întinse puse în mâinile unor personaje care au atins o putere - cazul lui Wallenstein - care oferea emoții chiar și împăratului. În proprietatea acestora - participanți din diferite poziții de partea coaliției împăratului - au trecut terenurile nobililor rebeli, confiscate de împărat. Wallenstein sau Lichtenstejn, doi dintre acești mega-proprietari, s-au folosit de prețurile scăzute de pe piață, acumulând alte proprietăți pe care le-au plătit cu monedă devalorizată. Unul dintre exemplele „clasice” și atunci, și acum: posesorul de lichidități financiare în vremuri de criză deține putere reală.

După înfrângerea rebeliunii nobililor cehi de către împăratul Ferdinand de Stiria, fuga unora dintre ei și executarea altora, confiscarea averilor acestora a fost pasul legal efectuat de împărat. Concomitent, având în vederea extensia dinastiei de Habsburg - prezentă și pe tronul Spaniei - în Coroana Cehă au pătruns familii de nobili din exteriorul teritoriilor cehe. Favorizate de împărat, aceste noi familii de nobili „străine”, ofereau în schimb fidelitate. „În jurul anului 1620 unele familii cehe importante s-au stins din viață, altele au fost executate și în țară a pătruns un val de străini. Dreptul la cetățenie (adică dreptul de a fi locuitor al țării) a început să fie acordat în exclusivitate de suveran care astfel își putea răsplăti supușii. În Cehia au dobândit o poziție importantă familiile Eggenberg, Buquoy, Gallas, Piccolomini și în general după Războiul de treizeci de ani străinii au ajuns să ocupe aproape jumătate din domeniile libere. În Moravia și Silezia transferul de proprietăți nu a fost atât de puternic: veniturile acestora s-au redus față de perioada dinainte de război deoarece țăranii sărăciseră și multe localități rămăseseră pustii”. (Vratislav Vanicek)

Orașele din Coroana Cehă au avut de suferit de pe urma conflictelor din Războiul de Treizeci de Ani. Dincolo de distrugerile fizice suferite de unele dintre ele, schimburile economice întreținute de acestea s-au sistat iar rolul lor politic a fost transformat într-unul simbolic prin Regulamentele Organic emise de împărat în 1627 și 1628. De asemenea, orașele Coroanei Cehe au cunoscut și episoadele rechizițiilor de bunuri operate de armatele suedeze pe durata Războiului de Treizeci de Ani.

Unul dintre factorii decisivi în declinul sau înflorirea schimburilor comerciale și ale economiei în general - atunci, la fel ca și acum - era dată de demografia teritoriilor. Regresia demografică a fost semnificativă pe durata Războiului de Treizeci de Ani, o parte dintre cehi fie au murit în timpul conflictelor fie, pur și simplu, au emigrat. De asemenea, relația dintre nobili și șerbi a devenit mai „relaxată” nu din „prea plinul sentimentelor” nobililor, ci datorită contextului. „În urma emigrației, a pierderilor de război, a alimentației proaste și epidemiilor de ciumă provocate de foamete numărul locuitorilor din țările Coroanei ceh a scăzut. În Cehia, unde înainte de război locuiau circa 1.700.000 de oameni, la mijlocul secolului 17 rămăseseră numai cca 950.000 de persoane, iar în Moravia - 600.000 de locuitori din 900.000. Aceste date sunt mai degrabă orientative deoarece nu există statistici mai exacte din această perioadă. Pierderile generale sunt însă estimate la o treime din numărul total de locuitori. În Cehia au rămas pustii 20% din pământurile lucrate de șerbi, iar în Moravia un sfert. Războiul a avut drept consecință și decăderea populației din punct de vedere moral.