Migratorii slavi şi etnogeneza românească
Sosirea slavilor și primii români
sec. VI-VIII d.Hr.
Cel mai însemnat popor migrator care a ajuns în spațiul carpato-danubiano-pontic a fost cel al slavilor. Rolul lor în formarea poporului român este comparabil cu cel al germanicilor în cazul popoarele romanice din Apus. Etnogeneza poporului român se înscrie în procesul general european de formare a popoarelor şi limbilor neolatine. Ea s-a desfăşurat într-o lungă perioadă de timp, la nord şi la sud de Dunăre, şi a avut drept coordonate esenţiale sinteza şi simbioza daco-romană şi asimilarea slavă. Născută o dată cu poporul care o vorbeşte, limba română este fundamental romanică, dar păstrează elemente dacice şi influenţe slave.
1 din 2
Cele trei elemente etnice principale care au conturat poporul român sunt reprezentate de daci, autohtonii, romanii cuceritori și slavii migratori. Din punct de vedere lingvistic, influența slavă asupra dialectului daco-roman a fost mai puternică decât cea germanică asupra limbii franceze sau a celei italiene.
2 din 2
Slavii au fost în antichitate o populaţie migratoare, alcătuită dintr-o mulţime de triburi şi foarte numeroasă. Dintre toate popoarele migratoare care au trecut peste pământul Daciei, cel mai însemnat rol în formarea poporului român l-au avut slavii. Ei au jucat în acestă parte de lume rolul pe care l-au avut alte popoare migratoare în Europa în formarea naţiunilor actuale. Astfel, poporul român s-a format din substratul dacic peste care s-a aşezat stratul roman, apoi ad-stratul slav.
Slavii au influențat populația daco-romană la nivel limbii vorbite, al structurilor sociale și politice, al culturii și, ceva mai târziu al bisericii creștine. Slavistul Ion Bogdan afirma că nu poate fi vorba despre un popor român pînă la sosirea slavilor în regiune.
1 din 6
Zona de origine a slavilor a fost spațiul dintre Vistula, Niprul mijlociu, lacurile Mazuriene și Carpații Galiției. Caracteristicile morfogeografice erau date de șes, râuri și lacuri, bălți și păduri întinse. Slavii care s-au contopit cu daco-romanii aparțineau, cel mai probabil, grupului sudic al acestui popor, același din care s-au individualizat sârbii și bulgarii.
2 din 6
Principalele ocupații ale slavilor erau creșterea animalelor, pescuitul și vânătoarea. Fizionomia îi apropia de germanici: blonzi-roșcați. Plantele cultivate erau, cu precădere, ovăzul și meiul, inul și cânepa. Slavii practicau și apicultura. În vestimentație erau folosite destul de mult blănurile de animale. Opincile erau încălțările cele mai comune ale slavilor.
3 din 6
Societatea slavă avea la bază familia, dar în sensul său larg, cuprinzând inclusiv veri și nepoți. Urmau clanul, o comunitate de familii înrudite, și tribul, adică mai multe clanuri apropiate. Clasele sociale erau reprezentate de fruntași, adică o nobilime incipientă, oamenii liberi și sclavii. Într-o primă fază, proprietatea asupra pământurilor era una comună, neexistând proprietăți funciare private. Din acest motiv, lucrările agricole se realizau la comun: aratul, semănatul, recoltatul. Produsele se împărțeau proporțional cu numărul de persoane dintr-o familie.
4 din 6
Organizarea militară a evoluat rapid după fixarea slavilor, cel puțin în cazul celor din peninsula Balcanică. Una dintre categoriile de luptători era cea a vitejilor, asimilabili cavaleriștilor. Pedestrașii erau numiți „ratniți”sau„voiniți“, de unde cuvântul românesc „voinic”. Comandantul militar se numea voivod, similar latinescului dux sau germanului herzog. Grupurile mai mari de soldați formau un pâlc, iar cetățile erau numite „gorodiște”. Armele erau sulița, sabia, securea, scutul și arcul cu săgeți otrăvite.
5 din 6
La începuturile istoriei lor politice, slavii trăiau organizați în triburi, adesea aflate în relații conflictuale. Astfel, în Câmpia Munteniei se aflau anții și sclavinii. Un trib era format din mai multe jupe, conduse de jupani. Jupele erau constituite din mai multe familii, fiecare cu liderul său, un staroste. Cu timpul, slavii au constituit entități politice mai mari, conduse de regi numiți knezi. Statele medievale ale slavilor au apărut relativ târziu, copiind modele străine sau chiar fiind fondate de străini, precum varegii kieveni.
6 din 6
Scriitorul bizantin Procop din Cezareea afirma că fiecare năvălire a slavilor în Imperiul Bizantin se solda cu pierderea de către Constantinopol a circa o sută de mii de oameni, morți, răniți sau prizonieri. Slavii aveau aceleași obiceiuri precum ceilalți barbari contemporani lor: jefuiau orașele, incendiau, ucideau și luau sclavi.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Migratorii germanici și hunii în Dacia
Din secolul al III-lea, autoritatea Imperiului Roman asupra spațiului daco-roman se retrage, fiind înlocuită, episodic, de cea a mai multor neamuri de migratori. Primii au fost germanicii vandali și goții urmați de huni.
Migratorii unguri. Pecenegii și cumanii
O a doua etapă a migrațiilor, cele târzii, a început prin sosirea migratorilor unguri, proveniți din grupul popoarelor fino-ugrice. Aceștia s-au stabilit în Câmpia Pannoniei, unde s-au creștinat și au fondat Regatul Ungariei. Ungurii au fost urmați de migratorii turcici pecenegii și cumanii care, cu trecerea timpului, s-au răspândit și au fost asimilați de români și popoarele din Balcani, nereușind construirea unei entități politico-statale...
- Bărbulescu M., Deletant D, Hitchins K., Istoria României, Editura Corint, București, 2004
- Giurescu Constantin, Istoria Românilor, Ed. All Educational, București, 2003