Campania militară împotriva Germaniei naziste
Ca rezultat al dezastrului armatei Germaniei de pe Frontul de Est, România a fost nevoită să încerce încheierea unui armistiţiu cu URSS, Marea Britanie şi SUA. În următoarele 9 luni, soldații români au fost angrenați în luptele purtate de Armata Roșie, în drumul ei către Berlin.
1 din 7
Regele Mihai și Blocul Național Democratic, format din liberali, țărăniști, social-democrați și comuniști, procedează, în după-amiaza lui 23 august 1944, la o lovitură de palat. Mareșalul Ion Antonescu și colaboratorii săi au fost arestați. Armata a executat ordinele regelui, începând insurecția împotriva trupelor germane de pe teritoriul țării.
2 din 7
Refuzul trupelor germane de a se retrage din România a condus la lupte pentru eliberarea teritoriului național. Acționând sub conducerea comandamentului național, armata română a reușit să elibereze spațiile istorice ale Munteniei, Dobrogei, Olteniei, Banatului, Crișanei și podișul transilvan de la nord de Carpații Meridionali până la linia vremelnică de demarcație dintre România și Ungaria.
3 din 7
Eliberarea părții de nord-vest a țării a fost obținută prin jertfa a 58330 de militari, uciși, răniți sau luați prizonieri. Eliberarea părții de nord-vest a României nu a însemnat însă și încetarea luptei alături de coaliția Națiunilor Unite.
4 din 7
După eliberarea nord-vestului Transilvaniei, împreună cu Armata Roșie trupele militare românești au desfășurat operațiuni care au contribuit la eliminarea prezenței trupelor germane din Ungaria, Cehoslovacia și Austria.
5 din 7
În ansamblu, operațiunile armatei române pe teritoriul Ungariei, în cooperare cu forțele sovietice, au acoperit un spațiu vast din partea estică a Ungariei, până la Tisa, pe căile de acces și în interiorul Budapestei, în Munții Hegyalia, Bükk și Matra, pe valea Hernadului. Este vorba despre operațiunile ofensive „Debrețin” și „Budapesta”, organizate și conduse de comandamentul sovietic.
6 din 7
Operațiunile armatei române pe teritoriul Cehoslovaciei s-au desfășurat aproape în totalitate în regiunea muntoasă din estul și centrul țării. Acestea au avut ca scop încercuirea sau nimicirea forțelor hitleriste și hortyste și împiedicarea lor de a efectua contraatacuri spre sud și nord în flancurile forțelor Fronturilor 2 și 4 ucrainiene, care înaintau spre Austria și spre Germania.
7 din 7
Pe teritoriul Austriei a fost angajat în lupte Regimentul 2 Care de luptă, care a luptat până în apropierea Vienei. În aceeași perioadă, în spațiul austriac au fost prezente și subunități ale Grupului operativ al Brigăzii române de căi ferate, care au participat la reconstrucția sau repararea de poduri și la sporirea capacității de garare a unor stații de cale ferată.
Din momentul demiterii de către regele Mihai a mareșalului Ion Antonescu, armata română a încetat operațiunile împotriva Armatei Roșii. Evenimentele din următoarele zile au transformat pe vechii aliați, românii și germanii, în adversari. La aproape 2 ore de la arestarea lui Ion Antonescu a fost emis ordinul de insurecție către armata română de interior împotriva trupelor germane. Până la miezul nopții, militarii români au securizat toate instituțiile publice și punctele strategige din București.
1 din 7
Bazele germane din capitală au fost înconjurate. Unități militare românești au ocupat un dispozitiv defensiv în pasul Predeal. Alte unități au asigurat protejarea sondelor din zona Ploiești, pentru a nu fi distruse de armata germană. Gările, centrele de comunicații și intersecțiile au fost securizate de soldații români.
2 din 7
La ora 22 a fost difuzată la radio înregistrarea pe disc a mesajului regelui Mihai către țară: „România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite…” Prin imprimarea pe disc a proclamației, aceasta putea să fie difuzată repetat, iar securitatea difuzării și a persoanei regelui ar fi fost astfel asigurate.
3 din 7
În momentul ieșirii României din Axă, germanii aveau pe teritoriul României, de la Carpați la Mare, 374000 de soldați, din care 11000 în București și 25000 în zona petroliferă. Armata de interior română dispunea de aproximativ 365000 de soldați. Noul șef al statului-major general al armatei române, generalul Mihail Gheorghe, a transmis tuturor unităților ordinul de neutralizare a trupelor germane.
4 din 7
La București s-a constituit un nou guvern, sub prezidiul generalului Constantin Sănătescu. Noul ministru al afacerilor externe, Grigore Niculescu-Buzești l-a convoacat pe dr. Stelzer, adjunctul ministrului plenipotențiar al Germaniei la București, Manfred von Killinger. Ministrul român l-a înștiințat asupra ruperii relațiilor diplomatice cu Germania și i-a propus retragerea liberă a unităților militare germane din România, cu condiția păstrării liniștii.
5 din 7
Dr. Stelzer s-a întors cu mesajul autorităților române la sediul legației germane din capitală. Aici s-au întrunit ambasadorul von Killinger, amiralul Tillesen și generalii Gerstenberg și Hansen. Aceștia primesc mesajul lui Adolf Hitler: împiedicarea puciului. Gărzi înarmate românești mențineau clădirea sub supraveghere. Generalul de aviație Gerstenberg primește permisiunea de a părăsi incinta, invocând dorința de împiedicare a trupelor germane de a se deda la acte de represalii.
6 din 7
Comunistul român Lucrețiu Pătrășcanu s-a deplasat pe frontul din Moldova unde s-a întâlnit cu mareșalul sovietic Malinovski. Cu avionul mareșalului, Pătrășcanu a zburat la Moscova pentru semnarea armistițiului cu Aliații. Totuși, semnarea documentului s-a amânat de la o zi la alta. Întârzierea se datora nu guvernului sovietic, ci Marii Britanii. Aceasta avea nevoie de aprobarea dominioanelor sale pentru modificările introduse în textul armistițiului. Armata Roșie a profitat de situație, comportându-se în România ca o armată de ocupație.
7 din 7
Ion Antonescu și colaboratorii săi au fost transferați la o vilă din cartierul bucureștean Vatra Luminoasă. Faptul că paza i-a fost asigurată, întâmplător, de gărzi comuniste, a permis istoriografiei postbelice comuniste să-și aroge toate meritele pentru acțiunile din acele zile. Regele Mihai a fost transferat la o locuință secretă din zona Olteniei, pentru a evita represaliile germane. Negociatorii cu Aliații la Cairo, prințul Știrbei și Constantin Vișoianu, au primit de la guvernul român un mesaj cifrat: „Urgent! Acceptați condițiile de armistițiu ale Aliaților. Aveți puteri depline!”
