Login

Cuprins

Închide
Căderea Constantinopolului. Requiem pentru un imperiu
Prăbușirea Imperiului Bizantin după 1123 de ani
autor Alexandru Cristian Enescu, 2017
History Lapse
Căderea Constantinopolului. Requiem pentru un imperiu
Imperiul Bizantin și-a sfârșit traiectoria prin istorie în anul 1453 d.Hr., după 1123 de ani de existență. După ce un împărat, Constantin cel Mare, întemeiase marele oraș, ultimul împărat, Konstantinos al XI-lea Palaiologos, cădea pe zidurile lui alături de soldați.
Preluarea tronului de către Konstantinos al XI-lea Palaiologos Dragases
Konstantinos Palaiologos se afla la Mistra, capitala despotatului de Moreea din Pelopones, în momentul în care a primit vestea morții fratelui său, împăratul Ioan al VIII-lea Palaiologos. Având în vedere că basileul nu avea moștenitori iar frații acestuia mai mari au murit, Konstantinos era singurul în drept să conducă monarhia. Acesta a sosit la Constantinnopol și a fost încoronat. El avea să fie ultimul împărat care a condus Imperiul Bizantin.
Text
1 din 6
Vestea morții împăratului Ioan al VIII-lea Palaiologos l-a găsit pe fratele acestuia, Konstantinos, la Mistra, capitala despotatului de Moreea din Pelopones. Practic, în lipsa moștenitorilor disponibili- fii sau frați ai basileului- Konstantinos era singurul în drept să moștenească monarhia bizantină, ceea ce s-a și întâmplat. El a fost proclamat împărat la Mistra la începutul anului 1449 d.Hr. Următorul pas era să se deplaseze în capitala imperială Constantinopol pentru a prelua tronul.
Imagine
Text
2 din 6
Împărăteasa-mamă- Elena- a împiedicat la Constantinopol uzurparea tronului de către fratele împăratului proclamat- și totodată, fiul acesteia, Demetrios. Acesta se pronunțase împotriva Uniunii Bisericii Creștine semnate la Ferrara-Florența și fusese arestat de către fostul împărat Ioan al VIII-lea deoarece încercase uzurparea tronului imperial. Împărăteasa-mamă a condus regența monarhiei până la sosirea în capitală a împăratului proclamat la Mistra în Pelopones, Konstantinos.
Imagine
Text
3 din 6
Konstantinos Palaiologos, despotul Moreei, proclamat împărat în 1449 d.Hr se găsea în jurul vârstei de 43 de ani. El era un personaj cu certe calități. Talentul militar și l-a putut demonstra în anii anteriori în care a apărat cu succes, cu toată îngustimea resurselor pe care le avea, despotatul Moreei. Konstantinos era dispus să-și asume riscuri militare- asemenea momentului în care i-a atacat pe turci și a cucerit Tesalia- dar spațiul de manevră pe care îl avea la dispoziție acum ca împărat era drastic redus.
Imagine
Text
4 din 6
Jocul pe care trebuia să-l practice împăratul Konstantinos Palaiologos era între tabăra unionistă și cea antiunionistă din monarhia bizantină. El era fidel actului de la Ferrara-Florența de reunificare a Bisericii Creștine deoarece spera într-un ultim efort al puterilor occidentale și al papalității de a organiza o cruciadă antiotomană. Pe de altă parte, nu dorea să antagonizeze tabăra clerului ortodox antiunionist deoarece și-ar fi pierdut sprijinul acestora în lupta disperată împotriva turcilor otomani.
Imagine
Text
5 din 6
În momentul în care Konstantinos Palaiologos, proclamat împărat la Mistra în despotatul Moreei, a sosit la Constantinopol, acesta a amânat încoronarea sa ca împărat. Probabil nu a dorit să inflameze spiritele în capitală deoarece în acel moment Patriarh Ecumenic al Constantinopolului era Grigorios, un adept al Uniunii Bisericii Creștine. În cele din urmă, Konstantinos a fost încoronat. Avea să fie ultimul împărat bizantin care a condus imperiul: Konstantinos al XI-lea Palaiologos Dragases.
Imagine
Text
6 din 6
După încoronarea sa ca împărat, Konstantinos al XI-lea Palaiologos a semnat un tratat de pace cu sultanul otoman Murad al II-lea declarându-se vasalul acestuia. În același timp, basileul a distribuit teritorii sub formă de apanaj în Pelopones celor doi frați ai săi. Thomas a primit vestul peninsulei iar Demetrios restul Peloponesului. Cei doi despoți s-au certat între ei și a fost nevoie de intervenția împăratului pentru a calma spiritele în zonă.
Imagine
Imperiul Bizantin și sultanul otoman Mehmed al II-lea
În următorii ani ai încoronării ca împărat a lui Konstantinos al XI-lea Palaiologos relațiile cu sultanatul otoman s-au alterat iremediabil. Noul sultan după moartea lui Murad al II-lea- Mehmed al II-lea- s-a dovedit mult mai intransigent decât tatăl său și mai puțin deschis la negocieri. Operațiunea pe care a declanșat-o acesta a fost să construiască o flotă și o armată capabilă de a cuceri faimoasele ziduri ale Constantinopolului și de a destrăma definitiv Imperiul Bizantin.
Text
1 din 2
Sultanul otoman Murad al II-lea a murit în anul 1451 d.Hr după o campanie fără rezultatul așteptat împotriva albanezilor lui Skanderberg din Balcani. Fiul lui Murad, Mehmed al II-lea, a devenit sultan la vârsta de 19 ani. În acest prim contact cu împăratul bizantin Konstantinos al XI-lea Palaiologos, Mehemed al II-lea a reconfirmat termenii acordului încheiat anterior de acesta cu fostul sultan, Murad al II-lea.
Imagine
Text
2 din 2
Relațiile dintre împăratul Konstantinos al XI-lea Palaiologos Dragases- ultimul nume desemna originea sârbă a mamei sale- și sultanul Mehmed al II-lea s-au alterat la sfârșitul anului 1451 d.Hr. Probabil din lipsa resurselor financiare, atât de vitale, basileul i-a cerut sultanului dublarea sumei anuale- cifrată la 20.000 de hyperpyra- oferită de otomani bizantinilor. Aceasta era în contul reținerii la Constantinopol a unui pretendent la tronul sultanatului. Mehmed al II-lea a anulat tratatul de pace cu imperiul.
Imagine
Învață mai mult
Amurgul Imperiului Bizantin. Domnia lui Manuel al II-lea Palaiologos

Amurgul Imperiului Bizantin. Domnia lui Manuel al II-lea Palaiologos

Împăratul Manuel al II-lea, cu toate calitățile lui, ambiție, eleganță, erudiție, nu a reușit să obțină ajutorul occidental în urma turneului întreprins în acest scop. Mica rază de speranță apărută, războiul intern în sultanatul otoman, s-a spulberat iar căderea monarhiei a fost inevitabilă.
Ioan al VIII-lea Palaiologos și ultima încercare de supraviețuire a Imperiului Bizantin

Ioan al VIII-lea Palaiologos și ultima încercare de supraviețuire a Imperiului Bizantin

Basileul Ioan al VIII-lea a încercat o ultimă soluție de salvare a Imperiului Bizantin. S-a recunoscut vasal al Papalității și a acceptat Uniunea Bisericii în schimbul organizării unei cruciade occidentale antiotomane. Aceasta a eșuat teribil iar soarta imperiului a fost pecetluită.
Bibliografie
  • Cameron, Averil, The Byzantines, Blackwell Publishing, Malden, 2006
  • Ducellier, Alain, Bizantinii. Istorie şi cultură, traducere din limba franceză de Simona Nicolae, Edit. Teora, Bucureşti, 1997
  • Gregory, Timothy E., A History of Byzantium, Blackwell Publishing, Malden, 2005
  • Kyriakidis, Savvas, Warfare in late Byzantium, 1204 - 1453, Brill, Leiden, 2011
  • Nicol, Donald M., The last centuries of Byzantium 1261-1453, second edition, Cambridge University Press, Cambridge, 1993
  • Obolensky, Dimitri, The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe, 500 – 1453, Praeger Publishers, New York, 1971
  • Treadgold, Warren, A History of the Byzantine State and Society, Stanford University Press, Stanford, 1997