- 1. Imaginea istoriografică a Războiului de Treizeci de Ani
- 2. Palierele de interpretare ale Războiului de Treizeci de Ani
- 3. Geografia generală a Sfântului Imperiu în debutul secolului al XVII-lea
- 4. Raportul dintre împărat și principi în Sfântul Imperiu
- 5. Lorzii laici și spirituali ai Sfântului Imperiu
- 6. Statutul general al orașelor din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană
- 7. Constituția imperială și raporturile dintre împărat și principii-electori
- 8. Împăratul și participarea nobililor la Dieta imperială: Reichstag
- 9. Sistemul politic din Sfântul Imperiu în secolul al XVI-lea
- 10. „Geografia” religioasă a Sfântului Imperiu în secolul al XVI-lea
- 11. Pacea de la Augsburg și încercările de reglaje politice și confesionale din Sfântul Imperiu
- 12. Viața internă în Sfântul Imperiu după Aranjamentul de la Augsburg. Cele trei Dubia
- 13. Cele trei Dubia prin „filtrul” catolic și cel luteran
Contextul general și originile Războiului de Treizeci de Ani
Pacea de la Augsburg și cele 3 <i>Dubia</i>
Caracteristica structurii politice a Imperiului a constituit marele paradox al acestuia și, în același timp, unul dintre motivele nerealizării reglajului constituțional. Multiplele entități provinciale și teritoriale ale ... Imperiului făceau dificilă ajungerea la un consens în rândul Stărilor, dar, pe de altă parte, e adevărat, tocmai multiplele „straturi” instituționale de la provincial spre central făceau ca traversarea întregului ansamblu instituțional în procesul de negociere să constituie și modul în care chiar și cele mai înflăcărate opinii să fie temporizate și stinse pe parcurs.
Pacea de la Augsburg - setul de legi și articole de lege discutate de Dieta imperială convocată la Augsburg în 1555 - venea să clarifice sau ar fi trebuit să clarifice raporturile politice și teritoriale dintre principii rămași catolici, cei care aderaseră la Reforma protestantă și modul în care se vor raporta de-acum înainte, juridic vorbind, unii față de ceilalți și față de puterea imperială. Jurisdicțiile erau împărțite, fără nicio posibilitate de intervenție în fiefurile catolice din partea lorzilor luterani și viceversa, iar disputele dintre cele două părți erau armonizate de Curtea Supremă a Imperiului - Reichskammergericht.
După Aranjamentul de la Augsburg din 1555 au apărut 3 mari confuzii de interpretare derivate din articolele de legi adoptate. Cele trei mari direcții de „confuzie interpretativă” au rămas cunoscute sub numele latinizat de „cele trei Dubia”. Prima dintre cele trei Dubia era legată de statutul proprietăților ecleziastice din electoratele Imperiului, cea de-a doua se referea la relația dintre jurisdicția imperială și cea a principilor din electoratele lor asupra proprietăților Bisericii, mai precis, trasarea jurisdicției în această materie. A treia dintre neînțelegerile - Dubia - rămase neclarificate în raporturile juridice dintre establishmentul imperial din Sfântul Imperiu și statutul principilor-electori ce aderaseră la Reforma protestantă, a fost legată de verticala socială: ce se întâmpla cu statutul confesional al supușilor din propriile fiefuri?citește mai mult
Evenimentele grupate în conflictele „pe etape” și cunoscute sub numele de Războiul de Treizeci de Ani au fost interpretate de cercetarea istorică și prezentate sub forma unor diverse nuanțe. Deși majoritatea operațiunilor militare s-au desfășurat pe teritoriul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, extensiile lui îl transformă într-un conflict cu intensitate și implicații europene. Nuanțele care se învârt în jurul interpretării Războiului de Treizeci de Ani sunt cuprinse în dilema: a fost un conflict „omogen” care s-a desfășurat pe durata a 3 decenii sau a fost o „colecție” de conflicte diferite izbucnite în diferite părți ale continentului? Contemporanii însuși ai conflictului l-au denumit și perceput drept un război „de 30 de ani”, iar „banda de legătură” a evenimentelor, care dau senzația unui conflict unitar, este conținută în tentativa împăraților Habsburgi ... de a da concretețe și formă politică imperiului. Opoziția și încercarea de balansare a puterii de principii din imperiu, care aderaseră deja la protestantism, au dat un alt strat de amestec al surselor conflictului. Ambele game de interpretare istorică ale conflictului sunt corecte.citește mai mult
1 din 5
Conflictul împământenit în istoriografie sub numele de Războiul de Treizeci de Ani a fost interpretat de cercetători într-o grilă variată a înțelegerii, în accepțiunea unora dintre ei nefiind vorba de niciun război „de 30 de ani”, ci încă o formă acută a conflictului dintre cele două ramuri ale Habsburgilor pe de-o parte - spaniolă și austriacă - și Valonii și Bourbonii francezi. Ceea ce este cert asupra interpretării unitare a Războiului de Treizeci de Ani este faptul că acesta a debutat ca un război „intern” german - în teritoriile Sfântului Imperiu - și a sfârșit prin a se „internaționaliza” în anii ulteriori.
2 din 5
Cu implicațiile politice pe termen lung, derivate din acest conflict, Războiul de Treizeci de Ani a fost unul de respirație europeană, deși confruntările militare s-au petrecut, în mare parte, pe teritoriul Sfântului Imperiu. Perspectiva contemporanilor asupra evenimentelor, filtrate și prin opoziția catolicism-protestantism, a fost una ce trasa orizontul existențial în tonuri întunecate. Un tratat german circula în Marea Britanie la 4 ani de la încheierea conflictului și, în urma dezastrului lăsat de război, anunța Judecata de Apoi pentru anul 1655. Pentru autorul acestuia lupta era cea dintre întuneric și lumină, dintre Rău și Bine, personificate în opoziția dintre tabăra catolică și cea protestantă.
3 din 5
Etapele în care s-au desfășurat operațiunile militare, stabilirea alianțelor militare, ieșirile și intrările în conflicte ale regatelor și principatelor europene - de partea catolică sau protestantă - au dus la segmentarea Războiului de 30 de Ani de istorici în 4 mari faze: rebeliunea nobililor din Boemia, faza daneză, cea suedeză și apoi intervenția Franței. „Internaționalizarea” conflictului s-a produs în 1629, până în acel moment, în linii mari, fiind vorba de o problemă de reglaj politic, instituțional și religios în cadrul Sfântului Imperiu Romano-German între împărat și principi.
4 din 5
Eticheta de „Război de Treizeci de Ani”, atașată conflictului care s-a desfășurat într-o mare parte a continentului european între 1618-1648, a fost pusă de contemporani evenimentului. În timpul discuțiilor pregătitoare pentru definirea condițiilor Tratatului de la Westfalia delegații își puneau speranțele în încheierea conflictului care dura de „30 de ani”. Mai mult, la un an de la încheierea Acordului de pace de la Westfalia, în Marea Britanie au văzut lumina tiparului, în ziarul The Moderate Intelligencer, detalii despre conflictul la care referirea englezilor era cea de război „de 30 de ani”. Un pamflet german contemporan se referea la conflictul de-abia încheiat în aceeași manieră: O scurtă cronică a Războiului de Treizeci de Ani.
5 din 5
Raportarea contemporanilor la motivele izbucnirii Războiului de Treizeci de Ani era pusă pe seama orientării și partizanatului celor două tabere adversare. Adepții partidei protestante au încercat să justifice rebeliunea nobililor cehi împotriva împăratului Ferdinand al II-lea Habsburg, motivând - retrospectiv!- comportamentul ulterior al împăratului. Din perspectiva catolicilor contemporani și ai istoricilor oficiali ai taberei catolice conduse de Habsburgi - cazul lui Eberhard Wassenberg - conflictele din cadrul Războiului de Treizeci de Ani au fost percepute drept lupta suveranului cu inamicii lui „Commentary upon the wars between Ferdinand II and III and their enemies”.
Complexitatea interpretării de istoricii moderni a conflictului de 3 decenii din secolul al XVII-lea european, cunoscut sub numele de Războiul de Treizeci de Ani, derivă din însăși stratificația lui originară. A existat sursa de conflict „constituțional” din cadrul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană dintre împărat și principi, la care s-a adăugat sursa religioasă, cea dintre împăratul catolic și principii protestanți ai Imperiului, cei care aderaseră deja la Reformă.
1 din 3
Istoricii care s-au aplecat asupra studierii Războiului de Treizeci de Ani au sesizat complexitatea acestuia și, mai ales, sursele multiple care au stat la originea conflictului. În primul rând, problema reglajului „constituțional” dintre împăratul Sfântului Imperiu Romano-German și principii din Imperiu era imperios și necesar a fi clarificată. Apoi, ceea ce surprinde cercetătorul este faptul că războiul în sine nu a fost străin de o serie de alte conflicte de anvergură mai mică de pe continentul european și, totuși, a avut propria igniție și desfășurare, independentă de acestea. Cu excepția Rusiei, aproape toate regatele importante ale Europei au fost implicate direct sau indirect în Războiul de Treizeci de Ani. „Dintre statele importante, doar Rusia a rămas neimplicată. Polonia și Imperiul Otoman au exercitat o influență semnificativă dar fără implicare directă. Olandezii au reușit să își păstreze separat conflictul cu Spania, în timp ce încercau să modeleze evenimentele din Imperiu prin implicare minimă și indirectă. Implicarea britanică a fost mai substanțială fără ca statul să devină în vreun moment, formal, beligerant. Franța și Spania au intervenit dar și-au păstrat participarea separată de propriile conflicte, care aveau origini diferite și care au continuat încă 11 ani după 1648. Danemarca și Suedia au fost țări beligerante depline, deși intervenția lor avea puțin de-a face cu originile războiului. De asemenea, alte principate vecine precum Savoya și Lorena au fost atrase în conflict, fără să-și piardă din vedere „agenda” cu propriile confruntări.
2 din 3
Depășind palierul instituțional și constituțional, ca sursă de izbucnire a Războiului de Treizeci de Ani dintre împăratul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și principii din Imperiu se mai află și sursa de conflict religioasă dintre părțile combatante. Conflict religios, dar îmbinat cu motive serioase politice și sociale, iar acest conflict interconfesional - dintre ceea ce autorii denumesc „moderați” și „militanți” - a fost complicat de poziția lor față de finalitatea conflictului. Moderații și-au închipuit o posibilă reunificare în sânul Bisericii Romano-Catolice a creștinilor, după ravagiile produse de Reformă, iar „militanții” nu concepeau nimic altceva decât „victoria” completă asupra coreligionarilor moderați, pentru că lupta lor, din perspectiva lor, era una pentru Dumnezeu și pentru înfrângerea Antichristului.
3 din 3
Radicalizarea militanților creștini în combinație cu puterea politică a devenit un „cocktail” fatal. Convingerea acestei tabere că singura formă de creștinism și de guvernământ este cea dorită de Dumnezeu și cea corectă a dus la sentimentul oricărei lipse de compasiune față de învins, de unde au rezultat și teribilele distrugeri pe care le-au provocat continentului european cele 3 decenii ale Războiului de Treizeci de Ani. Antagonizarea celor două tabere - catolică și protestantă -, până în punctul în care discursul radical a preluat arena și a compromis orice mică formă de dialog, a dus la forme de fanatism care au justificat rezistența militară în unele zone, chiar dacă totul era pierdut.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Posesiunile Habsburgilor din cadrul Sfântului Imperiu
Diferența majoră dintre protestantismul din teritoriile Sfântului Imperiu și strict cele ale Confederației central-europene a Habsburgilor a fost conținută în problema aderenței la Reformă. Dacă în teritoriile Sfântului Imperiu, în sens larg, convertirea a însemnat trecerea unor biserici cu totul de la catolicism la noua confesiune luterană, în fiefurile Habsburgilor, suveranul și membrii dinastiei au rămas in corpore fideli Bisericii...
Rudolf al II-lea de Habsburg și Războiul cel Lung cu Imperiul Otoman. Scrisoarea imperială de toleranță religioasă
Sultanul și împăratul de Habsburg, în urma acordului de la Zsitva Torok, urmau să se raporteze unul la celălalt în termeni de parteneri egali. După ce nobilii protestanți din Ungaria Habsburgică și din Arhiducatul Austriei au primit recunoașterea și acceptarea confesiunii lor din partea arhiducelui Matia de Habsburg în 1609, împăratul Rudolf al II-lea a semnat ceea ce avea să devină cunoscută sub numele de Scrisoarea imperială de toleranță...
- Asbach,Olaf; Schroder, Peter (editori), The Ashgate research companion to The Thirty Years’ War, Ashgate Publishing, Farnham, 2014
- Asch, Ronald G., The Thirty Years’ War. The Holy Roman Empire and Europe, 1618-1648, MacMillan Education, New York, 1997
- Bonney, Richard, The Thirty Years’ War 1618-1648, Osprey Publishing, Oxford, 2002
- Evans, Richard J.W; Wilson, Peter H., The Holy Roman Empire 1495-1806. A European perspective, Brill, Leiden, 2012
- Mortimer, Geoff, The origins of the Thirty Years War and the revolt in Bohemia, 1618, Palgrave MacMillan, 2015
- Parker, Geoffrey (edit.), The Thirty Years War, 2 edition, Routledge, London, 1997
- Walzer, Michael, Revoluția sfinților. Un studiu despre originea politicii radicale, Tact, Cluj-Napoca, 2013
- Wilson, Peter H., Europe’s Tragedy. A history of the Thirty Years War, Penguin Books, London, 2009