Țările Coroanei Cehe în secolul al XIII-lea. Dinastia Premysl
Ambițiile unui rege
Secolul al XIII-lea a adus pentru proaspătul Regat al Boemiei stabilizarea succesiunii dinastice și angrenarea regatului în sistemul Sfântului Imperiu, ca parte autonomă a acestuia. Regii Boemiei manevrau în marja de autonomie, dar totuși erau vasali ai împăraților germani, regele ceh devenind unul dintre cei 7 principi electori ai împăratului. Altfel, sistemul alegerii regelui Boemiei a devenit unul electiv, cu puternice accente ereditare, alegere care însă trebuia confirmată de împăratul german.
1 din 3
În secolul al XIII-lea, proaspătul Regat al Boemiei a reușit să-și consolideze oarecum poziția ca parte autonomă în cadrul Sfântului Imperiu. Regele ceh va deveni unul dintre cei 7 principi electori ai împăratului german și cel mai important dintre cei 4 electori laici. Sistemul din Boemia a devenit unul electiv cu nuanțe ereditare, dar în care rolul important îl aveau Stările nobililor care operau alegerea regelui. Alegerea trebuia să fie confirmată de suzeranul regelui ceh, împăratul Sfântului Imperiu.
2 din 3
Stabilizarea puterii regale din Boemia de la începutul secolului al XIII-lea a mers mână în mână cu apariția unor noi orașe precum și de continua dezvoltare a celor deja existente, fenomen generat de sosirea coloniștilor germani pe teritoriul ceh. Apariția coloniștilor germani a produs și necesitatea codificării juridice a proprietății, codificare de tip german. Din acest moment, transformările juridice vor marca regatul Boemiei și se vor desfășura pe tronsonul temporal al următoarele secole.
3 din 3
Istoriografia a ajuns la concluzia că impactul coloniștilor germani asupra dezvoltării sociale și economice a regatului ceh a fost categoric unul civilizator iar mutațiile produse au determinat modificări de substanță în societatea cehă pentru următoarele secole. „Pentru mediul autohton nu a fost deloc ușor să facă față imediat instituțiilor unui oraș, ai cărui locuitori nu numai că vorbeau o limbă străină, dar aveau și un alt regim juridic, o mentalitate și o viziune diferită, o percepție mai concretă a timpului, o atitudine mai rațională (mai înțeleaptă) față de religie și abilități economice. Toate aceste elemente au influențat și societatea cehă. Nobilii au trebuit să se familiarizeze cu principiile pieței, ale creditului și cu noțiunile mai precise din domeniul proprietății. Sătenii depindeau tot mai mult de oraș, dar caracterul contractual al relațiilor dintre supus și vasal, stabilirea exactă a sumelor de bani care urmau să fie reținute sau a obligațiilor față de stăpânire le-au permis să se gospodărească mai independent”. (Vratislav Vanicek)
Finalul secolului al XII-lea a consemnat fondarea Regatului Boemiei, primul rege fiind Ottokar I Premysl. Linia dinastică instituită va oferi stabilitate regatului ceh iar raporturile dintre acesta și suzeranul său- împăratul german- vor fi reglate prin Bula de Aur emisă în Sicilia de Frederic al II-lea Hohenstaufen. Regele ceh primise recunoașterea preluării tronului sub titlul de rege și din partea Sfântului Scaun, în anul 1204. Papalitatea dezvolta deja tendințele seculare de supunere a principilor creștini, inclusiv cea a împăratului Sfântului Imperiu.
1 din 7
La finalul secolului al XII-lea s-a constituit Regatul Boemiei- în mod oficial- primul rege fiind Ottokar I Premysl. Stabilirea dinastiei și consemnarea succesiunii dinastice a fost consfințită și prin actul din 1204 prin care Papalitatea a oferit titlul de rege acestuia, în paralel cu recunoașterea conferită de împăratul german. Tradițional cnejii cehi fuseseră vasali împăraților germani dar simbolistica implicării Papalității în definirea regatului derivă din tendințele seculare pe care le dezvolta tot mai accentuat Scaunul Apostolic.
2 din 7
Reglajul dintre poziția nou-înființatului Regat al Boemiei semi-independent în cadrul Sfântului Imperiu a fost stabilită prin Bula de Aur emisă în Sicilia de regele- ulterior împăratul- Frederic al II-lea Hohenstaufen. Boemia era fixată drept feudă ereditară dinastiei Premysl, regele devenind vasal al împăratului. Autonomia acestuia și marja de manevră erau libere în măsura în care nu intervenea împăratul prin cererea de ajutor militar pe care regele Boemiei, în calitate de vasal, îi era dator.
3 din 7
Regele Boemiei, Ottokar I Premysl s-a confruntat la urcarea pe tron cu problema dezlegării căsătoriei lui și reglarea drepturilor moștenitorilor săi asupra tronului. „Succesele[...]lui Premysl au fost complicate însă de divorțul lui de Adleta Misenska și de căsătoria cu prințesa maghiară Constanța (1198). Adleta a cerut ajutor papei în încercarea de a păstra drepturile copiilor săi. Una dintre fiice, Marketa avea să devină regina Danemarcei sub numele de Dagmar. Papa Inocențiu III a amânat însă luarea unei hotărâri definitive în această chestiune și abia după moartea Adletei a anulat căsătoria lui Premysl”. (Vratislav Vanicek)
4 din 7
Membrii clerului praghez erau angrenați- asemenea celorlalte regate și principate europene- în cancelaria și „administrația” regală. Desigur, „administrația” regală pragheză se afla într-un stadiu incipient în debutul secolului al XIII-lea, ghilimelele pe care le folosim fiind intenționate. Unul dintre atuurile evidente ale angrenajului înalților prelați în cancelariile regale era dat de alfabetizarea acestora precum și de construcția socială a Evului Mediu.
5 din 7
Regele ceh beneficia de ajutorul unui cancelar- în administrația regală- care avea sediul în Vysehrad. Dezvoltarea tendințelor seculare ale Papalității- în special după Conciliul Lateran IV- a dus la plasarea episcopilor de pe întinsul regatelor europene și al Sfântului Imperiu în acord cu angrenajul dezvoltat de Sfântul Scaun. Prin urmare, episcopul praghez Andrei- Ondrej- a încercat să „îi aducă” la cunoștință regelui ceh Ottokar I atitudinea la care era supus acesta față de Biserică și față de capul ei, Episcopul Romei.
6 din 7
Ordinea socială în secolele Evului Mediu se înscria în tripticul lansat de Adalbert de Laon- iar spațiul ceh nu făcea notă discordantă-, a celor trei „stări” majore de organizare: oratores (clerul), bellatores (regii, nobilii, războinicii) și laboratores (cei care muncesc, lucrează, țăranii). După finalul secolului al XI-lea, din momentul în care Papalitatea dezvoltă tendințele seculare și tinde să își subordoneze conducătorii laici, episcopii- reprezentanți ai Sfântului Scaun în teritoriu- au jucat în acord cu dispozițiile papale.
7 din 7
Asemenea contrelor din alte regate europene, în proaspătul Regat al Boemiei de la începutul secolului al XIII-lea se cerea rezolvat conflictul declanșat prin inversarea raporturilor dintre Papalitate și Împărat, respectiv, regi. Dacă anterior brațul secular putea numi sau propune un episcop în fruntea unei dieceze de pe cuprinsul regatului său, începând cu finalul secolului al XI-lea Papalitatea și-a însușit cu titlu deplin acest drept fără nicio intervenție seculară. În Regatul Boemiei au avut loc același tip de reglaje. „Conform drepturilor de fondatori, familia donatorului (adică a celui care făcea un dar) sau domnitorul continuau să hotărască împreună asupra pământurilor închinate «lui Dumnezeu și sfinților» și își opreau o dijmă. Domnitorii laici nu numai că numeau preoții, dar puteau să retragă donațiile, izgoneau comunitățile mănăstirești și le înlocuiau cu călugări (de pildă, în Cehia, mănăstirile din Hradiste, Zeliv, Strahov au revenit premonstranților). În cele din urmă, Ondrej cu sprijinul papei a reușit să editeze Privilegiile pentru episcopia pragheză în 1221 și prin concordatul din 1222 a obținut recunoașterea principalelor revendicări privind poziția independentă a b
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
- Agnew, Hugh, The Czechs and the land of the Bohemian Crown, Hoover Institution Press, 2004
- Dobner Gelasius, Monumenta Historica Boemiae Nusquam antehac edita, tom I, partea IV-a, appendix, Pragae, MDCCLXIV, p. 39
- Dvornik, Frantisek, The Slavs: Their Early History and Civilization, American Academy of Arts and Sciences, Boston, 1956
- Johnson, Lonnie R., Central Europe. Enemies, neighbors, friends, Oxford University Press, 1996
- Klapste, Jan, The Czech Lands in medieval transformation, Brill, Leiden, 2012
- Panek, Jaroslav, A history of the czech lands, Karolinum Press, Charles University, Prague, 2009
- Teich, Mikulas, Bohemia in History, Cambridge University Press, Cambridge, 1998
- Vanicek, Vratislav (coord.), Istoria țărilor coroanei cehe, Edit. Enciclopedică, București, 2007