Operațiunea Barbarossa
Germania invadează Rusia
Operaţiunea Barbarossa a fost numele de cod al invaziei Uniunii Sovietice de către forţele Axei. Operaţiunea a fost numită după împăratul Frederik I Barbarossa, conducătorul Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, un lider al cruciadelor secolului al XII –lea.
1 din 7
În cei doi ani de război dinaintea invaziei, Germania și Uniunea Sovietică au semnat acorduri politice și economice în scopuri strategice. Unul dintre acestea este pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov. Hitler a încălcat însă aceste acorduri, atacând Uniunea Sovietică, în principal din motive ideologice. Un alt scop era acapararea vastelor resurse de petrol din zona Caucazului, de care Germania avea nevoie pentru război.
2 din 7
Pe parcursul invaziei, Germania a obținut victorii impresionante pe front. A reușit să captureze o mare parte din teritoriul și infrastructura economică a URSS-ului. Însă, datorită venirii iernii, Wehrmacht-ul german și-a oprit ofensiva în apropierea Moscovei. Contraofensiva sovietică i-a împins pe germani înapoi și i-a forțat într-un război de atriție, pentru care aceștia nu erau pregătiți.
3 din 7
Eșecul german de a captura Moscova s-a dovedit un punct de întoarcere în economia războiului. Deși germanii au lansat ofensive noi în anii următori, ei nu au mai fost capabili să atace simultan pe tot frontul creat în Uniunea Sovietică.
4 din 7
Faptul de a fi atacat Uniunea Sovietică fără a înfrânge înainte Marea Britanie a constituit cea mai mare greșeală săvârşită de Hitler în timpul războiului. În afară de subestimarea capacităţii obişnuite a Rusiei de a suporta „pedeapsa“, unul dintre motivele pentru care Hitler a acţionat astfel a fost acuta conştientizare a faptului că era muritor. „Ştiu că nu voi atinge vârsta deplină a bătrâneţii ca un cetăţean obişnuit“, s-a confesat acesta cercului său de intimi într-o seară, explicându-le pentru ce nu şi-a „irosit viaţa fumând şi bând“.
5 din 7
Hitler a fost îndemnat să invadeze Rusia şi de fiecare dintre cele trei trăsături de bază ale crezului său politic. Aşa cum subliniază istoricul britanic Ian Kershaw, Führerul avea „câteva idei, puţine la număr, de bază şi fixe, care i-au asigurat forţa dinamică interioară“. Viziunea asupra lumii a lui Hitler se fundamenta pe nevoia Germaniei de a domina Europa, de a câştiga pentru ea însăşi Lebensraum-ul şi de a ajunge la o ultimă înfruntare cu evreii. Toate aceste trei deziderate puteau fi aduse la îndeplinire printr-o invazie a Rusiei. Însă, niciunul dintre acestea nu se putea realiza fără îndeplinirea celorlalte două.
6 din 7
Fedor von Bock a primit ordinul de a se prezenta la Führer, „care m-a primit cu foarte mare căldură“. Potrivit jurnalului de război al lui Bock, Hitler i-a spus că: „Gentlemenii din Anglia nu sunt proşti; se prefac numai că sunt“, adăugând: „vor ajunge să-şi dea seama că o continuare a războiului va fi lipsită de sens dacă şi Rusia va fi învinsă şi umilită“. După ce Bock a întrebat „dacă ar fi posibil să-i constrângem pe ruşi să facă pace“, Hitler a răspuns că, „dacă ocuparea Ucrainei şi căderea Leningradului şi a Moscovei nu ne-ar aduce pacea, atunci am fi, pur şi simplu, nevoiţi să mergem înainte, cel puţin cu forţele mobile, şi să înaintăm spre Ekaterinburg“.
7 din 7
Hitler credea că uriaşului deficit de forţă de muncă din Germania i se putea pune capăt printr-o combinaţie de exploatare sclavagistă şi de demobilizare a soldaţilor, după victoria asupra Rusiei. În plus, controlul câmpurilor petrolifere de la Baku urma să potolească nevoia tot mai mare de petrol a Germaniei pentru alimentarea tancurilor, a autocamioanelor, a avioanelor de război şi a navelor sale. Agricultura Ucrainei urma să hrănească Reich-ul.
Un mare dezavantaj a fost acela că invazia a început abia pe 22 iunie. Din acel moment, zilele au început să fie mai scurte. În campania din URSS, timpul urma să devină un factor esenţial în încercarea de a acoperi uriaşele distanţe ale acestei ţări, înainte ca mocirloasa toamnă rusească şi zăpada iernii să îi constrângă pe germani la oprirea înaintării. Invazia a fost, iniţial, programată pe data de 15 mai. Odată ce generalul Franz Halder l-a asigurat că transportul va fi pregătit, Hitler a ales data de 22 iunie pentru începutul atacului.
1 din 1
Reechiparea tancurilor, care s-au uzat prea repede pe drumurile rele din Balcani, cerea timp. Într-un anumit sens, chiar viteza cu care Grecia a fost înfrântă a condus la întârzierea începerii Operaţiunii Barbarossa. Cu toate că Hitler urma să dea vina pentru înfrângerea sa pe schimbarea datei, biograful său, Ian Kershaw, a descris această pretenţie ca fiind „extrem de simplistă“. Era prea umed pentru a putea începe invazia mult mai devreme, cu tancuri grele şi camioane mergând pe drumurile desfundate.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Bătălia de la Stalingrad
Bătălia de la Stalingrad, Volgogradul de astăzi, a avut loc între Uniunea Sovietică şi forţele Axei. Bătălia este adesea citată ca fiind unul dintre punctele de cotitură ale războiului. Lupta s-a desfăşurat în trei mari etape: asediul german asupra oraşului, bătălia din interiorul oraşului şi contraofensiva sovietică. Aceasta din urmă a prins şi a distrus Armata a 6-a germană în oraș.
Bătălia de la Kursk
Bătălia de la Kursk, purtând numele de cod Operaţiunea Zitadelle - Citadela - a fost ultima mare ofensivă blitzkrieg pe frontul de est. Bătălia a rămas până în ziua de astăzi cel mai mare conflict de blindate din istoria omenirii.
- Trumbull Higgins, Hitler and Russia, The MacMillian Company, New York, 1966
- James F.Dunningan, The Russian front, Arms & Armor Press, London, 1978
- Donald Reyfield, Stalin and his hangmen, Penguin Books, London, 2004
- Antony Beevor, The Second World War, New York, Back Bay Books, 2012
- Andrew Roberts, Furtuna războiului, O nouă istorie a celui de-al Doilea Război Mondial, Litera, București, 2013
- Gabriela Pantiș
- Marinela Elena Bogdan