General

Momentul efemer al existenței României Mari în perioada interbelică este astăzi privit cu nostalgie și constituie un reper în istoria statului român modern și în mentalul național. Îndeplinirea visului unității naționale avea să se suprapună pe coșmarul ascensiunii la putere în multe state europene a totalitarismului revanșard și revizionist. Evenimentele interbelice aveau să demonstreze conectarea totală a societății românești la spațiul european.

Text

1 din 4

Relațiile internaționale ale României în perioada interbelică au avut ca repere stimularea creșterii economice interne prin încheierea de tratate comerciale internaționale și păstrarea ordinii stabilite prin Congresul de Pace de la Paris.

Imagine

Text

2 din 4

După primul război mondial, România a continuat să acorde credit politicii sistemului de alianțe antebelic. Pilonii acestuia continuau să fie Anglia și Franța. Imperiul Rusiei, devenit între timp U.R.S.S., renunțase temporar la fosta sa poziție. În perioada interbelică, legăturile diplomatice ale Uniunii Sovietice cu Regatul României au fost rupte, acestea având ca diferend Basarabia.

Imagine

Text

3 din 4

În perioada interbelică, România s-a transformat dintr-o țară agrară într-o țară industrial-agrară.

Imagine

Text

4 din 4

După capitularea Franței, practic România era complet izolată în plan internațional. Izolarea acesteia a făcut posibilă aplicarea prevederilor Pactului Ribbentrop-Molotov. După Polonia și Finlanda, România era a treia victimă a acestei înțelegeri între Al III-lea Reich German și U.R.S.S.

Imagine

Consiliul Celor 4

Conferința de pace se deschidea la Paris, unde patru puteri urmau să „facă jocurile”: S.U.A., Marea Britanie, Franța și Italia. Japonia era considerată „partenerul tăcut”. Celorlalți combatanți ai Antantei li se rezervau roluri secundare la masa negocierilor. Potrivit lui Daily Mail, premierul britanic David Lloyd George se întreba „Unde naiba este locul ăsta - Transilvania - pe care România este atât de nerăbdătoare să-l aibă?”.

Text

1 din 5

Primul război mondial s-a încheiat prin Congresul de Pace de la Paris, unde învingătorii au trasat o nouă ,,ordine mondială”. Interesul principal al României la congres era de a dobândi recunoaşterea internaţională a unirii cu Vechiul Regat în cazul provinciilor Basarabia, Bucovina şi Transilvania.

Imagine

Text

2 din 5

Statele participante au fost împărțite în puteri mari, cu interese nelimitate și în puteri mici, cu interese limitate. România se încadra în a doua categorie. Harta politică a Europei din 1919 era radical diferită față de cea din anul 1914. Dispăruseră Imperiul German, Austro-Ungar, și cel Rus. Imperiul Otoman își trăia amurgul. De la Marea Baltică la Marea Neagră au luat naștere „statele succesorale”.

Imagine

Text

3 din 5

Statele învingătoare, mai ales Franța, vedeau în statele succesorale o garanție împotriva extinderii comunismului către centrul și vestul Europei. În acest sens, ele trebuiau să alcătuiască un „cordon sanitar” al Europei.

Imagine

Text

4 din 5

Georges Clémenceau, „Tigrul”, președintele conferinței, era un temperament autoritar. Acesta le sugera reprezentanților statelor mici că trebuiau să se mulțumească cu tutela celor 4 puteri.

Imagine

Text

5 din 5

Reprezentanții României la Congres au fost: Ionel Brătianu, N. Mișu, Alexandru Vaida-Voevod, Victor Antonescu și Constantin Diamandy. Ionel Brătianu era fiul omului de încredere al regelui Carol I, Ion C. Brătianu, fost revoluționar pașoptist. Uriașa sa influență politică îi adusese supranumele de Vizirul.

Imagine