- 1. Planul german
- 2. Rolul lui Hitler în conceperea planului german
- 3. Contribuția generalului Erich von Manstein
- 4. Linia Maginot
- 5. Planul Aliat
- 6. Atacul german în Olanda
- 7. Atacul german în Belgia
- 8. Atacul german în Franța
- 9. Avansul generalului Hienz Guderian
- 10. Atacul german în Franța II - planul Weygand
- 11. Operaţiunea Dynamo
- 12. Analiza operațiunii Dynamo
- 13. Crime de război ale SS-ului în timpul Operațiunii Dynamo
- 14. Consecințele Operațiunii Dynamo
- 15. Înfrângerea Franței
- 16. Ultimele lupte
- 17. Capitularea Franței
- 18. Concluzii
- 19. Ocupația germană a Franței
Bătălia pentru Franța
Germania învinge Franța și Tările de Jos
Bătălia pentru Franţa, cunoscută sub denumirea „Căderea Franţei”, a avut loc în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci, forţele germane au invadat Ţările de Jos şi Franţa. Bătălia a fost compusă din două planuri principale. În cadrul operaţiunii „Fall Gelb” - sau Planul Galben - unităţile mecanizate germane au străpuns Ardenii pentru a încercui unităţile Aliate. Aceste unități erau staţionate în Belgia. A doua operaţiune „Fall Rot” - sau Planul Roşu - a constat în flancarea forţelor Aliate staţionate de-a lungul liniei Maginot şi înaintarea forţelor armate germane în teritoriul francez.
1 din 7
După invazia Poloniei și până la luptele din vestul Europei a urmat o perioadă de inactivitate combativă între Aliaţi şi Germania. Această perioadă se numeşte şi „războiul ciudat”. Hitler a făcut în această perioadă o ofertă de pace ambilor Aliaţi occidentali. Britanicii au refuzat propunerea lui Hitler, iar, câteva zile mai târziu, francezii au procedat la fel.
2 din 7
Franz Halder, şeful Statului Major german, a prezentat primul proiect al unui atac frontal asupra Franţei. Conform acestui proiect, trebuia ca Germania să sacrifice aproximativ jumătate de milion de soldaţi. Hitler a fost foarte dezamăgit de planul lui Halder, deoarece a sperat ca ocuparea Beneluxului să fie rapidă. Planul lui Halder făcea imposibil acel lucru. Drept urmare, Hitler a decis ca forţele germane, pregătite sau nu, să atace devreme, în speranţa că Aliaţii nu erau pregătiţi de război. Astfel, data atacului a fost fixată la numai câteva săptămâni de la invazia Poloniei.
3 din 7
Data inițială a atacului asupra Franței a fost anulată ulterior. Hitler a fost convins de către generalii săi că forţele armate germane nu erau încă pregătite. Hitler a însărcinat generalii să aducă îmbunătăţiri planului de război, astfel încât o victorie rapidă să fie posibilă. Planul lui Halder nu a fost agreat nici de către generalul Gerd von Rundstedt, comandantul Grupului de Armate A. Spre deosebire de Hitler, Gerd von Rundstedt, militar de carieră, a înţeles perfect modul cum trebuia modificat planul.
4 din 7
Omul care trebuia să îndeplinească schimbările era Franz Halder, generalul von Manstein nu a mai fost implicat. Noul plan avea avantajul de a fi neprevăzut din punct de vedere al unei defensive Aliate. Planul stipula trecerea principalei forţe germane prin Ardeni, zonă cu multe păduri şi o reţea de drumuri foarte proastă. Astfel, se putea crea elementul-surpriză.
5 din 7
Timp de un sfert de secol a existat o ipoteză, cu privire la situația Franței, care a fost general acceptată. Conform acesteia, planul de distrugere a Franţei din Primul Război Mondial a eşuat pentru că, între momentul iniţial al conceperii planului şi punerea sa în practică, prea multe trupe au fost retrase de pe puternicul flanc drept, aflat în înaintare, şi dispuse pe flancul stâng, mai slab. Planul de distrugere a Franței a fost conceput de către Alfred von Schlieffen și a fost pus în practică după nouă ani de la concepere.
6 din 7
După anul nou, un avion german a fost nevoit să aterizeze forţat în Belgia. Printre pasagerii avionului s-a aflat Maiorul Hellmuth Reinberger. Acesta avea asupra sa o copie a planurilor germane de război. Deşi avionul a aterizat în siguranţă, maiorul nu a reușit să distrugă în timp util documentele. Acestea au ajuns în mâinile belgienilor. Astfel, a fost nevoie de o schimbare drastică de plan. Schimbarea s-a produs atunci când generalul Erich von Manstein i-a prezentat lui Hitler planurile sale. Hitler, impresionat, a doua zi a ordonat ca planurile să fie schimbate în concordanţă cu ideile lui von Manstein.
7 din 7
Pentru înfăptuirea acestui plan a fost esenţial ca forţele Aliate să fie atrase spre nord, pentru a apăra Belgia. Ca acest lucru să aibă loc, Grupul de Armată B trebuia să execute un atac static, de tipul celor din Primul Război Mondial, asupra Belgiei şi Olandei. În felul acesta era dată impresia că aceasta era principala forţă germană. Concomitent, Grupul de Armată A urma să execute un atac de încercuire prin zona Ardenilor.
Lui Hitler i-a fost atribuit mai târziu meritul pentru noul plan al lui Manstein. Keitel îl descria pe Führer drept „cel mai mare feldmarşal al tuturor timpurilor“. Chiar şi şase ani mai târziu, îi mărturisea psihiatrului său de la Nürnberg: „Credeam că e un geniu. De multe ori dădea dovadă de o intuiţie sclipitoare… A schimbat planurile şi a făcut-o în mod corect pentru campania din Olanda şi Belgia. Avea o memorie remarcabilă: ştia navele fiecărei flote din lume“. Keitel îi spunea în mod regulat şi Führerului că este un geniu. Propaganda nazistă a făcut din Hitler ceea ce, defapt, nu a fost: un mare strateg militar.
1 din 4
Propaganda doctorului Goebbels transmitea, la acea dată, mesajul că Hitler era „cel mai mare comandant militar din toate timpurile“, însă, cel puţin Hitler ştia că aceea era propagandă de stat. Faptul de a-i fi spus constant de către propriul şef de stat-major acelaşi lucru nu putea decât să îi gâdile orgoliul uriaş.
2 din 4
Era adevărat că Hitler avea o memorie fenomenală a detaliilor tehnice ale armamentului de orice tip. Din biblioteca lui, care iniţial număra în jur de 16.300 de cărţi, 1.200 de volume pot fi găsite în Librăria Congresului din Washington. Acestea includ almanahuri despre nave militare, despre avioane militare şi vehicule blindate. „Există aici lucrări exhaustive despre uniforme, armament, aprovizionare, mobilizare, punerea la punct a armatelor pe timp de pace, moralul trupelor şi balistică, şi, în mod cât se poate de evident, Hitler a citit multe dintre aceste cărţi din scoarţă-n scoarţă“, scria corespondentul United Press International la Berlin.
3 din 4
Cunoştinţele reale ale lui Hitler în privinţa chestiunilor militare erau cu siguranţă uimitoare. Acestea i-au impresionat pe unii apologeţi moderni, ca Alan Clark şi David Irving. Primul dintre aceștia afirma: „Capacitatea lui de a stăpâni detaliul, simţul istoriei, memoria lui bună, viziunea lui strategică – toate acestea aveau neajunsuri, însă, privite în lumina rece a istoriei militare obiective, erau oricum impresionante“.
4 din 4
Momentele în care Hitler şi-a manifestat interesul pentru chestiunile tehnice în ceea ce priveşte armamentul, în timpul războiului, sunt nenumărate. Când nu întreba despre chestiuni specifice în cadrul „conferinţelor cu Führerul“, la care participau figurile de vârf ale OKW şi comandanţii militari, nimic nu-i făcea mai mare plăcere decât să-şi etaleze cunoaşterea în detaliu a acestor chestiuni. Cu toate acestea, a cunoaşte calibrul unei arme sau tonajul unei nave nu înseamnă câtuşi de puţin a avea geniu de strateg. Keitel făcea confuzie între cele două, lucru de neiertat pentru cineva care avea rolul şi responsabilităţile sale.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Invadarea Norvegiei și Danemarcei
Operaţiunea Weserübung a fost numele de cod al planului german de invadare a Norvegiei şi Danemarcei.
Bătălia pentru Marea Britanie
Bătălia Marii Britanii a fost o bătălie aeriană ce a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. RAF, Forțele Aeriene Britanice, au apărat insula Marii Britanii de Luftwaffe, Forțele Aeriene Germane.
- Martin Marix Evans, The fall of France: Act with daring, Osprey Publishing, Oxford, 2000
- Gerhard L. Weinberg , A World at Arms: A Blobal History of World War Two, Cambridge University Press, Cambridge, 1995
- A.J.P.Taylor and S.L.Mayer, A history of world war two, Octopus Books, London, 1974
- H. Friezer, The blitzkrieg legend: The 1940 campaign in the west, Naval Institute Press,Annapolis (United States), 2005
- Andrew Roberts, Furtuna războiului, O nouă istorie a celui de-al Doilea Război Mondial, Litera, București, 2013
- Gabriela Pantiș