- 1. Domnia împăratului Isaac I Komnenos
- 2. Constantin al X-lea Doukas
- 3. Constantin al X-lea Doukas și declinul armatei
- 4. Domnia lui Romanos al IV-lea Diogenes
- 5. Bătălia de la Mantzikert și slăbirea frontierei orientale a imperiului
- 6. Mihail al VII-lea Doukas Parapinakis
- 7. Mihail al VII-lea Doukas și avansul turcilor spre vestul Asiei Mici
- 8. Nikephoros al III-lea Botaneiates
Imperiul Bizantin înainte de Restauraţia Comneniană
Un imperiu în marșarier
Domnia împăratului Isaac al II-lea Komnenos a reprezentat o încercare de restabilire şi securizare a frontierelor imperiale contestate în egală măsură în Vest cât şi în Est. A fost o domnie scurtă, a unui împărat bine intenţionat. Acesta a încercat să elimine din corupţia generalizată ce începea să pună stapânire pe funcţiile imperiale.
1 din 7
Împăratul Isaac I Komnenos a ajuns pe tronul basileilor constantinopolitani prin înlăturarea de la putere a împăratului Mihail al VI-lea Stratiotikos Bringas. Domnia lui, deşi de doar doi ani, a reprezentat o victorie a „partidei militarilor” pe care acesta a simbolizat-o. Comandant al trupelor din Est, Isaac I Komnenos avea vârsta de 50 de ani în momentul în care a fost încoronat împărat. În linii mari, imperiul avea încă întinderea teritorială cuprinsă de împăratul Vasile al II-lea Bulgarochtonul.
2 din 7
Una dintre măsurile luate de împăratul Isaac I Komnenos a fost să plafoneze plăţile către armată. Majoritatea soldaţilor, după anii de devalorizare a monedei şi implicit a scăderii veniturilor, se aşteptau la măsura exact contrară. Împăratul a intrat în coliziune cu reprezentanţii Bisericii şi cu patriarhul Mihail Keroularios, pe care l-a exilat în insulele Prokonessos. El a anulat actele împăraţilor predecesori de punere în posesie a Bisericii cu proprietăţi funciare extinse şi le-a confiscat.
3 din 7
Împăratul Isaac I Komnenos a reprezentat primul caz de uzurpare reuşită a tronului imperial din ultimele două secole. Monedele emise de acesta, în care este înfăţişat ţinând în mână o sabie, simbolizează acest fapt. Accesul la tron s-a produs prin dreptul cuceritorului. Însă, deoarece dinastia Macedoneană s-a stins, noul împărat era conştient de instabilitatea puterii lui. El n-a putut fi în poziţia de a desfăşura o alianţă matrimonială pentru a-şi legitima conducerea imperiului.
4 din 7
Împăratul Isaac I Komnenos a încercat să facă faţă provocărilor militare de la frontierele imperiului. Normanzii, conduşi de Robert Guiscard în alianţă cu papalitatea, au cucerit mare parte din Italia bizantină. În Est, într-o incursiune in imperiu, turcii selgiucizi au jefuit şi cucerit cetatea Sebastea. Conflictul cu regele Ungariei, Andrei I, din Peninsula Balcanică s-a încheiat printr-o pace. Ungurii păstrau cetatea Sirmium, Sremska Mitrovica de azi, din Serbia.
5 din 7
Basileul Isaac I Komnenos a încercat să pună ordine în administraţia imperială, deopotrivă militară şi civilă. Corupţia generalizată, ulterioară domniei lui Vasile al II-lea a fost dublată şi de promovarea extinsă în funcţii a unor persoane slab calificate. Principala lui grijă a fost reorganizarea armatei precum şi creşterea veniturilor tezaurului imperial. În acest sens a micşorat cuantumul plăţilor către funcţionarii civili şi a standardizat emiterea monedei cu formă concavă, histamenon.
6 din 7
Planurile împăratului Isaac I Komnenos au prevăzut creşterea veniturilor vistieriei imperiale şi apoi dezvoltarea şi reorganizarea armatei. El şi-a îndepărtat conducerea acesteia prin faptul că a confiscat o mare parte dintre proprietăţile dobândite de generali, sub împăraţii predecesori. În thema- provincia-Traciei, basileul bizantin s-a confruntat cu pătrunderea masivă a pecenegilor. Acest popor era originar din stepele nord-pontice, din nordul Mării Negre.
7 din 7
Împăratul Isaac I Komnenos şi-a dat seama de rezistenţa înalţilor funcţionari imperiali, militari şi civili, contra măsurilor administrative pe care le-a adoptat. El a observat că poziţia sa de împărat a fost tot mai instabilă. Sfătuit, se pare, de Mihail Psellos, a abdicat şi s-a retras la Mănăstirea Studion din capitala imperială, Constantinopol. Cel în favoarea căruia a abdicat, a fost unul dintre susţinătorii săi în momentul în care el a uzurpat tronul, Constantin Doukas.
Domnia basileului Constantin al X-lea Doukas a reprezentat segmentul de timp în care armata imperială a fost neglijată tot mai mult. Fondurile i-au fost tăiate masiv iar cheltuielile au fost îndreptate mai mult spre Constantinopol decât spre apărarea frontierelor. Din cauza acestor fenomene, interesul pentru apărare - în rândul soldaţilor - a scăzut. În Est, turcii selgiucizi au devenit tot mai ofensivi.
1 din 2
Originar dintr-o familie aristocratică din Paflagonia, Constantin al X-lea Doukas a fost parte din conspiraţia celor nemulţumiţi de reformele impuse de fostul împărat, Isaac I Komnenos. În vârstă de 53 de ani în momentul încoronării, Constantin a fost prea puţin interesat de armată şi de chestiunile militare. El a fost concentrat mai mult pe aspecte financiare, filozofice şi retorice. S-a căsătorit cu Evdochia Makrembolitissa şi, la scurt timp după încoronare, a scăpat cu viaţă dintr-un complot.
2 din 2
Împăratul Constantin al X-lea Doukas a împărtăşit temerile financiare ale subţirimii tezarului imperial, exprimate şi de antecesorul său, Isaac I Komnenos. A încercat sa crească nivelul de colectare a taxelor. În acelaşi timp, a devalorizat moneda şi a recurs la stimulări masive financiare pentru clientela funcţionarilor imperiali. Unii istorici au considerat că această domnie a fost o reacţie a capitalei împotriva provinciilor. Majoritatea resurselor erau strânse şi redistribuite în jurul Constantinopolului.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
- Cheynet, Jean-Claude, Se revolter legitimement contre le „basileus”?, în Pariser Historische Studien, Bd. 87, 2007, pp. 57-73
- Ducellier, Alain, Bizantinii. Istorie şi cultură, traducere din limba franceză de Simona Nicolae, Edit. Teora, Bucureşti, 1997
- Treadgold, Warren, A History of the Byzantine State and Society, Stanford University Press, Stanford, 1997
- Wierzbiński, Szymon, Normans and Other Franks in 11th Century Byzantium: the Careers of the Adventurers before the Rule of Alexius I Comnenus în Studia Ceranea. Journal of the Waldemar Ceran Research Centre for the History and Culture of the Mediterranean Area and South-East Europe, nr 4, 2014, pp. 277-288
- Vasiliev, A. A., History of the Byzantine Empire, vol. I-II., The University of Winsconsin Press, Madison, 1952