- 1. General
- 2. Conferința de la Moscova
- 3. Organizarea conferinței
- 4. Principalele subiecte discutate
- 5. Problema Germaniei postbelice
- 6. Debarcarea din Normandia
- 7. Discuțiile privind Națiunile Unite
- 8. Viziunea lui Roosevelt cu privire la pace
- 9. Viziunea lui Stalin cu privire la pace
- 10. Viziunea lui Churchill cu privire la pace
- 11. Diferențele de viziune dintre Statele Unite și Marea Britanie
- 12. Discuțiile din afara Celor Trei Mari
- 13. Consecințe
- 14. Conferința de la Cairo
Conferința de la Teheran
Prima Întâlnire a „Celor Trei Mari”
Conferința de la Teheran a fost organizată pentru punerea la punct a unor probleme privitoare la desfășurarea celui de-Al Doilea Război Mondial și organizarea lumii postbelice, ca urmare a victoriilor Aliaților.
1 din 3
A fost prima întâlnire a „Celor Trei Mari”: Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Vissarionovici Stalin.
2 din 3
În drum spre capitala iraniană, Franklin Delano Roosevelt și Winston Churchill s-au oprit la Cairo. Acolo s-au întâlnit cu Jiang Jieshi, cunoscut și sub numele de Chiang Kai-shek, conducătorul naționaliștilor chinezi. Cu această ocazie, cei trei au semnat o Declarație. În acest document, afirmau hotărârea neclintită de a purta război „pentru a pune capăt agresiunii Japoniei și de a-l pedepsi pe agresor, fără a tinde prin aceasta la obținerea unor avantaje pentru ele și fără să aibă cea mai mică intenție de extindere a teritoriilor lor”.
3 din 3
În privinţa Conferinţei de la Teheran, concluzia specialiștilor este că oricâte propuneri de bună-credinţă s-ar fi avansat, ele au fost rând pe rând refuzate, în funcţie de interesele care primau în zonele conflictuale, în funcţie de capacităţile de soluţionare pe care le aveau la îndemână, în funcţie de necesităţile care trebuia satisfăcute. Războiul era în plină desfăşurare. Armatele implicate în război făceau victime nevinovate. Oamenii politici nu se puteau pune de acord în privinţa obiectivelor importante ale conflictului.
Conferința de la Teheran a fost pregătită de câteva întâlniri premergătoare între miniștrii de externe ai Marii Britanii, Statelor Unite și Uniunii Sovietice, la sugestia lui Stalin. Cea mai importantă întâlnire de acest fel a fost Conferința de la Moscova. Churchill a propus Londra ca loc al conferinţei, dar Stalin a insistat pentru Moscova. Tot el a propus, şi propunerea a fost acceptată, ca reuniunea tripartită la nivel înalt să aibă loc în Iran.
1 din 7
Au fost abordate multiple probleme militare, politice şi economice. În mare parte, s-a ajuns la un acord deplin. Au fost abordate mai întâi chestiuni militare. Decizia cea mai importantă a fost fixarea debarcării anglo-americane în Europa. S-au luat o serie de hotărâri şi în ce priveşte acţiunile tripartite faţă de teritoriile eliberate, faţă de Italia, cât şi referitoare la statutul postbelic al Germaniei.
2 din 7
Hull a anunţat că guvernul a fost consultat şi s-a pronunţat în favoarea Declaraţiei. S-a trecut la analiza documentului a cărui esenţă a fost acceptată, dar s-au operat unele modificări. Astfel, la paragraful doi exista clauza care consemna angajamentul celor patru mari puteri de a acţiona în ocuparea teritoriilor sau a teritoriului altor state care au ajutat inamicul. Molotov a obiectat că redactarea era neclară şi că se cereau referiri la acţiuni, prin operaţiuni militare active. Această clauză a fost eliminată, deoarece nu s-a putut ajunge la un punct de vedere comun.
3 din 7
Eden a insistat ca, în paragraful patru, expresia „egalitatea suverană”, să fie urmată de formula „a ţărilor iubitoare de pace" şi nu „a statelor membre”. Prin aceasta, se urmărea evitarea complicaţiilor premature pe marginea ideii acordării de drepturi egale şi fostelor state inamice care vor deveni membre ale organizaţiei internaţionale. S-a discutat reformularea paragrafului şi s-a căzut de acord asupra formulei: „semnatarii recunosc necesitatea constituirii cât mai curând posibil a unei organizaţii internaţionale generale bazată pe principiul egalităţii suverane a tuturor statelor iubitoar
4 din 7
Prin acordul general, realizat între cele trei Mari Puteri, asupra principalelor probleme politice şi economice internaţionale, Conferința de la Moscova a stârnit serioase îngrijorări în rândul ţărilor mici şi mijlocii. Acestea se vedeau excluse de la consultarea şi participarea efectivă la viaţa internaţională. Atât în domeniul politic, cât şi în organizarea economică, socială şi militară postbelică, cele trei Mari Puteri aveau să decidă în mod hotărâtor.
5 din 7
A fost discutat şi proiectul Declaraţiei celor patru puteri, susţinut verbal de Cordell Hull, Secretarul de Stat american. Acesta a subliniat că obiectivul cooperării postbelice a Marilor Puteri trebuia să servească intereselor fiecărei ţări. Secretarul de stat a declarat că celelalte state din Naţiunile Unite aşteptau cu nerăbdare ca Marile Puteri să anunțe renunţarea la izolarea antebelică şi să manifeste dorinţa de colaborare. Anthony Eden, Ministrul britanic al Afacerilor Externe, s-a pronunţat în termeni călduroşi pentru acceptarea documentului. Molotov, Ministrul sovietic al Afacerilor Externe, a declarat acordul guvernului sovietic faţă de principiile incluse în proiect. A ridicat însă o problemă de procedură.
6 din 7
După semnarea Declaraţiei, Molotov a propus formarea unui comitet tripartit. Acesta urma să rezolve chestiunile preliminare legate de crearea noii organizaţii, consultând şi alte guverne aliate. Hull a remarcat că negocierile ar evolua mai rapid, dacă discuţiile iniţiale s-ar purta doar pe baze tripartite. Hull aprecia că angajarea altor state ar putea duce la rivalităţi şi gelozii. Eden şi Molotov au acceptat acest punct de vedere, precum și propunerea ca negocierile să nu fie dezvăuite publicului.
7 din 7
Cercurile oficiale şi presa din cele trei ţări participante au apreciat Conferinţa de la Moscova ca o mare reuşită. Termenii comunicatului comun au reflectat pe deplin această evaluare. Presa sovietică a insistat mai mult asupra deciziilor de natură militară, apte de a grăbi victoria coaliţiei antihitleriste. Stalin a făcut o scurtă referire la deciziile istorice ale Conferinţei şi la ferma hotărâre a celor trei ţări de a acţiona până la victoria finală. Fiecare preconiza realizarea debarcării aliate în Franţa într-un viitor apropiat. Puneau astfel bazele unei cooperări pe principii de egalita
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Conferința de la Ialta
Conferința de la Ialta este cea mai importantă întâlnire a Aliaţilor. A avut complexe repercursiuni asupra Europei postbelice.
Conferinţa de la Potsdam
Conferința de la Potsdam urmărea să restabilească ordinea în lume. A relevat existenţa unui Război Rece între cele două tabere, sovietică şi americană.