Păgânism și cultură în primele secole ale Imperiului Bizantin

Condițiile creștinismului în primele secole ale erei noastre au fost puternic influențate de cultura antică de factură greco-romană. Chiar dacă teoretic și la nivel instituțional Biserica refuza moștenirea culturii clasice grecești- pe motiv că era de factură păgână- Părinții Bisericii, care au propăvăduit și formulat părți din canoanele Bisericii din primele secole, erau produsul unei formații intelectuale clasice. Trebuie să adăugăm faptul că religia creștină era la începutul răspândirii ei, existând largi teritorii ale imperiului rămase neatinse de credința creștină.

Text

1 din 6

Creștinismul primelor secole s-a aflat, inevitabil, sub puternica influență a tradiției culturale grecești clasice. Nu putea face abstracție de acest lucru, cu toate că Biserica, la nivel oficial, respingea această tradiție, pe motiv că întregul complex al culturii clasice era de factură păgână. În termeni practici însă, toți Părinții Bisericii din primele secole ale creștinismului erau creația și produsul intelectual al culturii de factură greco-romană.

Imagine

Text

2 din 6

Pe parcursul câtorva secole- IV-VI- elita intelectuală a Occidentului și Orientului păgân s-a disipat, locul ei fiind luat de o nouă clasă socială și de funcționari ai imperiului, fără anvergura culturală a predecesorilor ei, dar creștinată. În Occident, prăbușirea părții de apus a Imperiului Roman și „ruralizarea” orașelor a dus la extincția acestei elite intelectuale urbane, creștinarea fiind un proces care s-a desfășurat fără mari convulsii. În părțile orientale, însă, intelectualii păgâni de tradiție greacă „puteau fi întâlniți în elita societății, în armată și administrație[...]”. (Alain Ducellier)

Imagine

Text

3 din 6

Sub aspect demografic și geografic, trebuie să avem în vedere faptul că religia creștină, chiar și după acceptarea acesteia ca religie de stat în Imperiul Roman în secolul IV, nu era răspândită pe întreg spațiul imperiului. În Roma, cei câteva zeci de mii de creștini din acest secol reprezentau doar 10% din populația capitalei imperiului. De asemenea, în provinciile imperiului- Orient, Grecia, Siria, Egipt, Asia Mică, Dalmația, Macedonia- „păgânii erau majoritari, creștinii nefiind decât o minoritate[...]În Arabia și pe coasta pontică, creștinismul era ca și inexistent, iar în Tracia, la începutul veacului al V-lea, la doar câțiva kilometri depărtare de Constantinopol, oraș creștin încă de la fundarea sa, mai erau convertiți adepți ai lui Artemis”. (Alain Ducellier)

Imagine

Text

4 din 6

Sub aspect administrativ, predominanța creștinismului asupra celorlalte culte păgâne ale Imperiului Roman s-a consemnat în anul 392 atunci când Theodosios cel Mare a scos toate religiile păgâne în afara legii și admițând creștinismul drept singura religie oficială a statului. Peste alte două decenii, creștinilor li s-a asigurat singularitatea în a urma cariere administrative, ceea ce făcea din adepții cultelor păgâne, niște marginali social.

Imagine

Text

5 din 6

În secolul al V-lea istoricii au ajuns la concluzia că forța păgânismului într-un imperiu care se creștina încet-încet era reprezentată de elita intelectuală a societății, cea cultivată și direct legată de tradiția clasicități greco-romane. În Cilicia- Asia Mică- au fost identificați doi retori- Pampreprios și Illos- care denunțau creștinismul și făceau apel la tradițiile păgâne, într-o încercare de rebeliune secesionistă. În Egipt, de asemenea, exista familia intelectualilor Horapollo, o combinație dintre zeitățile egiptene și grecești: Horus și Apollo.

Imagine

Text

6 din 6

După adoptarea religiei creștine drept singura religie oficială a Imperiului Roman- sec. IV- până în secolul al VI-lea, adepții cultelor păgâne au reușit să păstreze dominația culturală asupra școlii. Aceasta era construită încă după tiparul clasic al Antichității. Cu toată că adepții păgânismului nu mai puteau urma cariere administrative, școala a rămas încă fieful intelectual al clasicității greco-romane, păgâne din punctul de vedere al Bisericii. „Școala reprezenta o adevărată sfidare a religiei oficiale și longevitatea ei stârnește uimire dacă ne gândim la instrasingența Părinților bisericii și a vechilor canoane: cum a putut fi lăsată o ideologie opusă și totodată rivală, combătută chiar și în templele ei, să corupă și să pervertească sufletele tinere, pe care biserica trebuia să le îndrepte cât mai curând spre adevăr?”. (Alain Ducellier)

Imagine

Învățații creștini în raport cu clasicitatea greco-romană

Parinții Bisericii din primele secole ale creștinismului erau conștienți de faptul că nu puteau interzice în școli predarea și asimilarea cunoștințelor culturii greco-romane sub pretextul că acestea erau păgâne. Motivul deriva din faptul că aceste cunoștințe nu puteau fi înlocuite pur și simplu, cu toată circumspecția acestora față de cultura greacă. Primii învățați creștini și-au schimbat abordarea: în locul interzicerii cunoștințelor păgâne ale culturii grecești, ei căutau să valorifice exemplele negative oferite de cultura clasică- într-un cuvânt- selecția informațiilor.

Text

1 din 6

Învățații creștini ai primelor secole- Clement din Alexandria, Origene- nu căutau să interzică transmiterea cunoștințelor culturii clasice greco-romane prin școli- fiind conștienți că acestea nu puteau fi respinse doar pentru că erau parte a unei tradiții păgâne într-un imperiu care se creștina. Mai mult, chiar și după devenirea oficială a Imperiului Roman într-unul creștin- secolul IV- învățații creștini erau conștienți că aceste cunoștințe ale culturii clasice- fie ele păgâne- nu puteau fi pur și simplu interzise.

Imagine

Text

2 din 6

Autorii creștini ai primelor secole era conștienți de dificultatea instalării „intelectuale” a noii religii oficiale a Imperiului Roman- creștinismul- asupra unei elite culturale, mai ales în zona orientală a imperiului, de factură clasică greacă. Prin urmare, ei nu au optat pentru varianta interzicerii școlii în stilul moștenirii Antichității grecești, deoarece erau conștienți de dificultatea misiunii lor. Grigorie Taumaturgul- discipol al lui Origene- a fost un exemplul unei anecdote în acest sens. „Pe seama lui însă tradiția a păstrat următoarea anecdotă: când a devenit episcop în Noua Cezaree, dioceza sa număra doar 17 creștini, iar în urma morții sale au rămas 17 păgâni”. (Alain Ducellier)

Imagine

Text

3 din 6

Învățații creștini ai primelor secole și-a dau seama de inutilitatea încercării de a interzice cultura și transmiterea cunoștințelor culturii păgâne a Antichității grecești prin școlile Imperiului Roman. Dacă în administrație cei care erau încă adepți ai cultelor păgâne fuseseră trași „pe margine”, în școală, creștinii acestor secole nu-i puteau înlocui. Autorii creștini s-au axat pe extragerea cunoștințelor folositoare din tradiția culturală a Antichității și folosirea exemplelor negative ale acesteia în valorizarea preceptelor noi creștine.

Imagine

Text

4 din 6

Autorii creștini învățați au asimilat cunoștințele culturale al Antichității grecești, motivând că indiferent că acestea au fost create într-o epocă și societate păgâne, cu mult înaintea apariției creștinismului, ele sunt utile răspândirii și cunoașterii preceptelor creștine. Din contră, aceștia vedeau în stăpânirea și operarea cu conceptele filosofice păgâne grecești tocmai arma împotriva celor inculți și ignoranți. Aplecarea bizantinilor creștini are la bază această tradiție adânc înrădăcinată în întreg bazinul oriental al Mediteranei.

Imagine

Text

5 din 6

În tranziția primelor secole creștine, autorii învățați ai religiei creștine și-au asumat tradiția culturală a Antichității păgâne greco-romane și au pus-o în folosul propăvăduirii și înțelegerii religiei creștine pe întinsul Imperiului Roman. „Dovadă a asumării creștine a continuității culturale dominate de căutarea lui Dumnezeu este și prezența în pronaosul (narthex) bisericilor ortodoxe, chiar și după căderea Bizanțului, a portretelor marilor înaintași păgâni, Platon și Aristotel, fapt ce se datorează unui motiv întemeiat: paideia clasică, străină creștinismului, era o «educație venită din afară» (exo paideia), dar această învățățură, împărțită tuturor «în fața porții» (thyrathen), era totodată o cale de acces de neînlocuit către educația creștină, cu alte cuvinte către «știința care purcede din interior»”. (Alain Ducellier)

Imagine

Text

6 din 6

Tradiția intelectuală a moștenirii culturale a Antichității grecești păgâne era puternică, chiar și după scoaterea adepților cultelor păgâne din administrația Imperiului Bizantin. „Universitatea” din Constantinopol creată în secolul al V-lea de împăratul Theodosios al II-lea- după curicula clasică păgână- într-un imperiu în care creștinimsul era deja singura religie oficială, stă mărturie în acest sens. Mai mult, volumele cu operele culturii grecești din biblioteca orașului, distruse de un incendiu în același secol, au fost imediat reconstituite, semn al cunoașterii și răspândirii culturii clasice grecești.

Imagine