- 1. General
- 2. Războiul ciudat
- 3. Scufundarea cuirasatului german „Admiral Graf Spee”
- 4. Planul german
- 5. Planurile Aliate
- 6. Invazia din Danemarca
- 7. Invazia din Norvegia
- 8. Reacția Aliaților
- 9. Bătălia de la Namsos
- 10. Căderea Osloului
- 11. Campania de la Narvik
- 12. Concluzii
- 13. Ocupația germană
- 14. Reacția Aliată după campanie
Invadarea Norvegiei și Danemarcei
Germania își asigură aprovizionarea cu minereu de fier din Suedia neutră
9 Aprilie - Iunie 1940
Operaţiunea Weserübung a fost numele de cod al planului german de invadare a Norvegiei şi Danemarcei.
1 din 2
Motivele pentru invadarea celor două ţări au fost numeroase. În primul rând, industria germană era dependentă de importul de minereu de fier din Suedia. Acest minereu era trimis prin portul norvegian Narvik.
2 din 2
Controlul asupra coastei norvegiene servea, de asemenea, Aliaţilor la instituirea unei blocade eficiente asupra Germaniei. Această blocadă putea crea dificultăți de ordin strategic forțelor germane. Ocuparea Norvegiei a permis Germaniei controlul mărilor din apropiere, precum şi organizarea viitoarelor operaţiuni ale submarinelor germane împotriva Regatului Unit.
Pauza de şase luni între conflictul la sol din campania poloneză şi brusca invadare de către Hitler a Danemarcei şi Norvegiei este cunoscută sub numele de Războiul Ciudat. În Vest, nu au avut loc prea multe evenimente la sol şi în aer în acea perioadă. Astfel, opinia publică din Marea Britanie şi din Franţa a fost amăgită să creadă că, pentru ei, războiul nu era, de fapt, o chestiune de viaţă şi de moarte.
1 din 6
În acea perioadă, nu părea nimic „ciudat“ în ceea ce priveşte războiul pe mare. Sir Kingsley Wood, ministrul Forţelor Aeriene Britanice, a emis remarca necugetată, potrivit căreia RAF nu ar trebui să bombardeze depozitele de muniţii din Pădurea Neagră, pentru că erau proprietate privată. Pe mare, însă, astfel de absurdităţi nu-şi aveau locul. Căpitanilor de submarine li s-a trimis un semnal aparent lipsit de importanţă despre planificarea unei reuniuni a ofiţerilor de pe submarine. De fapt, acesta a fost ordinul codificat pentru a-şi ocupa fiecare poziţiile în jurul Insulelor Britanice.
2 din 6
Kriegsmarine a reuşit să mai dea o lovitură britanicilor, atunci când submarinul U-47 a reuşit să treacă printr-o spărtură de aproximativ 15 metri a apărării de la Scapa Flow. Submarinul, condus de locotenent-comandorul Günther Prien, a lansat şapte torpile spre cuirasatul de 29.000 de tone HMS Royal Oak. Trei torpile şi-au atins ţinta, scufundând nava şi omorând 810 oameni dintr-un echipaj de 1.224, în numai 13 minute.
3 din 6
Primele convoaie dintre sutele care urmau să străbată Atlanticul au părăsit Halifax şi Noua Scoţie. Britanicii au învățat din lecţiile nefericite ale Marelui Război. Aceștia au folosit cu scrupulozitate sistemul de convoaie, chiar şi pentru navele care circulau de-a lungul coastei, între Glasgow şi Tamisa. Distrugătoarele, fregatele şi corvetele foloseau un sistem bazat pe sonare numit ASDIC acronim pentru Comitetul de Investigaţii al Aliaţilor pentru Detectarea Submarinelor- pentru a depista submarinele. În acest timp, convoaiele comerciale au navigat împreună, formând un cordon de protecţie.
4 din 6
Una dintre misiunile submarinelor germane a fost aceea de a plasa mine magnetice în coridoarele maritime din jurul Insulelor Britanice. Până în luna noiembrie, acestea au scufundat 29 de nave britanice, inclusiv distrugătorul HMS Gipsy. De asemenea, au scos din funcţiune, pentru trei ani, crucişătorul nou, HMS Belfast. Datorită curajului experţilor în dezamorsarea bombelor, locotenent-comandorii R.C. Lewis şi J.G.D. Ouvry, au fost descoperite secretele minelor germane. Aceștia au îndepărtat cele două detonatoare ale unei mine depistate în estuarul Tamisei.
5 din 6
Marina Regală a început războiul având la dispoziţie numai cinci portavioane, iar nava veterană HMS Courageous a fost scufundată în zona Atlanticului. Nava a fost înghiţită de valurile din largul Insulelor Hebride în mai puţin de 15 minute. Numai jumătate din echipajul său format din o mie de oameni s-a salvat. Unii dintre marinarii britanici au fost salvați după o oră petrecută în Marea Nordului. Aceștia și-au ridicat moralul cântând cântecele populare contemporane lor, ca „Roll Out the Barrel şi „Show Me the Way to Go Home. Un supravieţuitor își amintea că marea „era atât de plină de petrol, încât aveai impresia că înoţi în melasă“.
6 din 6
În decurs de o lună, oamenii de ştiinţă ai Amiralităţii britanice au descoperit o modalitate de a contracara minele. Acest lucru s-a înfăptuit prin ajustarea unor cabluri electrice împrejurul carcasei navelor. Scopul era acela de a crea un câmp magnetic negativ sau „demagnetizat“. Curând, a fost inventat şi un mod de a detona minele, folosind traulere cu cocă de lemn. Aceste traulere trăgeau după ele cabluri electrice plutitoare.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Bătălia pentru Franța
Bătălia pentru Franţa, cunoscută sub denumirea „Căderea Franţei”, a avut loc în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci, forţele germane au invadat Ţările de Jos şi Franţa.
Bătălia pentru Marea Britanie
Bătălia Marii Britanii a fost o bătălie aeriană ce a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. RAF, Forțele Aeriene Britanice, au apărat insula Marii Britanii de Luftwaffe, Forțele Aeriene Germane.
- Owen Booth and John Valton, The Illustrated History of World War Two, Chartwell Books Inc., New Jersey, 1998
- Andrew Roberts, Furtuna războiului, O nouă istorie a celui de-al Doilea Război Mondial, Litera, București, 2013
- Gabriela Pantiș