Conferinţa de la Potsdam
Evidențierea unui „razboi rece”
Conferința de la Potsdam urmărea să restabilească ordinea în lume. A relevat existenţa unui Război Rece între cele două tabere, sovietică şi americană.
Conferința de la Potsdam a fost o întrunire organizată de Puterile Aliate învingătoare în Al Doilea Război Mondial, care urmărea să restabilească ordinea în lume după încheierea războiului. A avut loc în fostul palat al dinastiei Hohenzollern de la Potsdam, din Germania, în afara Berlinului. A fost ultima întâlnire dintre cei trei şefi de stat şi a permis încheierea unor acorduri de o mare importanţă. Conferinţa s-a concentrat în special pe problemele Germaniei şi a avut în vedere viitoarele tratate de pace.
Text
1 din 5
La conferință au participat reprezentanţii Uniunii Sovietice, Angliei şi Statelor Unite ale Americii, cele mai mari şi mai puternice forţe ale Aliaţilor, care au învins Puterile Axei în al Doilea Război Mondial. La Potsdam s-au întâlnit delegaţiile celor Trei Mari Puteri, conduse de H. Truman, I. V. Stalin şi W. Churchill.
Imagine
Text
2 din 5
După Teheran şi Ialta, aceasta a fost ultima conferinţă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a celor „Trei Mari". A fost convocată pentru a de­cide noua ordine de după război. A relevat existenţa unui Război Rece între cele două tabere, sovietică şi americană sau anglo-americană.
Imagine
Text
3 din 5
La conferință au participat: din partea URSS, secretarul general al Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Iosif Vissarionovici Stalin, din partea Marii Britanii, prim-ministrul englez, Winston Churchill, iar din partea SUA, preşedintele american Harry S. Truman.
Imagine
Text
4 din 5
În delegația americană, prezenţa lui Edwin Pauley, reprezentantul secret al lumii finanţelor, a trecut neobservată.
Imagine
Text
5 din 5
Au fost numite două comisii de experți, una anglo-rusă şi cealaltă americano-rusă. Conferința de la Potsdam a definit principiile politice şi economice care vor guverna tratamentul aplicat Germaniei, în timpul perioadei inițiale de control.
Imagine
Pe agenda de lucru a conferinţei s-au aflat problemele ordinii internaţionale postbelice, problemele tratatelor de pace şi aprecierea efectelor războiului. Se urmărea retrocedarea tuturor anexărilor făcute de Germania, separarea Austriei de Germania și împărţirea Germaniei şi Austriei în câte patru zone de ocupaţie. Cele două capitale, Berlin, respectiv Viena, urma să fie împărţite.
Text
1 din 7
A fost adoptată Declaraţia Obiectivelor Ocupării Germaniei de către Aliaţi și împărţirea pe zone a Germaniei. Urma să fie luate măsuri pentru a nimici nazismul şi pentru a pregăti poporul german pentru instaurarea unui regim democratic, astfel încât Germania să nu mai poată reprezenta nicicând o ame­ninţare pentru vecinii săi.
Imagine
Text
2 din 7
Se urmărea practic dezarmarea Ger­maniei, distrugerea industriei de război, desfiinţarea organizaţiilor militariste sau fasciste, anularea legilor naziste, pe­depsirea criminalilor de război şi înlătu­rarea simpatizanţilor nazişti din funcţiile publice sau privilegiate.
Imagine
Text
3 din 7
Se dorea aplicarea unui proces de descentralizare, restabilirea autono­miei locale, crearea partidelor democra­tice şi înnoirea sistemului juridic şi edu­caţional. Unitatea economică a Germaniei era afectată de faptul că fiecare putere putea să obţină reparaţii din propriile teritorii ocupate.
Imagine
Text
4 din 7
S-a obținut acordul pentru punerea sub acuzare şi judecarea criminalilor de război nazişti. S-a stabilit linia Oder-Neisse ca frontieră a Poloniei postbelice. Autoritatea poloneză asupra teritoriilor germane situate la est de linia Oder-Neisse, pe care Stalin a acordat-o polonezilor ca o compensaţie pentru teritoriile situate la est de linia Curzon, pe care le răpise acestora, a fost acceptată, deşi sub rezerva protes­telor reprezentantului american şi a celui bri­tanic. S-a propus expulzarea germanilor rămaşi în afara graniţelor Germaniei postbelice şi a celor din teritoriile negermane, precum Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria.
Imagine
Text
5 din 7
S-au luat în discuţie şi reparaţiile de război. Aliaţii şi-au estimat pierderile la 200 de miliarde de dolari. La insistenţele aliaţilor occidentali, Germania a fost obligată să plătească 20 de miliarde în proprietăţi germane, produse industriale şi forţă de muncă. Izbucnirea Războiului Rece a împiedicat plata întregii sume. Anglo-americanii doreau să intre în posesia intreprinderilor industriale care le aparțineau în România sau să obțină o compensaţie. Sovieticii le confiscaseră, sub pretextul că acestea erau proprietăți germane. Nici un acord nu a fost realizat asupra acestui punct.
Imagine
Text
6 din 7
Aliaţii au căzut de acord asupra Declaraţiei de la Potsdam, în care erau stabiliţi termenii capitulării Japoniei. Această situție urma să devină literă de lege, prin hotărârile unei conferinţe de pace, care avea să fie convocată cât mai repede cu putinţă.
Imagine
Text
7 din 7
Scopul conferinței a fost luarea de decizii în privinţa Germaniei şi Japoniei, pentru anihilarea unei eventuale reveniri a militarismului acestora. Aliaţii plănuiau să ţină Germania într-o stare de înapoiere şi agricultura să joace aici un rol important, pentru a împiedica poporul german să urmeze calea pe care apucase în ultimele decenii.
Imagine