- 1. General
- 2. Planul de acțiune german
- 3. Situația corpului de ofițeri germani în preajma invaziei
- 4. Misiunea de recunoaștere a lui Hans-Albrecht Herzner
- 5. Planul de acțiune polonez
- 6. Atacul german
- 7. Asediul Varșoviei
- 8. Bătălia de la râul Bzura
- 9. Mobilizarea francezo-britanică
- 10. Atacul sovietic
- 11. Înfrângerea polonezilor
- 12. Victimele civile
- 13. Concluzii
- 14. Masacrul de la Katyń
- 15. Teze false ale campaniei
Invazia Poloniei
Declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial
Septembrie 1939
Invazia Poloniei a fost prima bătălie a celui de-al Doilea Război Mondial. Această operaţiune a purtat numele de cod „Fall Weiss” sau Planul Alb. Invazia a fost iniţiată de Germania Nazistă şi de un mic contingent slovac al noului stat-marionetă slovac creat. Acesta a fost înființat de Germania după ocuparea Cehoslovaciei. Ulterior, Armata Roşie a invadat regiunile estice ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii și-au îndeplinit partea lor de angajament al apendicelui secret al pactului Ribbentrop – Molotov. Acest pact diviza Europa de est în sfere de influenţă între cele două mari puteri.
1 din 7
Germania a deţinut un avantaj numeric substanţial în faţa Poloniei. Armata germană a dispus de aproximativ 2.400 de tancuri, organizate în șase divizii de Panzere. De asemenea, aviaţia a jucat un rol major în această campanie, bombardierele germane atacând centrele industriale poloneze.
2 din 7
Polonia a avut un milion de oameni aflaţi sub arme, dar mai puţin de jumătate dintre aceştia au fost mobilizaţi până la începerea invaziei. Întârziaţii au suferit pierderi grele, devenind ţinte uşoare pentru aviaţia germană. Armata poloneză a avut și mai puţine vehicule blindate decât cea germană, iar cele care existau erau dispersate în cadrul forţelor de infanterie. Astfel, polonezii nu s-au putut angaja într-o luptă eficientă cu inamicul.
3 din 7
Lotnictwo Wojskowe sau Forțele Aeriene Poloneze erau într-un dezavantaj sever faţă de Luftwaffe-ul german, deoarece nu dispuneau de avioane de luptă moderne. Cu toate acestea, piloţii polonezi erau printre cei mai bine pregătiţi din lume. Acest fapt a fost dovedit un an mai târziu, piloții polonezi jucând un rol important în Bătălia Angliei.
4 din 7
Experienţele războiului sovieto – polonez au influenţat puternic organizarea şi doctrina operaţională ale armatei poloneze. În acest război, în contradicţie cu războiul de tranşee din Primul Război Mondial, mobilitatea cavaleriei a jucat un rol decisiv. Polonia a recunoscut beneficiile mobilităţii, însă nu a dorit să investească masiv în noile invenţii militare. Acestea au fost foarte costisitoare şi nu au avut şansa de a-și dovedi eficienţa.
5 din 7
În ansamblu, Germania dispunea de avantaj aerian atât cantitativ cât şi calitativ. Forţele Aeriene Poloneze au dispus în general de avioane de luptă PZL P.11 şi PZL P.7, avioane de producție locală, produse la începutul anilor ’30. Acestea erau mult inferioare avioanelor Messerschmitt Bf 109 și Messerschmitt Bf 108, folosite de aviația germană.
6 din 7
Situaţia internaţională şi încercările de intimidare militară a Poloniei au determinat ca invazia acestei ţări să nu fie un atac-surpriză. Hitler a sperat, totuşi, ca noile tactici Blitzkrieg ale Wehrmachtului să provoace polonezilor un şoc tactic. Hitler a învăţat deja că în confruntarea armată, surpriza tactică reprezenta un avantaj inestimabil. Pe parcursul întregii sale cariere de revoluţionar, a încercat permanent să se folosească de elementul-surpriză. De obicei, a avut mare succes. Puciul de la Berărie, pe care a încercat să îl dea l-a surprins chiar şi pe liderul lui titular, generalul Ludendorff.
7 din 7
Aversiunea lui Hitler faţă de războiul static, de uzură, a fost o reacţie firească a acestuia. Hitler a servit ani la rând în cadrul celui de-al 16-lea Regiment Bavarez de Infanterie, în Primul Război Mondial. Sarcinile sale în calitate de curier de batalion presupuneau pândirea pauzelor între salvele de artilerie şi deplasarea rapidă într-o poziţie semighemuită din tranşee în găurile de obuze, pentru a duce mesaje. Aşadar, a fost un soldat curajos şi conştiincios. Probabil că Hitler nu a omorât pe nimeni cu mâna lui. Acesta a refuzat întotdeauna promovările care l-ar fi îndepărtat de camarazii săi. A primit chiar și două Cruci de Fier, Clasa a II-a şi Clasa I.
Armata germană și-a conceput planurile de atac pornind de la geografia Poloniei și de la capacitățile ei militare. Germanii au mizat pe un atac în forță pentru a cuceri Varșovia. Planul de invazie a Poloniei a purtat denumirea oficială de Fall Weiss sau Planul Alb.
1 din 7
Planul german al acestei campanii a fost pus la punct de şeful Statului Major german din acea perioadă, Generalul Franz Halder. A fost supervizat de către Generalul Walther von Brauchitsch, comandantul şef al campaniei din Polonia. Toate cele trei asalturi plănuite au avut ca direcţie principală Varşovia. Armata poloneză principală urma să fie încercuită şi distrusă la vest de Vistula.
2 din 7
Strategia de a avea un centru slab şi două flancuri puternice a fost genială. Se pare că a fost preluată din studiul antebelic al feldmareşalului şi contelui Alfred von Schlieffen despre tacticile folosite de Hannibal în bătălia de la Cannae. Indiferent de paternitatea strategiei, ea a funcţionat bine. Strategia a deplasat cu abilitate armatele germane printre cele poloneze şi le-a permis să se apropie simultan de Varşovia, din direcţii diferite.
3 din 7
Planul a stipulat începerea ostilităţilor înaintea unei declaraţii de război. Germanii au dorit obţinerea unei încercuiri masive şi distrugerea forţelor poloneze. Infanteria a fost susţinută de către tancurile germane pentru o înaintare rapidă şi pentru concentrarea atacurilor pe niște puncte țintă ale frontului inamic. Scopul a fost izolarea şi încercuirea segmentelor inamice. Geografia Poloniei s-a pretat foarte bine pe o astfel de operaţiune mobilă în condiţii meteo favorabile. Țara dispunea de câmpii întinse cu o frontieră foarte lungă de 5.600 Km, greu de apărat.
4 din 7
Guvernele britanic şi francez au acordat Poloniei garanţii militare. Astfel, Hitler a fost obligat să lase un procent mare din cele o sută de divizii ale armatei sale în vest, pentru a apăra Linia Siegfried sau „Zidul de Vest“. Această linie a fost compusă dintr-o serie de fortificaţii încă neterminate, de aproape cinci kilometri lăţime. Ele au fost dispuse de-a lungul graniţei de vest a Germaniei. Teama de un război pe două fronturi l-a determinat pe Führer să selecteze patruzeci de divizii pentru a-i apăra spatele. Totuşi, Hitler a rezervat pentru atacarea Poloniei cele mai bune trupe, împreună cu toate diviziile mobile şi blindate, dar şi aproape întreaga sa flotă aeriană.
5 din 7
Potrivit Planului Alb, de fiecare parte a unui centru relativ slab şi staţionar se găseau două flancuri puternice ale Wehrmachtului. Ele urmau să captureze Varşovia. Grupul de Armate Nord, aflat sub conducerea generalului Fedor von Bock, a lovit prin Coridorul Polonez. Scopul atacului a fost preluarea Danzigului și întâlnirea cu Armata a III-a germană în Prusia Orientală pentru a ataca fulgerător capitala poloneză dinspre nord. Între timp, Grupul de Armate Sud, sub conducerea generalului Gerd von Rundstedt, a lovit centrul forţelor poloneze. Grupul trebuia să împingă frontul până la Lvov şi, de asemenea, să atace Varşovia dinspre est şi nord.
6 din 7
Coridorul Polonez a fost gândit de cei care au conceput Tratatul de la Versailles, astfel încât să izoleze Prusia Orientală de restul Germaniei. Acesta era prezentat de multă vreme ca un casus belli de către nazişti, după cum a fost şi Danzigul, port la Marea Baltică. Acesta din urmă a avut o populaţie majoritar germană.
7 din 7
Planul Alb a implicat detaşarea a 60 de divizii pentru cucerirea Poloniei. Din aceste divizii au existat cinci divizii Panzer a câte 300 de tancuri fiecare și patru divizii uşoare, alcătuite din mai puţine tancuri şi câţiva cai. Germania a dispus şi de patru divizii cu infanterie motorizată, precum şi de 3.600 de avioane din aviaţia operativă. Trupele din invazie au beneficiat şi de ajutorul a unei bune părţi din puternica Kriegsmarine, marina germană.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
- Michael Alfred Peszke, The Polish Underground Army, the Western Allies, and the Failure of Strategic Unity in World War II, McFarland & Company, Jefferson (North Carolina), 2004
- E.R. Hooton, Luftwaffe at war: Gathering storm 1933-1939, Vol.1, Chervron-Ian Allen, London, 2007
- George Sanford, Katyn and the Soviet Massacre of 1940: Truth, Justice And Memory, Routledge, London, 2005
- Steve Zaloga, Gerrard, Howard, Poland 1939: The Birth of Blitzkrieg, Osprey Publishing, Oxford, 2002
- Andrew Roberts, Furtuna războiului, O nouă istorie a celui de-al Doilea Război Mondial, Litera, București, 2013
- Gabriela Pantiș