- 1. Teritoriile cehe ale Imperiului Austro-Ungar în debutul Primului Război Mondial
- 2. Înființarea Consiliului Național Ceh de la Paris
- 3. Situația din Coroana Cehă în anii 1915-1917
- 4. Contextul politic din spațiul ceh în anul 1917
- 5. Reorganizarea Comitetului național ceh din 1918
- 6. Cele 14 puncte wilsoniene
- 7. Tomas Masaryk și conceptul unui stat cehoslovac
- 8. Proclamarea independenței Cehoslovaciei
- 9. Declarația de la Martin a liderilor slovaci
- 10. Eduard Benes și recursul viitorului stat cehoslovac la Conferința de la Paris
- 11. Conflictul cu Ungaria asupra Slovaciei
- 12. Situația germanilor din Sudeți după proclamarea Cehoslovaciei
- 13. Preluarea Ruteniei Subcarpatice de către Cehoslovacia
- 14. Conflictul dintre Cehoslovacia și Polonia asupra regiunii Tesin
- 15. Rolul legiunilor cehoslovace în susținerea independenței statului
- 16. Situația socială și economică în Cehoslovacia. Urmările Marelui Război
- 17. Preluarea conducerii Cehoslovaciei de către T. Masaryk și politica primelor guverne
- 18. Prima constituție a Republicii Cehoslovace
- 19. Configurația etnică a Cehoslovaciei în primii ani de existență
- 20. Formațiuni politice în primii ani de existență ai Cehoslovaciei
- 21. Organizarea administrativă a Cehoslovaciei
- 22. Politica primelor guverne ale Republicii Cehoslovace
- 23. Radicalizarea stângii și ascensiunea comuniștilor în Cehoslovacia
Proclamarea Republicii Cehoslovace
Reglajele teritoriale între Cehoslovacia și vecinii săi
După emiterea Declarației de la Martin de către politicienii slovaci, în 30 octombrie 1918, ei se așteptau la reacția autorităților de la Budapesta sub a căror administrare se găseau teritoriile slovace. După un război cu Ungaria regimului bolșevic al lui Bela Kun, și în urma ultimatului adresat Budapestei de către puterile Antantei, trupele maghiare s-au retras și guvernul praghez a preluat autoritatea asupra Slovaciei. Asupra provinciei Tesin au existat divergențe între nou createle state ale Poloniei și Cehoslovaciei. Între cele două părți a izbucnit un conflict armat, de scurtă durată - 7 zile - dar s-a încheiat prin intervenția aliaților din Antantă, care le-au cerut polonezilor să se retragă, în ianuarie 1919, pe linia Vistulei. Rutenia Subcarpatică a fost oficial alipită Cehoslovaciei, în urma tratatului cu Austria de la Saint-Germain-en-Laye. În acordul semnat între Republica Cehoslovacă, recunoscută internațional de-acum în acest mod, și puterile Antantei au fost trasate schematic liniile organizării autonomiei regiunii rutene în cadrul Cehoslovaciei. Guvernul de la Praga trebuia să acorde acestei provincii dreptul de a avea un parlament propriu, un guvernator și deputați în Adunarea Națională Cehoslovacă.citește mai mult
În momentul în care Imperiul Austro-Ungar a fost angajat în Primul Război Mondial, în 1914, în teritoriile cehe ale imperiului atmosfera și poziția populației Coroanei Cehe față de administrația imperială era una ostilă. După deceniile de toleranță anterioare, începând cu deceniul antebelic, mirajul toleranței promovate de guvernul imperial și difuzate înspre administrațiile provinciale a fost înlocuit cu o atitudine suspicioasă. Această suspiciune s-a tradus prin limitarea libertăților sociale, dizolvarea parlamentului din Praga și preluarea de către autoritatea imperială a controlului politic direct din Coroana Cehă. Cenzura instituită de către administrația imperială a determinat aversiunea oamenilor politici cehi și a opiniei publice.
1 din 4
Declanșarea Primului Război Mondial din 1914 a găsit teritoriile Coroanei Cehe și sentimentul față de guvernul imperial austro-ungar în note tensionate. Toleranța din deceniile antebelice manifestată de administrația imperială s-a sfârșit în prima decadă a secolului al XX-lea. Suspiciunea autorităților austro-ungare față de doleanțele politicienilor cehi a dus la dizolvarea parlamentului din Praga, la restrângerea libertăților sociale și la preluarea controlului politic de către autoritatea imperială.
2 din 4
Având în vedere faptul că în zorii izbucnirii Primului Război Mondial împăratul Franz Josef suprimase parlamentul Coroanei Cehe și preluase controlul și autoritatea completă, politicienii cehi și-au văzut redus rolul la cel de întâlniri și consfătuiri, fără nicio utilitate practică. Discuțiile politice despre revendicările naționale ale cehilor s-au mutat acum, mai mult ca oricând, pe tărâmul culturii. Aici a intervenit contradicția dintre opinia intelectualilor, a ziariștilor și a populației pe de-o parte, și cea a autorităților și comandamentelor militare din Coroana Cehă, implicate în război din postura de entități instituționale ale establishmentului imperial. Cenzura a încercat să distorsioneze eventualele „scăpări” de informații despre starea actuală de pe front a armatei monarhiei. „Oficialitățile nu au fost capabile să formuleze un program atrăgător de propagandă și cultură, iar prin ascunderea și denaturarea veștilor de pe front au subminat încrederea în orice zvon. Astfel, cenzura a rămas singurul instrument principal de politică culturală, având ca țintă mai ales presa cotidiană. Dar pe măsură ce ziarele erau obligate să suporte intervenții mai mari din partea cenzurii,
3 din 4
Tomas Garrigue Masaryk a emigrat din Coroana Cehă și după un periplu prin câteva state europene a ajuns în Statele Unite ale Americii. El a efectuat mutarea respectivă pentru că ajunsese la concluzia că revendicările și doleanțele politice ale națiunii cehe nu puteau fi înfăptuite din interiorul Imperiului Austro-Ungar pe căile democratice clasice. Presa contemporană, controlată de administrația imperială, a ironizat momentul din decembrie 1914, relatând că Masaryk a plecat ca „să declare personal război puterilor centrale”. (Vratislav Vanicek, p. 398)
4 din 4
În anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial Tomas Garrigue Masaryk devenise cunoscut printre politicienii cehi prin gândirea lui politică, numită realism politic. Înaintea emigrării din Coroana Cehă, acțiunile lui și ale grupului secret înființat alături de Eduard Benes - numit Mafia - se axaseră pe compromiterea suportului dat de populația din teritoriile cehe efortului de război al administrației imperiale. În loc logic, o eventuală înfrângere a monarhiei duale în conflict ar fi deschis calea spre independență directă a Coroanei Cehe.
La scurt timp după emigrarea din teritoriile cehe politicianul Tomas Garrigue Masaryk, aflat în periplul parizian, a coagulat în jurul lui alți doi lideri cehi: Eduard Benes și Milan Rastislav Stefanik. Ultimul, astrofizician stabilit la Paris, l-a introdus pe Masaryk în cercul politic al capitalei franceze. În acest mod, cei trei au înființat în exil, în 1916, în plin război, Consiliul Național Ceh, cu scopul declarat de a lupta din exterior împotriva administrației imperiale austriece. Această rezistență pariziană a fost tatonată de puterile Antantei care, în acest moment, luau în considerare opțiunea teoretică de a forța ieșirea Imperiului Austro-Ungar din înțelegerea blocului Puterilor Centrale și de a-i oferi un statut puternic ca o contrapondere la forța Germaniei din centrul continentului.
1 din 4
Una dintre primele opriri ale politicianului ceh Tomas Garrigue Masaryk, după emigrarea din Coroana Cehă, din decembrie 1916, a fost la Paris. Aici i s-au alăturat Eduard Benes și Milan Rastislav Stefanik. Ultimul, astrofizician de origine slovacă, era stablit la Paris și, prin contactele lui din capitala franceză, l-a introdus pe Masaryk în cercul puterii politice din Orașul Luminilor. Având în vedere și calitățile de organizator ale lui Benes, cei trei au făcut echipă bună și în 1916, în plin război, au înființat în exilul parizian, Consiliul Național Ceh. Scopul lui era de a organiza rezistența împotriva administrației imperiale vieneze din exteriorul monarhiei.
2 din 4
Înființarea Consiliului Național Ceh de la Paris din 1916 de către Tomas Masaryk, Eduard Benes și Milan Stefanik, cu scopul de a submina din exterior efortul de război al monarhiei austro-ungare și în același timp de a susține poziția de revendicări naționale ale cehilor, a fost privită de Antantă, într-o primă instanță, ca o posibilitate teoretică de luat în calcul, însă în mod neoficial. Aliații Triplei Înțelegeri au studiat ipoteza de a forța spargerea Triplei Alianțe prin scoaterea Imperiului Austro-Ungar din conflict și de sub influența germană și de a transforma monarhia într-o contrapondere pentru bararea forței Germaniei din centrul continentului european.
3 din 4
În ajunul constituirii Consiliului Național Ceh de la Paris în jurul politicianului Tomas Masaryk, circula deja ideea - formulată chiar de Masaryk - că destinul monarhiei austro-ungare ar putea fi spargerea ei în republici independente. Însă în acest punct - 1916 - puterile Antantei nu îmbrățișau această idee și marșau în continuare pe păstrarea integrității teritoriale a monarhiei și, încercând să blocheze „răul cel mare” - Germania - , ei doreau mai degrabă să scoată Viena de sub influența Berlinului și să facă din monarhia dualistă un bloc de oprire a pretențiile central-europene ale Germaniei.
4 din 4
După contactele stabilite în capitala franceză de către membrii Consiliului Național Ceh, constituit în 1916 în exil, aceștia au demarat procesul efectiv de rezistență împotriva autorităților imperiale vieneze. În acest sens s-au constituit legiunile cehoslovace, formate din prizonieri de război cehi și slovaci, din refugiați și emigranți, precum membrii Consiliului Național. „Importanța militară a legiunilor cehoslovace s-a manifestat cel mai puternic pe frontul rus din sud-vest în vara lui 1917, când în bătălia de la Zborov s-au remarcat trei regimente cehoslovace de puscași. Detașamentele bine organizate și înarmate de legionari au devenit astfel germenul unei mari acțiuni antisovietice. Dar firește și pe frontul de apus unde Aliații înfruntau ultima mare presiune a armatei germane, fiecare nou soldat era binevenit. Dar exact în ziua când regimentul 21 infanterie se pregătea să întărească pozițiile aliaților, Franța a recunoscut Consiliul național ca reprezentant legal al celor două popoare, iar mai târziu exemplul ei a fost urmat de Statele Unite și Marea Britanie”. (Vratislav Vanicek, p. 400)
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Eșecul pactului ceh. Tinerii Cehi și preluarea inițiativei politice
Speranțele pe care și le-a pus elita din Coroana Cehă în politica împăratului Franz Josef de descentralizare și de atenție pe care acesta ar trebui să o acorde teritoriilor cehe s-au ruinat la scurt timp după încheierea conflictului dintre monarhia austriacă și regatul Prusiei. „Tinerii cehi” au fost denumiți generic liderii cehilor care au format Partidul Național al Liberilor Cugetători, desprinși din Partidul Național al „bătrânilor...
Cehoslovacia între Marea Criză economică și cel de-al Doilea Război Mondial
Încercând să „taie” din efectele dezastruoase ale Marii Crize economice, autoritățile cehoslovace au operat devalorizarea monedei în 1934. Anexarea regiunii Sudete de către Germania nazistă și imposibilitatea practică a Cehoslovaciei de a se opune armatei germane, cumulată cu pasivitatea franco-engleză au dus, într-un final, în martie 1939, la destrămarea Republicii Cehoslovace și ocupația țării de trupele naziste.
- Agnew, Hugh, The Czechs and the land of the Bohemian Crown, Hoover Institution Press, 2004
- Auty, Robert, Language and nationalism in East-Central Europe 1750 – 1950, Oxford Slavonic Papers, XII, 1979
- Bérenger, Jean, Istoria Imperiului Habsburgilor. 1273 – 1918, Edit. Teora, București, 2000
- Bodea, Oana, Un timp al schimbărilor. Renașterea natională a popoarelor din Europa Centrală în Aufklärung și Vormärz. O istorie comparată, Edit. Rao, București, 2011
- Gellner, Ernest, Condițiile libertății. Societatea civilă și rivalii ei, Edit. Polirom, Iași, 1998
- Girardet, Raoul, Mituri și mitologii politice, Edit. Institul European, Iași, 1997
- Hobsbawn, Eric, Era capitalului (1848 – 1875), Edit. Cartier, București, 2002
- Hroch, Miroslav, Social preconditions of national revival in Europe: a comparative analysis, Cambridge University Press, 1985
- Johnson, Lonnie R., Central Europe. Enemies, neighbors, friends, Oxford University Press, 1996
- Johnston, William M., Spiritul Vienei. O istorie intelectuală și socială 1848 – 1938, Edit. Polirom, Iași, 2000
- Klapste, Jan, The Czech Lands in medieval transformation, Brill, Leiden, 2012
- Panek, Jaroslav, A history of the czech lands, Karolinum Press, Charles University, Prague, 2009
- Polany, Karl, Marea transformare. Originile politice și economice ale epocii noastre, Edit. Tact, Cluj-Napoca, 2013
- Teich, Mikulas, Bohemia in History, Cambridge University Press, Cambridge, 1998
- Thiesse, Anne – Marie, Crearea identităților naționale în Europa. Secolele XVIII-XX”, Edit. Polirom, Iași, 2000
- Vanicek, Vratislav (coord.), Istoria țărilor coroanei cehe, Edit. Enciclopedică, București, 2007
- Wandycz, Piotr S., Prețul libertății. O istorie a Europei central-răsăritene din Evul Mediu până în prezent, Edit. All, București, 1998