Războaiele Husite și lupta pentru tronul Țărilor Coroanei Cehe
Războaiele husite și crearea detașamentelor de soldați profesioniști
autor Alexandru Cristian Enescu, 2017
Arderea pe rug a lui Jan Hus - promotorul ideilor de reformă a Bisericii - la Conciliul de la Konstanz a inflamat situația politică în teritoriile regatului ceh. Implicarea regelui în deciziile Universității din Praga, ascuțirea tensiunilor dintre profesorii husiți și cei catolici din universitate, precum și defenestrația de la Praga au însemnat debutul unui război care a devastat regatul ceh timp de două decenii. Dincolo de opoziția reformă/antireformă, în aceste două decenii s-au amestecat cu ele și motive sociale și economice. În funcție de contextul regional al provinciilor regatului, husiții moderați s-au aliat cu partizanii catolici împotriva radicalilor husiți iar pentru o perioadă de timp a existat și un consens de acțiune între husiții moderați și cei radicali. Nobilimea din regat, în funcție de interese, orizontul de desfășurare și ... realitatea militară de moment, s-a plasat de una sau cealaltă parte a taberelor.

Unul dintre motivele pentru care husiții radicali - taboriți și orfelini- au rezistat atacurilor organizate fie de regele Sigismund de Luxemburg, fie de coaliția nobililor catolici și husiți moderați, a fost instituirea unui sistem de detașamente de soldați cu pregătire constantă. Acest prototip incipient al stilului profesionist de soldat modern, inițiat de husiții radical, a dus la reușitele militare din cele aproape două decenii de războaie. Dincolo de faptul că aceste detașamente de soldați profesioniști le permiteau husiților să autoguverneze teritoriile în care erau așezați din regatul ceh, respingând atacurile regelui, ale cruciadelor sau ale coalițiilor nobililor, tot acest stil de armată permanentă le-a permis să inițieze raiduri dincolo de frontierele regatului ceh. Într-un final, subminarea practicată de detașamentele radicalilor taboriți și orfelini față de negocierile care se desfășurau între catolici și liderii husiților i-a determinat pe husiții moderați - care doreau stingerea lungului război - să schimbe părțile. Au trecut de partea partizanilor catolici și, la Lipany, au zdrobit aripa radicală husită. Compactatele de la Jihlava au închis războaiele husite și, cu toate fluctuațiile ulterioare, au trasat linia administrativă și politică a Coroanei Cehe pentru următoarele secole.
citește mai mult
Războaiele husite - derivate din mișcarea originată în ideile de reformă a Bisericii ale lui Jan Hus - s-au declanșat în 1419, odată cu evenimentul denumit prima defenestrație de la Praga. Evenimentul este numit în acest fel în literatura de specialitate, spre a fi deosebit de cea de-a doua defenestrație, care va avea loc peste 200 de ani, în cu totul alt context. Defenestrația se referă la azvârlirea pe geam a consilierilor partizani ai Bisericii catolice din Praga, din primăria Orașului Nou, de către radicalii husiți.
Text
1 din 4
Momentul care a declanșat războaiele husite și care se vor întinde de-a lungul a două decenii în Coroana Cehă a secolului al XV-lea a fost așa-numita prima defenestrație de la Praga. Husiții radicali, furioși că primăria Orașului Nou - Nove Mesto - era controlată de partizanii Bisericii și ai antireformei pe care ei o doreau îndeplinită, au pătruns în clădire - în 1419 - și i-au azvârlit pe geam pe consilierii catolici.
Imagine
Text
2 din 4
După defenestrația de la Praga din 1419 - azvârlirea pe geam a consilierilor orașului, partizani ai Bisericii - de radicalii husiți -, cei din urmă au încercat să preia controlul capitalei regatului ceh, cu ajutorul oferit din satele aflate în proximitatea capitalei. Cetelor conduse de Jan Zelivsky li s-au opus cele conduse de nobilul Cenek din Vartenberg, și el adept al reformei husite, dar nu în forma ei radicală. Cenek din Vartenberg a rămas exponentul aripii moderate a husiților.
Imagine
Text
3 din 4
La scurt timp după defenestrația de la Praga - și având în vedere că regele Vaclav al IV-lea murise -, între consilierii orașului, moderații și marii nobili ai regat, s-au desfășurat tratative în vederea alegerii lui Sigismund de Luxemburg pe tronul regatului ceh. Sigismund de Luxemburg - viitorul împărat al Sfântului Imperiu - deținea deja titlul de rege al Germaniei. Condițiile tratativelor desfășurate la Brno încercau să fie un „dans” între revendicările husiților de reformare a Bisericii și eliminarea cerințelor aripii radicale a husiților.
Imagine
Text
4 din 4
La tratativele de la Brno dintre consilierii husiți moderați din Praga, nobilii regatului ceh și Sigismund de Luxemburg - pentru alegerea acestuia ca rege pe tronul ceh -, negocierile s-au deplasat în direcția unui eșec previzibil. Deși nu îl deranja reformarea Bisericii dorită de husiți, Sigismund nu accepta ideile radicale infuzate în mișcarea husită „si a respins complet orice formă de implicare a iobagilor în viața publică. De aceea, a refuzat să consfințească urmările mișcării[...] de la Praga [preluarea consiliului orașului de către husiții moderați - n.n], declarând că se va ocupa de această problemă după încoronare. În realitate, a avut și alt motiv [el era legat de raporturile cu Papalitatea și atitudinea juridică cerută față de eretici - n.n]. De aceea, la consiliul imperial de la Vratislav a luat o atitudine foarte dură și la 17.3.1420 a publicat un act papal privind organizarea unei cruciade împotriva husiților cehi. Amenințarea cu o expediție de exterminare era menită să îi îngenuncheze pe husiții neascultători. Dar s-a întâmplat exact invers”. (Vratislav Vanicek)
Imagine
În momentul în care regele Germaniei, Sigismund de Luxemburg - viitorul împărat - și candidat la tronul regatului ceh, a publicat bula papală de cruciadă împotriva husiților - condamnați ca eretici -, nobilii cehi au defectat și s-au raliat mișcării husite din regat. Au respins solicitările lui Sigismund de Luxemburg de a fi recunoscut ca rege, repudiind în același timp și „constituția” de succesiune a tronului promulgată anterior de Carol al IV-lea. Replica lui Sigismund a fost atacarea capitalei regatului, Praga, moment în care războaiele husite au intrat într-o fază nouă.
Text
1 din 6
Eșecul negocierilor de la Brno dintre nobilii regatului ceh, consilierii praghezi husiți, și Sigismund de Luxemburg, s-a transformat într-o ruptură în momentul în care Sigismund - candidat la tronul regatului - a publicat o bulă papală de cruciadă împotriva husiților. În acel moment, marii nobili ai regatului au defectat și o mare parte dintre ei s-au alipit mișcării husite. Războaiele husite au intrat într-o nouă fază.
Imagine
Text
2 din 6
Nobilimea cehă, contrariată de intenția lui Sigismund de Luxemburg - candidat la tronul ceh - de a extirpa „erezia” husită din teritoriile cehe, i-a respins acestuia solicitarea de a fi încoronat rege, respingând în acest fel și „constituția” de succesiune a coroanei, promulgată anterior de Carol al IV-lea. Nobilimea disidentă s-a raliat mișcării husite și i-a replicat lui Sigismund că refuză supunerea, opinând că actele lui sunt lovite de nulitate pe întreg teritoriul regatului, deoarece el nu fusese încă încoronat - ci doar ales - ca rege al cehilor.
Imagine
Text
3 din 6
Liderul disidenței nobililor împotriva lui Sigismund de Luxemburg - candidat la tronul Coroanei Cehe - a fost nobilul, adept al husitismului moderat, Cenek din Vartenberg. Poziția lui a fost subminată în Praga, în momentul în care marele pârcălab a predat cetatea - juridic vorbind - lui Sigismund. Riscul eliminării husiților din capitala Praga a determinat reacția satelor din jurul capitalei, care s-au grăbit în ajutorul husiților din capitală, în paralel cu înaintarea lui lui Sigismund în fruntea armatei spre Praga.
Imagine
Text
4 din 6
Refuzul husiților moderați din capitala Coroanei Cehe, Praga, conduși de nobilul Cenek din Vartenberg de a se supune candidatului la tronul ceh - Sigismund de Luxemburg - a venit ca urmare a intenției acestuia de a elimina „erezia husită”. Husiții din proximitatea capitalei care au înțeles că odată cu căderea acesteia s-au fi prăbușit și idealurile husite s-au grăbit să vină în ajutorul orașului, chiar în momentul în care Sigismund „s-a oprit în fața zidurilor Hradului cu o armată formată din 30.000 de oșteni”. (Vratislav Vanicek)
Imagine
Text
5 din 6
Prima ciocnire dintre Sigismund de Luxemburg și husiții din capitala regatului ceh - Praga - adunați în jurul nobilimii disidente și secondați de cete de husiți sosiți din proximitatea orașului s-a soldat cu un eșec pentru Sigismund. „Împăratul [nota bene: păstram citatul, dar trebuie să avem în vedere că Sigismund încă nu fusese încoronat ca împărat în anul în care se petrece acțiunea - n.n] nu a intenționat să distrugă cel mai important oraș din Cehia, ci a aplicat metoda înfometării pentru a-i obliga pe locuitorii lui să capituleze. Tentativa oștirilor lui de a ocupa colina Vitkov, izolând astfel complet Praga de ținuturile agricole din împrejurimi a eșuat în confruntarea armată cu apărătorii unei mici fortărețe provizorii, care s-au grăbit să vină în ajutorul orașului. Colina Vitkov a fost apărată, în special, de hatmanul în vârstă de 60 de ani, Jan Zizka din Trocnov, un nobil scăpătat din sudul Cehiei. Acesta își câștigase renumele de oștean strălucit în bătălia de la Sudomer[...]când a respins atacul unei armate superioare numeric a nobililor cehi. Urmarea bătăliei de la Vitkov, denumit mai târziu Zizkov, a predestinat eșecul cruciadei”. (Vratislav Vanicek)
Imagine
Text
6 din 6
Într-un final, în 1420, Sigismund de Luxemburg a fost încoronat rege al Țărilor Coroanei Cehe și se părea, pentru moment, că situația s-a calmat. Chiar și cetele sosite din afara Pragăi pentru a-i susține pe husiții moderați din capitală, în timpul asediului la care fuseseră supuși de Sigismund, s-au resemnat și s-au întors la casele lor. Husiții însă au înconjurat Vysehrad - Castelul de Sus - din Praga și, conduși de hatmanul Hynek Krusin din Lichtenburg, au înfrânt oastea trimisă de noul rege încoronat, Sigismund.
Imagine
  • Agnew, Hugh, The Czechs and the land of the Bohemian Crown, Hoover Institution Press, 2004
  • Coxe, William, History of the House of Austria, from the Foundation of the Monarchy by Rhodolph of Hapsburgh, to the Death of Leopold the Second: 1218...to...1792, vol I, ediția I, Cadell a.Davies, London, 1807
  • Delumeau, Jean, Frica în Occident (secolele XIV – XVIII). O cetate asediată, vol. II, Edit Meridiane, București, 1986
  • Fudge, A., Thomas, The trial of Jan Hus: Medieva Heresy and Criminal Procedure, Oxford University Press, 2013
  • Hus, Jan, De ecclesia: Schaff, David S. (editor), Charles Scribner's Sons, New York, 1915
  • Johnson, Lonnie R., Central Europe. Enemies, neighbors, friends, Oxford University Press, 1996
  • Klapste, Jan, The Czech Lands in medieval transformation, Brill, Leiden, 2012
  • MacCulloch, Diarmaid, Istoria creștinismului. Primii 3000 de ani, Edit. Polirom, Iași, 2011
  • Marine, Olivier, În: Corbin, Alain (coord.) Istoria creștinismului, Edit. Rosetti Educational, București, 2010
  • Panek, Jaroslav, A history of the czech lands, Karolinum Press, Charles University, Prague, 2009
  • Pelikan, Jaroslav, Tradiția creștină. O istorie a dezvoltării doctrinei. Reformarea Bisericii și a dogmei ( 1300 – 1700), vol IV, Edit Polirom, Iași, 2006
  • Rak, Jiri, «Ostașii Domnului» Cehi, În: Delsol, Chantal; Maslowski, Michel; Nowicki, Joanna (coord.), Mituri și simboluri politice în Europa Centrală, Edit. Cartier, București, 2003
  • Teich, Mikulas, Bohemia in History, Cambridge University Press, Cambridge, 1998
  • Vanicek, Vratislav (coord.), Istoria țărilor coroanei cehe, Edit. Enciclopedică, București, 2007