- 1. Atitudinea față de religia creștină în Regatul Coroanei Cehe
- 2. Critica la adresa Bisericii din Țările Coroanei Cehe
- 3. Învățământul inferior și cultura în Regatul Coroanei Cehe
- 4. Universitatea din Praga în secolul al XIV-lea
- 5. Creațiile literare și muzica din Țările Coroanei Cehe
- 6. Operele istoriografice din perioada prehusită
- 7. Arta și reprezentările artistice din secolul al XIV-lea din Țările Coroanei Cehe
- 8. Artele plastice din teritoriile Coroanei Cehe în secolul al XIV-lea
- 9. Stiluri culturale în Țările Coroanei Cehe
Mișcarea Husită în context istoric
Creștinismul din spațiul ceh: între idealul creștin și alterarea lui contemporană
Creștinarea teritoriilor cehe, pătrunderea esenței creștine, asemenea multor altor teritorii, a fost un proces de durată, întins pe segmentul a câteva secole. La finalul secolului al XIV-lea, acest proces atinsese punctul de maturitate. „Forțați” de epidemiile de ciumă care devastaseră regatul ceh, tot mai mulți oameni, nobili și oameni simpli, s-au aplecat spre înțelegerea ... preceptelor creștine biblice. Iar odată înțelese în profunzime, comparația cu Biserica contemporană le-a creat prima dilemă asupra disfuncționalității ei în raport cu Biserica primară, văzută drept idealul etern.citește mai mult
Istoriografia a descoperit transformări privind poziționarea populației din teritoriile cehe față de modul de manifestare a religiozității lor ca urmare a pagubelor produse de epidemia de ciumă. Interpretate drept forme ale pedepsei și mâniei divine, aceste catastrofe demografice au însemnat și replierea unei mari părți a populației spre încercarea de a trăi în acord cu principiile creștinismului. Grija pentru această problemă s-a deplasat dinspre frământările individului spre cea de preocupare colectivă.
1 din 6
Epidemia de ciumă din ultimele decenii ale secolului al XIV-lea care s-a abătut asupra teritoriilor Coroanei Cehe a produs transformări- dincolo de pagubele demografice și economice- și în ceea ce privește atitudinea oamenilor față de credința creștină. Parabola Judecății de Apoi i-a determinat pe- cei mai mulți să își reevalueze poziționarea față de principiile creștine. Sentimentul de vinovăție a devenit predominant, semnalizat de grupul „flagelanților” care a pătruns dinspre Occident spre teritoriile cehe. Prin practica autoflagelării, aceștia „încercau să îndepărteze păcatele creștinismului și să oprească invazia «morții negre»”. (Vratislav Vanicek)
2 din 6
Efectele catastrofice produse de epidemiile de ciumă de la finalul secolului al XIV-lea au determinat mutații în percepția oamenilor asupra religiei creștine. Respectarea principiilor creștine s-a deplasat dinspre individ spre colectivitate, aspect conectat și cu „câmpul” de acțiune predominant al epidemiilor: spațiul îngust din orașele medievale. „Grozăviile «morții negre» i-au determinat pe mulți oameni să mediteze mai profund la principiile credinței creștine și să încerce să trăiască în armonie cu ele. Grija pentru mântuirea sufletului și respectarea legii divine au încetat de a mai fi o problemă de conștiință a individului, fiind percepute acum ca o problemă socială. Orășenii au reacționat mai puternic la consecințele ciumei decât oamenii de la țară nu numai pentru că au avut mai mult de suferit. Experiența a dovedit că în comunitățile care ocupă un spațiu restrâns panica se răspândește mai repede, dar apare mai ușor hotărârea colectivă de a găsi o soluție”. (Vratislav Vanicek)
3 din 6
Înțelegerea și pătrunderea în profunzime a preceptelor creștine din Biblie au devenit realitate spre finalul secolului al XIV-lea în teritoriile Coroanei Cehe. Istoricii consideră această perioadă contemporană cu epidemiile de ciumă și perioada în care oamenii - nu ne referim aici la cler - a început să pătrundă cu adevărat sensurile credinței creștine. Un număr tot mai mare de oameni cuprindeau înțelesurile creștine ca o necesitate interioară de a se ghida în realitatea cotidiană și nu ca o sumă de gesturi și simbolistici detașate.
4 din 6
În contextul perioadelor grele cauzate de dezastrul produs de epidemiile de ciumă din secolul al XIV-lea, omul medieval din teritoriile Coroanei Cehe a încercat să caute răspunsuri prin reapropierea de principiile creștine. În căutarea pieții și a motivului pentru „pedeapsa divină” pe care o traversau, ei au identificat în comportamentul general al clerului contemporan „vinovații”. „Intensificarea procesului de creștinizare a lovit în cele din urmă interesele bisericii legate de putere. Oamenii căutau motivul pentru care Dumnezeu abătuse asupra înfloritorului regat ceh pedeapsa «morții negre» și alte lovituri, ca de pildă simptomele unei crize sociale. În concepția preoților neliniștiți și a locuitorilor cucernici treptat a început să se contureze imaginea principalului vinovat. Acesta era biserica bogată care se abătuse de la principala ei menire, adică încetase să mai aibă grijă de mântuirea sufletelor credincioșilor, preferând luxul și risipa, ceea ce însemna că intrase în mrejele răului, ale Anticristului. Superbele construcții ale bisericilor și mănăstirilor împodobite cu altare frumoase, statui, tablouri și relicvarii deveniseră dovada unei trufii și ostentații vădite care er
5 din 6
Faptul că un număr tot mai mare de oameni din teritoriile Coroanei Cehe, începând cu finalul secolului al XIV-lea, au manifestat o înțelegere și profunzime asupra principiilor religiei creștine este dovedit de numărul de capele și altare mobile construite pe teritoriile regatului. „După epidemia de ciumă în toată Europa de atunci se poate constata înclinația către o pioșenie interioară reală. În Cehia ea s-a manifestat mai puternic decât în alte părți”. (Vratislav Vanicek)
6 din 6
Traducerea Bibliei în limba cehă - cu acordul lui Carol al IV-lea - și permisiunea citirii acesteia în limba latină și cehă veche a determinat accesul unui număr de membrii ai aristocrației și elitei urbane la înțelesurile primare ale creștinismului. Ei au început să caute motivele pedepsei divine abătute asupra regatului ceh prin efectele devastatoare ale ciumei. Până la a identifica în Biserică principalul vinovat nu a mai fost decât un pas.
Fenomenul generat de politica regelui Carol al IV-lea și-a consumat efectele la câteva decenii după moartea acestuia. Politica acestuia de a sprijini puternic Biserica - în virtutea imaginii de rege bun - și-a întors fața în momentul în care, după o perioadă, clerul a devenit mai preocupat de funcțiile administrative și din cancelaria regală decât de menirea preoției. Ei lăsau această îndatorire în sarcina unor complet nepregătiți „suplinitori”. Criticile din partea oamenilor față de această atitudine a Bisericii nu s-au lăsat așteptate.
1 din 7
Regele Carol al IV-lea a sprijinit puternic Biserica din Coroana Cehă, în virtutea dorinței de a se înfățișa drept un rege bun. În aceeași măsură, prin intermediul Bisericii, acesta a sprijinit oamenii de cultură. Într-un timp foarte scurt, juriștii, funcționarii din cancelaria regală - oameni ai Bisericii - s-au dedicat mai degrabă administrației decât misiunii preoțești. Ei și-a delegat sarcina preoției unor „suplinitori” de multe ori nepregătiți, ceea ce a alterat prestigiul Bisericii și a generat un cumul de nemulțumire în rândul populației.
2 din 7
Carol al IV-lea a încercat să corecteze comportamentele nesănătoase ale membrilor clerului din regatul Coroanei Cehe. L-a desemnat pe Konrad Waldhauser - membru al ordinului augustinienilor - să predice la Praga împotriva „tarelor” din viața bisericească. De asemenea, tot la Praga s-a exprimat împotriva comportamentului de-a dreptul laic al unor membrii ai clerului și Jan Milic din Kromeriz. Vorbele acestuia din piața din Stare Mesto au avut ecou. Matei din Janov și Tomas din Stitny au fost alți învățați ai epocii care s-au exprimat pentru îndreptarea comportamentului clerului.
3 din 7
Amvonul, de regulă în partea stângă a unei biserici, a devenit locul central al bisericilor din teritoriile Coroanei Cehe de la finalul secolului al XIV-lea. Aici era punctul de unde se predica și sub care se adunau oamenii în număr cât mai mare pentru a auzi cuvântările. Capela Betlem construită cu sprijinul unor oameni cu dare de mână din Praga - la finalul secolului al XIV-lea - de exemplu, putea cuprinde 3000 de oameni care doreau să asculte predica în limba cehă.
4 din 7
Istoriografia a identificat în valurile de ciumă de după anul 1380 motivele puternice ale destabilizării interne din Regatul Coroanei Cehe. În acest mix de neîncredere, scădere demografică, sărăcie și identificarea „vinovatului” în comportamentul clerului Bisericii, s-a format atitudinea de mai târziu a husiților. Regii, funcționarii și administratorii nu erau în stare să rezolve aceste neajunsuri care s-au adâncit tot mai mult. „Omul medieval care în mod implicit respecta tradiția și ordinea era depășit și dezorientat cu atât mai mult cu cât în timpul domniei lui Carol al IV-lea țările cehe au făcut parte din rândul statelor europene prospere[...]”. (Vratislav Vanicek)
5 din 7
Comerțul cu funcțiile bisericești din Coroana Cehă - fenomen în plină desfășurare la finalul secolului al XIV-lea - a generat critici puternice la adresa atitudinii Bisericii față de lumea contemporană. Aceste practici, coroborate cu retragerea preoților spre funcțiile administrative și trecerea îndatoririlor duhovnicești spre „suplinitori” nepregătiți a deschis terenul pentru critici puternice la adresa clerului.
6 din 7
Finalul secolului al XIV-lea a adus și întețirea criticilor la adresa comportamentului laic al clerului. Viața în afara principiilor creștine după care se ghidau unii dintre membrii clerului erau deja cunoscute. „Părerea multor credincioși nu putea fi neglijată. Tot mai des ei cereau un preot bun care să aibă grijă de sufletele lor în mod exemplar. Pretențiile crescute privind comportarea clerului erau legate în mod evident și de epidemiile de ciumă. Unii membrii ai clerului parohial lucrau în primele rânduri ale frontului de combatere a ciumei și piereau în timp ce ofereau ultima consolare muribunzilor. În locul preoților rareori se întâmpla să vină oameni cu valori morale și intelectuale deosebite care să-i ajute să ducă la bun sfârșit o misiune atât de delicată. Contradicția dintre un preot bun care trăia în conformitate cu legea divină și unul rău se adâncea. Mai ales în orașele mari oamenii aveau de unde să aleagă și de obicei îl alegeau pe cel de la care doreau să audă cuvântul domnului”. (Vratislav Vanicek)
7 din 7
Mutațiile sociale și economice produse de valurile de ciumă din finalul secolului al XIV-lea au pregătit terenul ideilor care s-au coagulat câteva decenii mai târziu în timpul Războaielor Husite. „În timp ce teritoriile din vestul și sudul Europei depășiseră punctul critic al depresiei, cele două state cehe se zbăteau în conflicte care pătrunseseră în toate sferele vieții. Puțini dintre oamenii cultivați ai vremii erau dispuși să se împace cu ideea că Regatul ceh atât de celebru în trecut pierduse sprijinul divin. Oamenii de știință, politicienii și purtătorii de cuvânt ai diferitelor pături sociale se străduiau să găsească un răspuns la întrebarea cum să iasă din labirintul de probleme și să restabilească echilibrul pierdut. Ei nu bănuiau să sub ochii lor, în convulsii și dureri se năștea un nou model de societate cehă”. (Vratislav Vanicek)
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Mișcarea Husită. Formare, doctrină și grupări
Urmând și dezvoltând ideile reformatorului englez John Wycliff , Jan Hus și discipolii săi de la Praga au sintetizat ceea ce a rămas cunoscut sub numele de „cele 4 articole pragheze”. Acestea marcau esența reformei husite.
Războaiele Husite și lupta pentru tronul Țărilor Coroanei Cehe
Arderea pe rug a lui Jan Hus a inflamat situația politică. Implicarea regelui în deciziile Universității din Praga, ascuțirea tensiunilor dintre profesorii husiți și cei catolici, precum și defenestrația de la Praga au însemnat debutul unui război care a devastat regatul ceh timp de două decenii.
- Agnew, Hugh, The Czechs and the land of the Bohemian Crown, Hoover Institution Press, 2004
- Dvornik, Frantisek, The Slavs: Their Early History and Civilization, American Academy of Arts and Sciences, Boston, 1956
- Johnson, Lonnie R., Central Europe. Enemies, neighbors, friends, Oxford University Press, 1996
- Klapste, Jan, The Czech Lands in medieval transformation, Brill, Leiden, 2012
- Panek, Jaroslav, A history of the czech lands, Karolinum Press, Charles University, Prague, 2009
- Teich, Mikulas, Bohemia in History, Cambridge University Press, Cambridge, 1998
- Vanicek, Vratislav (coord.), Istoria țărilor coroanei cehe, Edit. Enciclopedică, București, 2007