Conferinţa de la Potsdam
Evidențierea unui „razboi rece”
Conferința de la Potsdam a fost o întrunire organizată de Puterile Aliate învingătoare în Al Doilea Război Mondial, care urmărea să restabilească ordinea în lume după încheierea războiului. A avut loc în fostul palat al dinastiei Hohenzollern de la Potsdam, din Germania, în afara Berlinului. A fost ultima întâlnire dintre cei trei şefi de stat şi a permis încheierea unor acorduri de o mare importanţă. Conferinţa s-a concentrat în special pe problemele Germaniei şi a avut în vedere viitoarele tratate de pace.
1 din 5
La conferință au participat reprezentanţii Uniunii Sovietice, Angliei şi Statelor Unite ale Americii, cele mai mari şi mai puternice forţe ale Aliaţilor, care au învins Puterile Axei în al Doilea Război Mondial. La Potsdam s-au întâlnit delegaţiile celor Trei Mari Puteri, conduse de H. Truman, I. V. Stalin şi W. Churchill.
2 din 5
După Teheran şi Ialta, aceasta a fost ultima conferinţă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a celor „Trei Mari". A fost convocată pentru a decide noua ordine de după război. A relevat existenţa unui Război Rece între cele două tabere, sovietică şi americană sau anglo-americană.
3 din 5
La conferință au participat: din partea URSS, secretarul general al Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Iosif Vissarionovici Stalin, din partea Marii Britanii, prim-ministrul englez, Winston Churchill, iar din partea SUA, preşedintele american Harry S. Truman.
4 din 5
În delegația americană, prezenţa lui Edwin Pauley, reprezentantul secret al lumii finanţelor, a trecut neobservată.
5 din 5
Au fost numite două comisii de experți, una anglo-rusă şi cealaltă americano-rusă. Conferința de la Potsdam a definit principiile politice şi economice care vor guverna tratamentul aplicat Germaniei, în timpul perioadei inițiale de control.
Pe agenda de lucru a conferinţei s-au aflat problemele ordinii internaţionale postbelice, problemele tratatelor de pace şi aprecierea efectelor războiului. Se urmărea retrocedarea tuturor anexărilor făcute de Germania, separarea Austriei de Germania și împărţirea Germaniei şi Austriei în câte patru zone de ocupaţie. Cele două capitale, Berlin, respectiv Viena, urma să fie împărţite.
1 din 7
A fost adoptată Declaraţia Obiectivelor Ocupării Germaniei de către Aliaţi și împărţirea pe zone a Germaniei. Urma să fie luate măsuri pentru a nimici nazismul şi pentru a pregăti poporul german pentru instaurarea unui regim democratic, astfel încât Germania să nu mai poată reprezenta nicicând o ameninţare pentru vecinii săi.
2 din 7
Se urmărea practic dezarmarea Germaniei, distrugerea industriei de război, desfiinţarea organizaţiilor militariste sau fasciste, anularea legilor naziste, pedepsirea criminalilor de război şi înlăturarea simpatizanţilor nazişti din funcţiile publice sau privilegiate.
3 din 7
Se dorea aplicarea unui proces de descentralizare, restabilirea autonomiei locale, crearea partidelor democratice şi înnoirea sistemului juridic şi educaţional. Unitatea economică a Germaniei era afectată de faptul că fiecare putere putea să obţină reparaţii din propriile teritorii ocupate.
4 din 7
S-a obținut acordul pentru punerea sub acuzare şi judecarea criminalilor de război nazişti. S-a stabilit linia Oder-Neisse ca frontieră a Poloniei postbelice. Autoritatea poloneză asupra teritoriilor germane situate la est de linia Oder-Neisse, pe care Stalin a acordat-o polonezilor ca o compensaţie pentru teritoriile situate la est de linia Curzon, pe care le răpise acestora, a fost acceptată, deşi sub rezerva protestelor reprezentantului american şi a celui britanic. S-a propus expulzarea germanilor rămaşi în afara graniţelor Germaniei postbelice şi a celor din teritoriile negermane, precum Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria.
5 din 7
S-au luat în discuţie şi reparaţiile de război. Aliaţii şi-au estimat pierderile la 200 de miliarde de dolari. La insistenţele aliaţilor occidentali, Germania a fost obligată să plătească 20 de miliarde în proprietăţi germane, produse industriale şi forţă de muncă. Izbucnirea Războiului Rece a împiedicat plata întregii sume. Anglo-americanii doreau să intre în posesia intreprinderilor industriale care le aparțineau în România sau să obțină o compensaţie. Sovieticii le confiscaseră, sub pretextul că acestea erau proprietăți germane. Nici un acord nu a fost realizat asupra acestui punct.
6 din 7
Aliaţii au căzut de acord asupra Declaraţiei de la Potsdam, în care erau stabiliţi termenii capitulării Japoniei. Această situție urma să devină literă de lege, prin hotărârile unei conferinţe de pace, care avea să fie convocată cât mai repede cu putinţă.
7 din 7
Scopul conferinței a fost luarea de decizii în privinţa Germaniei şi Japoniei, pentru anihilarea unei eventuale reveniri a militarismului acestora. Aliaţii plănuiau să ţină Germania într-o stare de înapoiere şi agricultura să joace aici un rol important, pentru a împiedica poporul german să urmeze calea pe care apucase în ultimele decenii.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Conferința de la Teheran
Conferința de la Teheran a fost organizată pentru punerea la punct a unor probleme privitoare la desfășurarea celui de-Al Doilea Război Mondial și organizarea lumii postbelice, ca urmare a victoriilor Aliaților. Principalele subiecte discutate, problema Germaniei postbelice, debarcarea din Normandia. Conferința de la Teheran a fost prima întâlnire a „Celor Trei Mari”: Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Vissarionovici...
Conferința de la Ialta
Conferința de la Ialta este cea mai importantă întâlnire a Aliaţilor. A avut complexe repercursiuni asupra Europei postbelice.