- 1. General
- 2. Situația politică
- 3. Românii din afara granițelor în armata română
- 4. Arta Militară
- 5. Ofensiva românească eșuată de la Nămoloasa
- 6. Bătălia de la Mărăști - Pozițiile trupelor române
- 7. Bătălia de la Mărăști - Bombardamentul artileriei române
- 8. Bătălia de la Mărăști - Asaltul românesc
- 9. Bătălia de la Mărăști - Urmărirea
- 10. Bătălia de la Mărășești - Aspecte premergătoare
- 11. Bătălia de la Mărășești - Prima fază: Centralii avansează
- 12. Bătălia de la Mărășești - Victoria românească
- 13. Bătălia de la Mărășești - Stingerea încleștării
- 14. Bătălia de la Oituz - perioada critică
- 15. Bătălia de la Oituz - eșecul Centralilor
- 16. Sfârșitul campaniei din 1917
Bătăliile din Moldova: Mărăști, Mărășești și Oituz
„Pe aci nu se trece!”
După sfârșitul campaniei din primul an de participare a României la Primul Război Mondial, aceasta a pierdut două treimi din teritoriul său în mâinile Puterilor Centrale. Instituțiile române s-au retras, în cele din urmă, pe teritoriul Moldovei. În acea iarnă, în ciuda condițiilor meteorologice îngrozitoare, armata română a putut face pasul spre o reorganizare, primind și ajutor din partea aliaților. În vara următoare, rezultatele pozitive au fost vizibile datorită câștigării de către armata română a bătăliilor de pe frontul din Moldova.
1 din 6
Din articolele românești publicate în ziarele de la sfârșitul iernii reiese faptul că ministrul Franței la Iași, Charles de Saint-Aulaire, considera destul de satisfăcătoare situația de pe frontul românesc. Contele de Saint-Aulaire motiva o anumită susținere a armatei române prin faptul că o Românie puternică și independentă reprezenta un factor de echilibru esențial pentru Aliați în acțiunea lor de prevenire a apariției unei noi hegemonii în regiunea de sud-est a Europei.
2 din 6
Comandamentul Puterilor Centrale și-a propus, în planul său de campanie, să anihileze forțele române și ruse din Moldova. Aceasta presupunea cucerirea întregului teritoriu românesc și deschiderea drumului spre Ucraina și spre porturile rusești de la Marea Neagră. În acest scop, Puterile Centrale intenționau să execute o lovitură puternică dinspre nord, în Galiția și Bucovina. Lovitura urma să fie combinată cu ofensiva Armatei 9 germane în zona Nămoloasa, pentru ruperea apărării româno-ruse de pe râul Siret.
3 din 6
Voluntarii ardeleni au emis, cu câteva luni înainte de marile bătălii din Moldova, un prim Memoriu-Manifest. Scopul acestui manifest a fost de a evidenţia cât mai clar scopurile pentru care intrau în luptă ca parte integrantă a armatei române. Acesta avea următorul conţinut: „Noi, ofiţerii, gradaţii şi soldaţii români de neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă că voim să luptăm în armata română pentru dezrobirea ţinuturilor noastre româneşti de sub dominaţia Austro-Ungariei şi pentru alipirea lor la România”.
4 din 6
Toate luptele date în România, în decurs de aproximativ o lună, au constituit, de fapt, episoadele unei singure mari bătălii. Această bătălie a fost dusă de Puterile Centrale împotriva trupelor române și ruse de pe frontul din sud-vestul Moldovei, între Carpați și Siret. Scopul a fost, pentru germani, distrugerea Armatelor 2 română și 4 rusă, întoarcerea frontului armatelor 6 și 9 ruse și, cucerirea Moldovei. Rezultatul a fost contrar așteptărilor Centralilor: frontul a rezistat. Deviza soldaților români, „Pe aci nu se trece!”, a funcționat în cele trei episoade principale ale bătăliei Moldovei: Mărăști, Mărășești și Oituz.
5 din 6
Planurile de campanie ale celor două tabere beligerante preconizau, și de o parte și de cealaltă, mari operațiuni cu caracter ofensiv. Comandamentul româno-rus a elaborat un plan de campanie care prevedea trecerea la ofensivă. Astfel, în zona Nămoloasa urma să se execute lovitura principală cu Armata 1 română și cu dreapta Armatei 6 ruse. Lovitura secundară trebuia dată la Mărăști, cu Armata 2 română și cu dreapta Armatei 4 ruse. Ulterior, prin înaintarea concentrică a forțelor române și ruse spre vest și nord-vest, urma să fie încercuită Armata 9 germană.
6 din 6
Consecința inevitabilă a noilor condiții politico-militare de pe frontul de est, create de armistițiul ruso-german de la Brest-Litovsk, a fost încheierea armistițiului dintre România și Puterile Centrale. Din partea Antantei, acesta a fost semnat de 16 delegați ruși și patru români, în apropierea frontului, în orașul Focșani.
Prim-ministrul român de la Iași era conştient de moralul scăzut în rândul soldaţilor. Cauza a fost înfrângerea suferită şi se temea de tulburări sociale de amploare, provocate de greutăţile extreme resimțite de populaţie. Astfel, Ionel Brătianu a făcut din reformele agrară şi electorală principalul obiectiv de politică internă a guvernului de coaliţie. Lucrul acesta a avut loc la sfârșitul primei campanii militare românești, din timpul Primului Război Mondial. Cea mai semnificativă opoziţie faţă de coaliţia guvernamentală a venit din partea nou formatului Partid al Muncii. Acesta a fost constituit de câţiva deputaţi. Brătianu a acționat și pentru o strânsă cooperare cu rușii.
1 din 7
Revoluția rusă din martie a oferit un imbold reformelor. Posibilele repercusiuni ale revoluţiei asupra soldaţilor şi ţăranilor români au provocat o adevărată alarmă în cercurile guvernamentale. Mulţi politicieni se temeau că această „contagiune" se va răspândi cu repeziciune din Rusia, peste Prut, în Moldova. Sub presiunea acestor evenimente, Regele a dat o proclamaţie către trupele sale, promiţându-le pământ și drept de vot, de îndată ce războiul avea să ia sfârşit. Acest gest a fost sprijinit atât de liberali, cât şi de conservatori şi părea să aibă efectul dorit asupra moralului armatei.
2 din 7
Brătianu a propus în Camera Deputaţilor adoptarea unor noi legi, agrară şi electorală. Proiectele pe care le-a introdus guvernul erau destinate să modifice articolele Constituţiei. În vechea sa formă, aceasta interzicea exproprierea proprietăţii private, indiferent de motiv, cu excepţia utilităţii publice, și restrângea dreptul la vot, privând majoritatea țărănimii. Nou propusa reformă agrară lărgea noţiunea de utilitate publică şi permitea exproprierea pământurilor deţinute de Coroană, instituţiile publice şi private, străini și marii proprietari absenţi.
3 din 7
În urma reformelor, Parlamentul trebuia să aprobe, referitor la reforma agrară, o lege materializând aceste principii generale şi stabilind în detaliu mijloacele de punere în aplicare. Cât priveşte reforma electorală, guvernul a propus introducerea, imediat după război, a votului universal pentru toţi bărbaţii de peste 21 de ani.
4 din 7
Partidul Muncii era condus de George Diamandi şi dr. Nicolae Lupu, alături de câțiva intelectuali, aparţinând cu toţii aripii stângi a Partidului Liberal. Partidul dorea să meargă mai departe şi mai rapid decât Brătianu în privinţa reformelor electorale şi agrare. Cei din conducerea partidului cereau adoptarea imediată a votului universal şi acordarea unui lot de câte cinci hectare de teren tuturor ţăranilor lipsiți de pământ. De asemenea, susţineau un amplu program de reformă socială. Acesta din urmă includea naţionalizarea resurselor minerale şi a Băncii Naţionale, un impozit progresiv pe venituri şi o legislaţie a muncii.
5 din 7
Ionel Brătianu a refuzat Partidului Muncii publicarea programului său pe motiv că situaţia gravă a țării făcea de neacceptat orice fel de chemare la conflict social. Partidul Muncii n-a avut succes în dobândirea de sprijin pentru programul său şi s-a destrămat. Conducătorii lui s-au alăturat altor partide, în special nou constituitului Partid Ţărănesc. Majoritatea liberală şi-a trecut cu repeziciune legile prin cele două Camere ale Parlamentului. Această grabă sugerează necesitatea acută de menținere a liniștii în masele populare.
6 din 7
Camera Deputaţilor a adoptat proiectul guvernamental de revizuire a Constituţiei cu 130 voturi pentru şi 14 contra. Senatul s-a exprimat cu 79 de voturi pentru şi 5 voturi contra. Regele a sancţionat cele două hotărâri printr-un decret, amendând articolele 19, 57 şi 67 ale Constituţiei.
7 din 7
În relaţiile externe, Ion I. C. Brătianu a acţionat pentru a strânge relaţiile cu guvernul provizoriu de la Petrograd, pentru a întări cooperarea militară româno-rusă pe front şi pentru a menţine fluxul de livrări de la aliaţii occidentali prin porturile ruseşti. A recunoscut, însă, situaţia precară în care se găsea guvernul provizoriu rusesc. Brătianu a fost îngrijorat de lipsa de cooperare între acesta şi Sovietul Muncitorilor şi Ţăranilor din Petrograd.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
- Keith Hitchins, România 1866-1947, Editura Humanitas, București, 2013
- George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011
- Glenn E Torrey., România în Primul Război Mondial, Editura Meteor Publishing, București, 2014
- Kirițescu, Constantin - Istoria Războiului pentru Întregirea României, vol I., Ed. KartaGraphic, Ploiești, 2014
- Bărbulescu, Mihai; Deletant, Dennis; Hitchins, Keith; Papacostea, Șerban; Teodor, Pompiliu – Istoria României, Ed. Enciclopedică, București, 1998
- Coord.: Dinu C. Giurescu – Istoria României în date, Ed. Enciclopedică, București, 2007
- Gabriela Pantiș