Imperiul Bizantin în timpul dinastiei Anghelos
Degringolada și șocul imperiului. Intervenția latinilor
autor Alexandru Cristian Enescu, 2016
Imperiul Bizantin a „reușit” contraperformanța de a trece de la statul de putere de primă mână a Europei la o degringoladă totală, accentuată de pierderea autorității centrale asupra teritoriilor imperiului.
Dinastia Anghelos a ajuns pe tronul constantinopolitan în urma revoltelor din capitala imperială, din septembrie 1185 d.Hr. Ultimul reprezentant al dinastiei Komnenos, Andronikos, a fost depus, mutilat şi sfâşiat de mulţimea din oraş. Procesul de consolidare a autorităţii centrale început de acesta s-a sfârşit odată cu el. În următorii ani sub noua dinastie Anghelos, Imperiul Bizantin a cunoscut apariţia unor latifundiari locali pe teritoriul imperiului. Aceştia au contestat tot mai intens autoritatea centrală.
Text
1 din 6
Beneficiarul depunerii împăratului Andronikos I a fost Isaac Anghelos. El a participat la câteva comploturi împotriva împăratului, dar a fost iertat şi i s-a permis să locuiască în capitală. Cel care a declanşat mişcarea de revoltă şi de susţinere a lui Isaac Anghelos a fost Stephanos Hagiochristophorites. El a fost trimis de împărat să-l aresteze pe Isaac, dar acesta l-a asasinat şi apoi s-a refugiat în catedrala Sfânta Sofia. Susţinut de mulţime, Isaac a fost încoronat împărat de către patriarhul Vasile Kamateros.
Imagine
Text
2 din 6
Încurajaţi de situaţia politică din Imperiul Bizantin, normanzii din Regatul Siciliei condus de William al II-lea, au debarcat în Peninsula Balcanică. Intenţia lor a fost de a înainte spre Constantinopol. Cu un bagaj de experienţă militară acumulată, împăratul Isaac al II-lea Anghelos a sesizat persoana potrivită pentru a face faţă acestei situaţii complicate. L-a numit comandat suprem al armatei pe Alexios Vranas, un general capabil, şi l-a trimis în întâmpinarea normanzilor din Peninsula Balcanică.
Imagine
Text
3 din 6
Isaac al II-lea Anghelos avea puţin sub 30 de ani în momentul în care a fost încoronat împărat şi a instaurat noua dinastie imperială, Anghelos. Legăturile sale de sânge trimiteau spre înrudirea cu familiile imperiale Komnenos şi Doukas. A fost considerat un personaj inteligent, mult mai elegant decât antecesorul său, Andronikos Komnenos. El a fost însă mai slab în ceea ce priveşte atitudinea şi politica faţă de corupţia tot mai generalizată de la nivelul administraţiei imperiale.
Imagine
Text
4 din 6
Generalul Alexios Vranas s-a opus cu succes invaziei normanzilor lui William al II-lea din Peninsula Balcanică. I-a înfrânt pe aceştia la Demetritzes- astăzi Sidirokastro- capturându-le comandantul. Pierderile umane ale normanzilor au fost ridicate: aproximativ 10.000 de morţi şi 4.000 de captivi. Ei s-au retras spre estul peninsulei, la Dyrrachium. În primăvara anului 1186 d.Hr, personal în fruntea armatei, împăratul Isaac al II-lea a capturat cetatea Dyrrachium, anihilând astfel invazia.
Imagine
Text
5 din 6
Împăratul Isaac al II-lea Anghelos nu a avut experienţă administrativă, ceea ce a grăbit diluarea puterii centrale a administraţiei. În timpul domniei lui s-a declanşat un proces ireversibil, care ulterior s-a intensificat. Pe întinsul imperiului, tot mai mulţi potentaţi locali şi-au constituit adevărate dinastii conducătoare peste teritoriile pe care le-au administrat. Aceste dinastii locale au început să ignore, fără ocolişuri, autoritatea centrală imperială. Acest aspect s-a dovedit, pe termen lung, fatal pentru imperiu.
Imagine
Text
6 din 6
Împăratul Isaac al II-lea a încercat să restaureze controlul imperial asupra Peninsulei Balcanice apelând la diplomaţie şi alianţe matrimoniale. În acest scop s-a căsătorit cu fiica regelui Ungariei, Margareta, care în urma rebotezării şi-a luat numele de Maria. Ca parte a înţelegerii, Bela al III-lea al Ungariei şi-a retras trupele la Dunăre, iar împăratul a acceptat să cedeze regelui controlul asupra Dalmaţiei şi Bosniei. Aceste teritorii fuseseră achiziţionate de monarhia bizantină în timpul împăratului Manuel Komnenos.
Imagine
După înlăturarea pericolului reprezentat de invazia normanzilor din Sicilia în Peninsula Balcanică, împăratul Isaac Anghelos a trebuit să facă faţă unor multiple ameninţări. Pe de-o parte, în nord, şi-a făcut acum apariţia pe scena istoriei cel de-al doilea Ţarat bulgar. Pe de altă parte, rebeliunile împotriva autorităţii centrale în diferite părţi ale imperiului s-au înmulţit. Suprapunerea temporală a evenimentelor de mai sus a făcut extrem de dificilă menţinerea unei unităţi a guvernării monarhiei.
Text
1 din 7
În timpul fostului împărat Andronikos I, insula Cipru a fost confiscată în interes personal de către rebelul Isaac Komnenos. Nepot al împăratului Manuel Komnenos, el a condus independent această insulă. A instalat un scaun patriarhal în Cipru cu ajutorul căruia s-a proclamat împărat. Isaac al II-lea a trimis o flotă de 70 de corăbii să rezolve în interesul monarhiei disidenţa. Dar piratul normand Margaritoni a distrus flota debarcată, permiţându-i rebelului Isaac să captureze armata bizantină.
Imagine
Text
2 din 7
Politica împăratului Isaac al II-lea a consemnat tendinţe de apropiere faţă de Occident. În schimbul ajutorului maritim solicitat în caz de necesitate, veneţienilor le-a promis restabilirea privilegiilor comerciale pe care le-au avut în imperiu. I-a asigurat şi de plata a peste 100.000 de hyperpyra- moneda monarhiei- pentru pierderile suferite în urma distrugerii cartierului comercial al acestora din Constantinopol. Apoi, împăratul şi-a căsătorit sora, pe Theodora, cu marchizul Conrad de Montferrat.
Imagine
Text
3 din 7
În Peninsula Balcanică, se pare că din cauza condiţiilor fiscale tot mai dure, revolta declanşată de bulgarii şi vlahii de pe teritoriul Bulgariei de astăzi a căpătat intensitate tot mai pronunţată. Conducătorii acesteia au fost fraţii vlahi, Petru şi Asan. Ei au fondat dinastia Asăneştilor iar statul lor, care începea să prindă tot mai mult contur, s-a numit Al doilea Ţarat Bulgar. Iniţial, împăratul Isaac al II-lea Anghelos a reuşit să-i alunge pe rebeli la nord de Dunăre.
Imagine
Text
4 din 7
Basileul Isaac al II-lea a încercat să rezolve revolta bulgaro-vlahilor lui Petru şi Asan. Aceştia au fondat un stat independent în inima Peninsulei Balcanice, refuzând autoritatea imperială. Generalul Alexios Vranas trimis de împărat împotriva acestora în anul 1187 d.Hr a defectat cauza şi, proclamat de armată drept împărat s-a îndreptat spre Constaantinopol asediind oraşul. Isaac al II-lea l-a desemnat pe cumnatul său Conrad de Montferrat să înfrângă rebeliunea. Vranas a avut parte de o moarte violentă.
Imagine
Text
5 din 7
Cu ajutorul cumanilor de la nord de Dunăre conducătorii revoltei vlaho-bulgare au traversat fluviul în Paristrion şi au amplificat mişcarea împotriva autorităţii bizantine. Iniţial, armata imperială condusă de unchiul împăratului Ioan Anghelos Doukas, a obţinut mici succese împotriva rebelilor. Apoi, sub suspiciunea de complot, el a fost rechemat la Constantinopol. Următoarea expediţie trimisă de împărat a suferit un eşec major iar bulgaro-vlahii conduşi de Petru şi Asan s-au extins în întreg Paristrionul.
Imagine
Text
6 din 7
Ţaratul vlaho-bulgar al dinastiei Asăneştilor cu capitala la Târnovo a reprezentat o provocare serioasă pentru Imperiul Bizantin. În tandem cu aceştia, prinţul sârbilor Ştefan Nemanja a repudiat autoritatea bizantină. Campania împăratului împotriva ţaratului şi a aliaţilor acestora- cumanii- a punctat succese sporadice: a avansat până la Serdica şi a luat-o ca prizonieră pe soţia unuia dintre conducătorii ţaratului, Asan.
Imagine
Text
7 din 7
Sultanul turcilor din Asia Mică, în această perioadă, a fost fidel tratatului de pace încheiat cu monarhia bizantină. În contextul războaielor cu ţaratul bulgar din Balcani, ducele Anatoliei Theodoros Mangaphas s-a autoproclamat împărat. Basileul Isaac al II-lea s-a îndreptat personal împotriva acestuia şi l-a asediat la Philadelphia în Asia Mică. Apropierea armatelor celei de-a III-a cruciade l-a determinat pe împărat să îşi schimbe priorităţile. L-a iertat pe uzurpator şi s-a pregătit pentru sosirea cruciaţilor.
Imagine
  • Ahrweiler, Hélène, Ideologia politică a Imperiului Bizantin, Edit. Corint, Bucureşti, 2002
  • Gregory, Timothy E., A History of Byzantium, Blackwell Publishing, Malden, 2005
  • Runciman, Steven, Istoria cruciadelor. Regatul Acrei și cruciadele târzii, vol. III, traducere din limba engleză de Maria Pakucs-Wilcocks, Ovidiu Cristea, Marian Coman, Ovidiu-Victor Olar, Edit. Nemira, București, 2015
  • Treadgold, Warren, A History of the Byzantine State and Society, Stanford University Press, Stanford, 1997
  • Vasiliev, A. A., History of the Byzantine Empire, vol. I-II., The University of Winsconsin Press, Madison, 1952