
Migratorii germanici și hunii în Dacia
Primii migratori barbari cuprind fosta provincie romană Dacia
Migratorii germanici și hunii în Dacia
Perioada prefeudală din actualul spațiu românesc este caracterizată, printre altele, şi de perindarea pe teritoriul României a unor populaţii migratoare. Cele mai multe din aceste valuri, în special primele, au fost efemere. Ceva mai târziu, după câteva secole, doar slavii şi ungurii aveau a se stabili mai statornic în ţinuturile nord-dunărene. Diverse populații germanice au dominat politic și militar spațiul fostei provincii romane Dacia pentru aproximativ trei secole, de la Retragerea Aureliană până la dispariția statului gepid al lui Cunimund.




Neamul vandalilor era împărțit în două grupe: silingi și hasdingi. În timpul războaielor marcomanice, silingii a trăit într-o zonă înregistrată de către Tacitus ca Magna Germania. Hasdingii, conduși de regii Raus și Rapt, s-au mutat la sud, și i-au atacat prima dată pe romanii în zona Dunării de Jos. Împăratul roman Marcus Aurelianus a fost obligat să protejeze cursul mijlociu al Dunării împotriva lor. Au făcut pace și s-au stabilit în vestul Daciei și Pannoniei.





Barbarii germanici din spațiul carpato-danubiano-pontic au fost dislocați brusc, în anul 375, de invazia hunilor. Aceștia proveneau din grupul popoarelor cu origini altaice, asiatice. Înfățișarea lor era asemănătoare mongolilor. Ocupația principală a hunilor era creșterea animalelor, în turme, din acest motiv preferând ca mediu de viață câmpia sau stepa. Astfel, s-au stabilit în Câmpia Dunării și a Tisei, adică Panonia.



Attila a fost cel mai puternic conducător al hunilor. A condus Imperiul Hun care se întindea de la munții Ural la fluviul Rin și de la Dunăre la marea Baltică. În timpul domniei sale a fost unul dintre cei mai de temut inamici ai Imperiilor Romane de Răsărit și de Apus, fiind poreclit în unele texte bisericești „biciul lui Dumnezeu”. El a traversat Dunărea de două ori și a jefuit Balcanii, dar nu a putut să ocupe Constantinopolul. De asemenea, el a încercat să cucerească Galia Romană și Roma.




Gepizii au fost migratori de origine germanică care s-au stabilit în Pannonia, ajungând și în vestul Transilvaniei, Banat și culoarul Oltului. În baza unor vestigii arheologice, se presupune că în zona Apahida, în Transilvania, s-a aflat o curte regală gepidă. Zona originară a gepizilor s-a aflat în regiunea Mării Baltice, aproape de estuarul Vistulei, de unde, în migrația lor spre sud, gepizii au ajuns în nord-estul Panoniei după ce traversaseră Carpații Nordici.



Avarii, nomazi de origine asiatică, cu punct de origine probabil în zona lacului Baikal, încep sa se deplaseze spre vest, astfel că, în preajma secolului al V-lea, se aflau în zona de nord a Caucazului și stepele nord-pontice, până la Dunărea de Jos. Avarii au reprezentat o populație nomadă, războinică, având ca principală ocupație creșterea animalelor.


