General

Bătălia de la Kursk, purtând numele de cod Operaţiunea Zitadelle - Citadela - a fost ultima mare ofensivă blitzkrieg pe frontul de est. Bătălia a rămas până în ziua de astăzi cel mai mare conflict de blindate din istoria omenirii. După respingerea ofensivei germane, Armata Roșie a lansat două contra-ofensive puternice. Germanii au suferit pierderi mari de oameni și tancuri. Acest lucru a dus la pierderea inițiativei strategice, și, în cele din urmă, la pierderea războiului.

Text

1 din 4

Feldmareşalul Erich von Manstein a încheiat o ofensivă în cea de-a treia bătălie de la Harkov. Acesta a creat astfel, din nou, o linie de front foarte întinsă, de la Leningrad, în nord, până la Rostov, în sud. În mijloc s-a aflat un avanpost sovietic larg de 200 de kilometri şi lat de 150 de kilometri între localitatăţile Orel şi Harkov. În aceste condiţii, von Manstein a sugerat înşelarea sovieticilor, astfel încât aceştia să atace Armata a 6-a, care era în reformare. Trupele germane urmau apoi să închidă cercul de la Harkov înspre Rostov.

Imagine

Text

2 din 4

OKW-ul nu a aprobat planurile lui Manstein. Comandamentul german și-a întors atenţia spre avanposturile sovieticilor dintre Orel şi Harkov. Trei armate sovietice erau staţionate în această zonă. Dacă rupeau linia în jumătate, germanii prindeau în capcană o parte considerabilă a acestor armate. Totodată, din această manevră rezulta şi obţinerea unor linii de front mai scurte, precum şi capturarea căii ferate strategice din apropierea oraşului Kursk.

Imagine

Text

3 din 4

Oraşul Kursk se află la peste 500 de kilometri sud de Moscova, fiind traversat de calea ferată principală Moscova–Rostov. Oraşul a fost cândva renumit pentru privighetorile sale. Concursuri de păsări cântătoare s-au ţinut aici încă din secolul al XIX-lea. Totuşi, în preajma ofensivei, în oraş nu au putut fi auzite decât sunetele războiului. Kurskul a fost capturat de germani în timpul Operațiunii Barbarossa. După capturare, Wehrmachtul a împuşcat 15.000 de oameni, alţi 30.000 au fost trimişi în Germania pentru a munci în regim de sclavie. Kurskul a fost recucerit de către ruşi, imediat după capitularea lui Paulus de la Stalingrad.

Imagine

Text

4 din 4

După Stalingrad, Manstein a stabilizat frontul Grupului de Armate Sud. Grupul de Armate Centru, aflat sub comanda feldmareşalului von Kluge, a oprit înaintarea ruşilor în nord, la Orel. După ce s-au epuizat reciproc, cele două părţi au intrat într-o perioadă de activitate redusă. În acest timp, trupe proaspete au fost aduse pentru ofensiva de vară. Cu toate acestea, timpul nu era de partea germanilor. Prin Acordul de Împrumut şi Închiriere, ruşilor li s-au livrat din partea americanilor mari cantităţi de echipamente.

Imagine

Planurile germane

Armata a 9-a a lui Walther Model urma să atace dinspre Orel. În acest timp Armata a 4-a Panzer a lui Hermann Hoth şi Detaşamentul Kempf, aflat sub comanda directă a lui Erich von Manstein aveau să atace dinspre Harkov. Cele două grupuri au plănuit întâlnirea în apropiere de Kursk. Dacă ofensiva decurgea bine puteau avea iniţiativa de a continua pentru crearea unei linii de front pe fluviul Don. Data începerii atacului a fost amânată de două ori. Aceste amânări au permis acapararea de noi forţe şi arme, pe front sosind şi noile tancuri Panther.

Text

1 din 4

Contrar comportamentului său recent, Hitler a permis generalilor săi un considerabil control asupra plănuirii viitoarei bătălii. În următoarele săptămâni, aceştia au continuat să mărească forţele din zonă. Aceștia au luat din întreaga linie germană orice era folositor în bătălia ce urma să vină. La data atacului, forţele germane au fost compuse din 50 de divizii, din care 17 erau motorizate. OKW-ul a distribuit pentru bătălie noile modele de tancuri Tiger, Panther şi Ferdinand, ultimul fiind un distrugător de tancuri. În acest fel, generalii care au deţinut comanda atacului au avut o formidabilă concentraţie de blindate.

Imagine

Text

2 din 4

Hitler a zburat pe linia frontului de la Zaporoje pentru a discuta timp de trei zile cu Manstein. Acesta s-a apropiat atât de mult de inamic, încât tancurile T-34 puteau chiar să tragă asupra aerodromului. Führerul a fost departe de a fi Dictatorul Militar Suprem al zilelor anterioare Stalingradului. Guderian a consemnat patru zile mai târziu, la o reuniune: „Mâna stângă îi tremura, era adus de spate, privirea îi era fixă, iar ochii bulbucaţi îşi pierduseră sclipirea de altădată, obrajii fiind pigmentaţi de pete roşii. Era mult mai agitat, îşi pierdea cu uşurinţă calmul şi era predispus la izbucniri de furie şi la luarea unor decizii inoportune.“

Imagine

Text

3 din 4

Un război de uzură era exact ceea ce germanii ar fi trebuit să evite după Stalingrad. Însă, din cauza constantelor amânări ale Operaţiunii Zitadelle, au avut parte de acesta. Înainte ca Hitler să amâne atacul, Kurskul a fost un oraş lipsit de apărare, aşezat în mijlocul a sute de kilometri pătraţi de teren rural pustiu. În momentul în care operaţiunea s-a declanşat, orașul a devenit o fortăreaţă.

Imagine

Text

4 din 4

Din nefericire pentru germani, chiar şi cea mai fugară privire pe o hartă indica, în mod evident, locul unde au urmat ei să atace. O manevră cleşte direcţionată chiar către nordul şi sudul regiunii Kursk ar fi strangulat linia sovietică. Acest lucru conducea la capturarea Frontului Central al lui Rokossovski, din nord, şi a Frontului Voronej, din sud, comandat de generalul Nikolai Vatutin. Cu siguranţă, asta s-ar fi întâmplat în timpul Operațiunii Barbarossa, atunci când germanii ar fi fost încă în stare de astfel de lovituri.

Imagine