Eșecul negocierilor de la Brno dintre nobilii regatului ceh, consilierii praghezi husiți, și Sigismund de Luxemburg, s-a transformat într-o ruptură în momentul în care Sigismund - candidat la tronul regatului - a publicat o bulă papală de cruciadă împotriva husiților. În acel moment, marii nobili ai regatului au defectat și o mare parte dintre ei s-au alipit mișcării husite. Războaiele husite au intrat într-o nouă fază.

Nobilimea cehă, contrariată de intenția lui Sigismund de Luxemburg - candidat la tronul ceh - de a extirpa „erezia” husită din teritoriile cehe, i-a respins acestuia solicitarea de a fi încoronat rege, respingând în acest fel și „constituția” de succesiune a coroanei, promulgată anterior de Carol al IV-lea. Nobilimea disidentă s-a raliat mișcării husite și i-a replicat lui Sigismund că refuză supunerea, opinând că actele lui sunt lovite de nulitate pe întreg teritoriul regatului, deoarece el nu fusese încă încoronat - ci doar ales - ca rege al cehilor.

Liderul disidenței nobililor împotriva lui Sigismund de Luxemburg - candidat la tronul Coroanei Cehe - a fost nobilul, adept al husitismului moderat, Cenek din Vartenberg. Poziția lui a fost subminată în Praga, în momentul în care marele pârcălab a predat cetatea - juridic vorbind - lui Sigismund. Riscul eliminării husiților din capitala Praga a determinat reacția satelor din jurul capitalei, care s-au grăbit în ajutorul husiților din capitală, în paralel cu înaintarea lui lui Sigismund în fruntea armatei spre Praga.

Refuzul husiților moderați din capitala Coroanei Cehe, Praga, conduși de nobilul Cenek din Vartenberg de a se supune candidatului la tronul ceh - Sigismund de Luxemburg - a venit ca urmare a intenției acestuia de a elimina „erezia husită”. Husiții din proximitatea capitalei care au înțeles că odată cu căderea acesteia s-au fi prăbușit și idealurile husite s-au grăbit să vină în ajutorul orașului, chiar în momentul în care Sigismund „s-a oprit în fața zidurilor Hradului cu o armată formată din 30.000 de oșteni”. (Vratislav Vanicek)

Prima ciocnire dintre Sigismund de Luxemburg și husiții din capitala regatului ceh - Praga - adunați în jurul nobilimii disidente și secondați de cete de husiți sosiți din proximitatea orașului s-a soldat cu un eșec pentru Sigismund. „Împăratul [nota bene: păstram citatul, dar trebuie să avem în vedere că Sigismund încă nu fusese încoronat ca împărat în anul în care se petrece acțiunea - n.n] nu a intenționat să distrugă cel mai important oraș din Cehia, ci a aplicat metoda înfometării pentru a-i obliga pe locuitorii lui să capituleze. Tentativa oștirilor lui de a ocupa colina Vitkov, izolând astfel complet Praga de ținuturile agricole din împrejurimi a eșuat în confruntarea armată cu apărătorii unei mici fortărețe provizorii, care s-au grăbit să vină în ajutorul orașului. Colina Vitkov a fost apărată, în special, de hatmanul în vârstă de 60 de ani, Jan Zizka din Trocnov, un nobil scăpătat din sudul Cehiei. Acesta își câștigase renumele de oștean strălucit în bătălia de la Sudomer[...]când a respins atacul unei armate superioare numeric a nobililor cehi. Urmarea bătăliei de la Vitkov, denumit mai târziu Zizkov, a predestinat eșecul cruciadei”. (Vratislav Vanicek)

Într-un final, în 1420, Sigismund de Luxemburg a fost încoronat rege al Țărilor Coroanei Cehe și se părea, pentru moment, că situația s-a calmat. Chiar și cetele sosite din afara Pragăi pentru a-i susține pe husiții moderați din capitală, în timpul asediului la care fuseseră supuși de Sigismund, s-au resemnat și s-au întors la casele lor. Husiții însă au înconjurat Vysehrad - Castelul de Sus - din Praga și, conduși de hatmanul Hynek Krusin din Lichtenburg, au înfrânt oastea trimisă de noul rege încoronat, Sigismund.