Cuprins

Închide
Imperiul Bizantin în cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea
Ireversibila prăbușire a monarhiei bizantine
autor Alexandru Cristian Enescu, 2017
Împărații din cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea au ratat șansă după șansă de a revigora monarhia. După ce au pierdut definitiv Asia Mică, basileii au jalonat o „premieră” negativă pentru prestigiul coroanei imperiale: s-au recunoscut vasali ai sultanilor otomani.
După încheierea înţelegerii din anul 1347 d.Hr războiul civil dintre generalul Ioan Kantakouzenos şi regenţa împărătesei Ana de Savoya a luat sfârşit. Acesta a fost numit protector al basileului minor, Ioan al V-lea Palaiologos. El urma să conducă Imperiul Bizantin ca împărat senior, în colegialitate, sub numele de Ioan al VI-lea Kantakouzenos. Cultivat, energic şi cu o experienţă militară de peste 25 de ani, acesta a încercat să revitalizeze monarhia bizantină aflată în suferinţă după cei 6 ani de conflict intern.
Text
1 din 6
Generalul Ioan Kantakouzenos avea vârsta de 51 de ani în momentul în care a devenit împărat senior în anul 1347 d.Hr. S-a declarat protector al drepturilor basileului legitim, încă minor, aşa cum de altfel se exprimase şi anterior declanşării războiului civil. El refuzase încoronarea ca împărat în 1341 d.Hr susţinând ca va îndeplini doar poziţia de regenţă a imperiului până la vârsta maturităţii lui Ioan al V-lea. Atitudinea respectivă i-a adus în acel moment suporteri, dar rivalii săi au vazut-o drept o slăbiciune.
Imagine
Text
2 din 6
Dacă până în momentul preluării puterii de către Ioan al VI-lea Kantakouzenos palamismul fusese acceptat, de-acum el era susţinut oficial de către împărat. Palamiţii se opunea discuţiilor filosofice despre prezenţa lui Dumnezeu, un mod extrem de prezent şi vechi al teologiei răsăritene. Aceștia promovau descoperirea credinței prin închidere și meditație. Filofosia reprezenta pentru palamiţi lipsa credinţei iar adepţii ei erau consideraţi aderenţi ai papalităţii, mai degrabă, decât ai Patriarhiei Ecumenice.
Imagine
Text
3 din 6
Una dintre primele măsuri ale lui Ioan al VI-lea Kantakouzenos, după preluarea puterii monarhiei bizantine, a fost convocarea unui sinod al Bisericii în care patriarhul Ioan Kalekas- fost membru al regenţei din anii războiului civil- a fost depus şi condamnat. Călugărul Griogorios Palamas a fost reabilitat iar curentul lansat de el în Biserica Ortodoxă- palamismul- a devenit de-acum susţinut oficial de către împărat.
Imagine
Text
4 din 6
Poziţia de forţă a curentului palamit consolidat oficial de către împăratul Ioan al VI-lea Kantakouzenos precum şi abuzurile comise de cei mai înfocaţi adepţi ai acestuia deveneau tot mai greu de tolerat de cei care nu urmau „calea oficială”. Disensiunile din rândul Bisericii Ortodoxe provocate de discuţiile din jurul prevalenţei palamismului s-au simţit şi în alegerea noului Patriarh Ecumenic al Constantinopolului. După 3 luni, poziţia palamită a câştigat, fiind numit patriarh un călugăr palamit: Isidor I Bucharios.
Imagine
Text
5 din 6
Palamismul a devenit, din curent influent al monahismului bizantin în secolul al XIV-lea sub împăratul Ioan al VI-lea Kantakouzenos, nota predominantă a monahismului ortodox. Împăratul şi-a declarat susţinerea faţă de palamism ceea ce a permis celor mai zeloşi adepţi ai acestui curent monahal abuzarea celor care nu urmau această direcţie. Fiind un curent care presupunea închiderea, excludea din start orice apropiere faţă de papalitate şi pedepsirea celor care prefereau dialogul religios cu Occidentul.
Imagine
Text
6 din 6
Patriarhul palamit Isidor I Bucharios a săvârşit reîncoronarea lui Ioan al VI-lea Kantakouzenos după alegerea sa ca patriarh al Constantinopolului ca o răsplată pentru adeziunea împăratului la curentul palamit din Biserică. Încoronarea nu s-a produs însă în locul clasic- Sfânta Sofia- deoarece cupola acesteia fusese, ci în biserica Sfânta Maria de lângă palatul Vlacherne. Bijuteriile folosite au fost imitaţii deoarece originalele Coroanei fuseseră amanetate anterior Veneţiei de împărăteasa Ana de Savoya.
Imagine
Măsurile din debutul domniei lui Ioan al VI-lea Kantakouzenos au vizat angrenarea fiilor săi în mecanismul puterii imperiale. Sistemul apanajului preferat de Kantakouzenos prevedea plasarea unor teritorii imperiale sub autoritatea fiilor săi, politică dublată şi de conferirea unor titluri acestora, existente sau nou fabricate. Altfel, împăratul a încercat să deschidă negocierile cu regele sârbilor Ştefan Duşan- autoproclamat împărat- pentru a recupera teritoriile bizantine ocupate de acesta în anii războiului civil.
Text
1 din 4
După desemnarea sa ca protector al împăratului minor Ioan al V-lea, împăratul Ioan al VI-lea Kantakouzenos şi-a consolidat relaţia cu împăratul legitim prin căsătoria fiicei sale, Theodora, cu basileul minor. În acelaşi timp, Kantakouzenos a respins cererea susţinătorilor săi care îi cereau să-şi ridice fii- pe Matei şi Manuel- în demnităţi imperiale. Kantakouzenos a refuzat avansarea propriilor fii din raţiuni de legitimitate, deoarece ar fi putut fi văzută drept o lezare a drepturilor basileului minor, Ioan al V-lea.
Imagine
Text
2 din 4
Împăratul Ioan al VI-lea Kantakouzenos şi-a numit fii în demnităţi administrative încercând să se asigure de loialitatea lor. A refuzat încoronarea lor pentru a nu stârni opoziţia împăratului legitim minor Ioan al V-lea dar le-a conferit titluri în imediata proximitate a demnităţii imperiale. În plus, unul dintre fii- Matei- a primit apanajul unei părţi din Tracia asupra căreia Kantakouzenos l-a însărcinat cu puteri extinse. Celălalt fiu, Manuel, a primit titlul de despot şi apanajul Peloponesului.
Imagine
Text
3 din 4
La scurt timp după încoronare Ioan al VI-lea Kantakouzenos i s-a adresat regelui sârbilor Ştefan Duşan cu cererea de a restitui Serres şi Beroe către monarhia bizantină. Aceste teritorii fuseseră ocupate după ce alianţa dintre cei doi, în vigoare în timpul războiului civil din anii anteriori, s-a rupt. Teritoriile pe care Ştefan Duşan le-a ocupat de sub administraţia Imperiului Bizantin înainte ca acordul cu Ioan Kanzakouzenos să fie rupt urmau să rămână în posesia regelui sârb.
Imagine
Text
4 din 4
Cererea împăratului Ioan al VI-lea Kantakouzenos către regele sârbilor Ştefan Duşan de a returna Beroe şi Serres erau necesare pentru a putea lega Tracia bizantină de Thesalonic, Thesalia şi Epir. Acestea fuseseră secţionate de pătrunderea armatelor sârbe din anii anterior şi nu mai constituiau un bloc compact legat de capitala Constantinopol. În cazul unui refuz al lui Duşan, Kantakouzenos ameninţa cu lansarea unei campanii militare. Regele sârbilor a amânat cât a putut oferirea unui răspuns.
Imagine
  • Cameron, Averil, The Byzantines, Blackwell Publishing, Malden, 2006
  • Ducellier, Alain, Bizantinii. Istorie şi cultură, traducere din limba franceză de Simona Nicolae, Edit. Teora, Bucureşti, 1997
  • Gregory, Timothy E., A History of Byzantium, Blackwell Publishing, Malden, 2005
  • Kyriakidis, Savvas, Warfare in late Byzantium, 1204 - 1453, Brill, Leiden, 2011
  • Nicol, Donald M., The last centuries of Byzantium 1261-1453, second edition, Cambridge University Press, Cambridge, 1993
  • Obolensky, Dimitri, The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe, 500 – 1453, Praeger Publishers, New York, 1971
  • Treadgold, Warren, A History of the Byzantine State and Society, Stanford University Press, Stanford, 1997
  • Vasiliev, A. A., History of the Byzantine Empire, vol. I-II., The University of Winsconsin Press, Madison, 1952