Tomas Garrigue Masaryk, în ajunul proclamării independenței statului cehoslovac și a desprinderii de Imperiul Austro-Ungar care, pe lângă dezastrul militar din 1918 se confrunta și cu mișcările unei întregi serii de popoare ce își închipuiau viitorul independent de autoritatea vieneză, a sintetizat cel mai bine concepția democratizării autodeterminării popoarelor și a organizării viitoarelor state-națiuni pe principiul etnic. În contextul în care președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, a enunțat platforma-program de reorganizare a geografiei teritoriale a centrului și estului Europei odată cu încheierea Primului Război Mondial, politicianul ceh Tomas Garrigue Masaryk s-a situat deschis de partea programului politic conturat de Wilson. Principiul naționalităților conținut în acest program politic era exact susținerea de care avea nevoie Coroana Cehă în încercarea de a se desprinde de monarhia dualistă și de a forma un stat independent. La 28 octombrie, la Praga, liderii Comitetul Național au proclamat oficial existența statului cehoslovac. În timp ce la Praga se proclama formarea Cehoslovaciei, la Geneva aveau loc deja discuții între delegația Comitetului Național, plecată de la Praga și condusă de Karel Kramar, și Consiliul Național Ceh, privind organizarea viitorului stat cehoslovac.
După emiterea Declarației de la Martin de către politicienii slovaci, în 30 octombrie 1918, ei se așteptau la reacția autorităților de la Budapesta sub a căror administrare se găseau teritoriile slovace. După un război cu Ungaria regimului bolșevic al lui Bela Kun, și în urma ultimatului adresat Budapestei de către puterile Antantei, trupele maghiare s-au retras și guvernul praghez a preluat autoritatea asupra Slovaciei. Asupra provinciei Tesin au existat divergențe între nou createle state ale Poloniei și Cehoslovaciei. Între cele două părți a izbucnit un conflict armat, de scurtă durată - 7 zile - dar s-a încheiat prin intervenția aliaților din Antantă, care le-au cerut polonezilor să se retragă, în ianuarie 1919, pe linia Vistulei. Rutenia Subcarpatică a fost oficial alipită Cehoslovaciei, în urma tratatului cu Austria de la Saint-Germain-en-Laye. În acordul semnat între Republica Cehoslovacă, recunoscută internațional de-acum în acest mod, și puterile Antantei au fost trasate schematic liniile organizării autonomiei regiunii rutene în cadrul Cehoslovaciei. Guvernul de la Praga trebuia să acorde acestei provincii dreptul de a avea un parlament propriu, un guvernator și deputați în Adunarea Națională Cehoslovacă.
Susține financiar History Lapse făcând o donație prin platforma Patreon.
bitcoin: 1PpagscXKttC5FidgV2WQNRaBgSPwjvP9Z
Sau puteți să ne susțineți prin platforma Patreon