Migratorii germanici și hunii în Dacia
Primii migratori barbari cuprind fosta provincie romană Dacia
Migratorii germanici și hunii în Dacia
Perioada prefeudală din actualul spațiu românesc este caracterizată, printre altele, şi de perindarea pe teritoriul României a unor populaţii migratoare. Cele mai multe din aceste valuri, în special primele, au fost efemere. Ceva mai târziu, după câteva secole, doar slavii şi ungurii aveau a se stabili mai statornic în ţinuturile nord-dunărene. Diverse populații germanice au dominat politic și militar spațiul fostei provincii romane Dacia pentru aproximativ trei secole, de la Retragerea Aureliană până la dispariția statului gepid al lui Cunimund.
1 din 4
Goţii, de neam germanic, şi anume ramura lor de apus,vizigoţii, sunt cei dintâi care îşi fac apariţia pe teritoriul intracarpatic abandonat de împăratul Marcus Aurelianus, lăsându-ne vestigii materiale, cum e, de pildă, cimitirul de la Sântana de Mureş şi, poate, tezaurul de la Şimleul Silvaniei. Descoperirile aparţinând goţilor, încadrate alături de vestigiile altor populaţii, în aşa-numita cultură Sântana de Mureş - Cerneahov, sunt însă mult mai numeroase în câmpia munteană.
2 din 4
Hunii, învingătorii goţilor, au fost o populaţie nomadă de neam turanic. S-au stabilit în Pannonia, la vest de Tisa. De aici, hunii vor declanşa, sub conducerea lui Attila, numeroase expediţii de pradă spre apus şi sud. Unor asemenea năvăliri le cad jertfă cetăţile bizantine situate de-a lungul Dunării, printre care şi Sucidava. Stăpânirea fermă a lui Attila asupra unor ţinuturi întinse a avut însă şi un aspect pozitiv, asigurând pentru aproape o jumătate de veac stabilitatea politică în aceste regiuni. După moartea lui Attila puterea hunilor slăbea şi în anul următor erau învinși şi împrăştiaţi de gepizi.
3 din 4
Gepizii germanici fuseseră un timp supuşi hunilor, împotriva cărora se răscoală şi pe care-i înving, preluând stăpânirea asupra Pannoniei. Nici ei nu stăpânesc efectiv asupra fostei Dacii romane, deşi o parte a lor ajung şi aici. Înfrânţi de avari şi longobarzi, gepizii se împrăştie şi sunt asimilaţi de autohtonii teritoriilor stăpânite înainte de ei.
4 din 4
Avarii, originari din Asia Centrală, au fost principalii beneficiari de pe urma victoriei împotriva gepizilor, lor revenindu-le stăpânirea asupra regiunilor din Europa Centrală. De fapt, ei izbutesc să-şi constituie un „imperiu” mult mai întins, mergând din stepele pontice până la Marea Adriatică. În Dacia, avarii sunt prezenţi, dar într-un număr nu prea mare. Deşi nici stăpânirea lor nu a fost una cu adevărat efectivă, cultura lor materială a exercitat o destul de mare influenţă asupra civilizaţiei autohtone şi slave.
Neamul vandalilor era împărțit în două grupe: silingi și hasdingi. În timpul războaielor marcomanice, silingii a trăit într-o zonă înregistrată de către Tacitus ca Magna Germania. Hasdingii, conduși de regii Raus și Rapt, s-au mutat la sud, și i-au atacat prima dată pe romanii în zona Dunării de Jos. Împăratul roman Marcus Aurelianus a fost obligat să protejeze cursul mijlociu al Dunării împotriva lor. Au făcut pace și s-au stabilit în vestul Daciei și Pannoniei.
1 din 5
Vandalii s-au așezat în părțile apusene ale fostei provincii romane Dacia. Istoricul Iordanes, referindu-se la evenimente din timpul împăratului Constantin cel Mare, scria: „Vandalii pe vremea aceea trăiau unde sunt azi gepizii, anume lângă râurile Marisia, Miliare, Gilpil și Grisia, aceasta din urmă fiind mai spre miazănoapte decât toate celelalte. Vandalii aveau pe atunci la răsărit pe goți, la apus pe marcomani, la miazănoapte pe hermundoli și la miazăzi Istrul, care se mai cheamă și Danubius.”
2 din 5
Prezența goților în spațiul daco-roman este cunoscută nu doar de la Iordanes, ci și de la alți doi istorici, Eutropius și Marcellinus. Eutropius îi amintește pe thervingi, adică goții din apus, în timpul împăratului Valens, în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Marcellinus pomenește despre cum același împărat a luptat cu goții, de trei ori, în aceeași perioadă. Potrivit acestui scriitor, goții se aflau în zona Munteniei, de unde s-au retras spre Carpați, alungați de incursiunea militară a romanilor.
3 din 5
În nordul regiunilor daco-romane trăiau gepizii, popor de origine germanică. Zona lor de baștină era gura de vărsare a Vistulei în Marea Baltică. Încercaseră să pătrundă în Dacia romană încă de pe la jumătatea secolului al III-lea. Respinși de armatele romane, au mai încercat din nou, lovindu-se acum de goții care aveau aceleași intenții ca și ei, fiind respinși spre nord de către aceștia din urmă.
4 din 5
O perioadă, mulțumiți să trăiască în Dacia, goții nu au mai ridicat probleme Imperiului Roman. Atacurile asupra Imperiului Roman reîncepeau în timpul lui Constantin cel Mare. Acesta îl trimite pe fiul său să rezolve problema reprezentată de goți, la nord de Dunăre. Constantin al II-lea traversa Dunărea pe noul pod de la Celei și îi învingea pe goți, chiar dacă aceștia erau puternici și numeroși. Astfel, malul stâng al Dunării reintra temporar sub autoritatea romană. Constantin cel Mare construia pe acest mal cetatea Daphne, la confluența Argeșului cu Dunărea, și restaura orașul Tropaeum Traiani.
5 din 5
Sarmații erau un amestec de popoare scitice, care își trag denumirea de la expresia grecească Sauromatioi, adică „ochi de șopârlă”. Sarmații au fost menționați mai întâi de Herodot și Hipocrate, fiind pe atunci aflați încă la răsărit de Don. Pe timpul lui Octavianus Augustus ei apar pe la gurile Dunării. Triburi izolate de sarmați apar și în Dacia : iazigii - între Dunăre și Tisa și roxolanii - în zona Moldovei. Sarmații sunt descriși ca un popor războinic, buni călăreți și buni arcași.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Migratorii slavi şi etnogeneza românească
Pătrunderea slavilor în spaţiul locuit de daco-romani a avut importante urmări, deoarece dominaţia lor politică a fost îndelungată. Acest proces a dat o particularitate romanităţii orientale ce o deosebeşte de romanitatea occidentală, unde rolul slavilor l-au jucat germanii.
Migratorii unguri. Pecenegii și cumanii
O a doua etapă a migrațiilor, cele târzii, a început prin sosirea migratorilor unguri, proveniți din grupul popoarelor fino-ugrice. Aceștia s-au stabilit în Câmpia Pannoniei, unde s-au creștinat și au fondat Regatul Ungariei. Ungurii au fost urmați de migratorii turcici pecenegii și cumanii care, cu trecerea timpului, s-au răspândit și au fost asimilați de români și popoarele din Balcani, nereușind construirea unei entități politico-statale...
- Bărbulescu M., Deletant D, Hitchins K., Istoria României, editura Corint, București, 2004
- Giurescu Constantin, Istoria Românilor, Ed. All Educational, București, 2003