- 1. Cadrul general a impunerii Reformei
- 2. Comuniștii și învățământul românesc înainte de 1948
- 3. Anul 1948, un an al subordonării culturii regimului
- 4. Politizarea învățământului
- 5. Efecte ale Reformei Învățământului
- 6. Comuniștii și alfabetizarea poporului român
- 7. Trăsături generale ale Reformei din 3 august 1948
- 8. Descrierea Reformei prin articole cheie
- 9. Măsuri adoptate cu privire la învățământul preșcolar și primar
- 10. Manualele conform noii legi
- 11. Limba rusă și noua reformă a învățământului
- 12. Reforma învățământului și crearea de școli speciale
- 13. Învăţământul superior conform noii legi
- 14. Epurarea cadrelor didactice pe baza Reformei
- 15. O nouă Academie Română
- 16. Neajunsuri ale reformei învățământului surprinse de Mihai Ralea
- 17. Urmări ale Reformei învățământului
Reforma învăţământului din 1948
Învățământul românesc subordonat regimului
În contextul celui de al doilea război mondial, România a intrat în sfera de influență sovietică fapt ce a atras după sine preluarea puterii totale de către comuniști. Întreaga societate românească a fost cuprinsă de transformări puternice, ce s-au resimțit și asupra învăţământului.
1 din 7
Înlăturarea Regelui Mihai și abolirea Monarhiei ca formă de guvernământ au fost ultimii pași făcuți de comuniștii români sub tutela și susținerea Moscovei în vederea preluării totale a puterii și instaurarea unui regim de teroare ce avea să cuprindă întreaga societate română.
2 din 7
Noua linie politică afirma că scopul învățământului promovat de vechiul regim era crearea unui „nivel scăzut al culturii poporului român, milioanele de analfabeţi, învăţământul abstract, metafizic, rupt de nevoile poporului, şcolile primare nu cuprindeau majoritatea copiilor de vârstă şcolară şi oamenii de ştiinţă, savanţii nu puteau valorifica capacităţile lor în interesul poporului”.
3 din 7
Imediat după instaurarea definitivă a comunismului, printre primele măsuri adoptate s-a numărat şi legea de reformă a învăţământului. Această reformă avea drept scop instituirea unui control total asupra statului şi populaţiei.
4 din 7
Noua reformă a învățământului a stabilit referitor la școlile străine din România ca: „toate școlile străine de pe teritoriul Republicii Populare Române, înființate și susținute fie de guvernele altor țări, fie de instituții aparținând altor State, fie de comunități sau asociații de cetățeni străini, ca grădini de copii, școli primare, secundare, cursuri academice cu caracter permanent din Republica Populară Română, indiferent de felul cum sunt organizate acestea sau de limba de predare folosită în școală, încetează să mai funcționeze”.
5 din 7
Toți elevii ce aparțineau școlilor străine din România erau obligați să fie „înscriși la școlile de stat” și profesorii „cetățeni români care funcționează la aceste școli pot fi încadrați în învățământul de stat”.
6 din 7
Conducerea comunistă cataloga învățământul din perioada interbelică ca aparținând burgheziei, se insista pe faptul că anumitor categorii sociale le-a fost îngrădit sau li s-au stabilit restricții în vederea accesului la acesta. Încercând să se stârnească ură față de vechiul regim, comuniștii precizau că învățământul interbelic nu era accesibil tuturor, existând persoane excluse sau marginalizate.
7 din 7
După preluarea puterii totale în România, comuniștii sub influența modelului impus de Stalin în URSS au declanșat stalinizarea țării. România urma să devină o copie fidelă a URSS sub toate aspectele, chiar și învățământul devenea o copie a celui sovietic.
Învățământul a reprezentat un interes pentru comuniști încă de la începutul ieșirii lor din ilegalitate. Conducerea PCR îl acuza pe Ștefan Voitec, ce reprezenta Ministerul Educației Naționale, lider al PSD, partener al comuniștilor în Frontul Național Democrat,că este permisiv la acțiuni de „reacțiune” din sistemul de învățământ.
1 din 7
PCR a militat încă de la începuturi pentru „epurarea și reeducarea” cadrelor didactice, a elevilor și a studenților. Era șansa lor să controleze încă de la cele mai fragede vârste poporul român, să-și impună normele și directivele. Era o ocazie de manipulare în masă, motiv pentru care reorganizarea politică a învățământului a fost o prioritate pentru comuniști.
2 din 7
Petru Groza, prim-ministrul României, a afirmat cu privire la tineretul român „mai ales actuala generație din Universități este îmbibată, începând de la prima clasă de liceu și până acum, de o propagandă rasistă și naționalism șovin. Acest tineret a contribuit la marea tragedie în care ne găsim. Eu fac apel la dv. toți și rog pe domnul ministru al Educației Naționale să se ocupe îndeosebi de agitațiile de la diferite universități”.
3 din 7
Un fruntaș al Uniunii Patrioților, profesorul Mihail Dragomirescu a afirmat „ În școli, problema trebuie privită cu multă seriozitate pentru că am impresia că reacțiunea cea mai cruntă, rămășițele legionare cu legături la național-țărăniști și liberali, se concentrează în școli, prin directori, profesori și elevi mari, precum și în studențime. Se pune întrebarea dacă e bine să scoatem acest tineret la demonstrația maselor populare ale FND-ului”.
4 din 7
Vasile Luca a afirmat referitor la problema tineretului „reacționar” : „Dacă fac ceva, îi snopim în bătaie și își vor pierde pofta de a mai face ceva. Îi putem încadra între muncitori”.
5 din 7
Încă de la venirea la putere comuniștii s-au arătat preocupați de soarta învățământului, se simțea că avea să se aplice și asupra acestui domeniu măsurile represive ale noului regim. „Reeducarea” urma să devină o normalitate a comuniștilor, care erau fixați pe remodelarea întregii societăți românești prin violență.
6 din 7
În general învățământul a fost privit ca un pericol la adresa regimului, mai ales universitățile care erau percepute ca fiind locul prielnic pentru apariția și dezvoltarea „agitațiilor”.
7 din 7
Încă de la reintrarea în legalitate PCR a încercat să distrugă statutului social al profesorului, urmărind introducerea unei stări de instabilitate profesională. Au fost emise acte normative care au permis îndepărtarea din rândul corpului didactic a unor personalităţi de seamă ale vieţii publice româneşti. Decizia de raţionalizare a învăţământului, publicată în „Monitorul Oficial” înainte de adoptarea reformei învățământului, a dus la pensionarea forţată a unor profesori eminenţi care nu ajunseseră la vârsta legală de pensionare, de 65 de ani şi la suprimarea temporară sau definitivă a unor posturi de personal didactic.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Mișcarea studențească de rezistență anticomunistă
Studenţii şi-au exprimat în mod deschis nemulţumirile. Ei au adus în discuţie probleme nedezbătute până atunci: relaţiile dintre URSS şi România, necesitatea prezenţei trupelor sovietice în România, colectivizarea forţată a agriculturii, situaţia grea a studenţilor, falsitatea afişată de conducători şi de presa oficială în contradicţie cu realitatea.
Deportările în Bărăgan
Fenomenul amplu al deportărilor în Bărăgan s-a declanşat în contextul încordării relaţiilor dintre URSS şi Iugoslavia. Deportările au urmărit purificarea etnică de germani, sârbi şi aromâni şi înlăturarea unor categorii sociale considerate periculoase: marii fermieri, marii proprietari de pământ, industriaşi, hangii sau deţinători de restaurante.
Colectivizarea agriculturii
Partidul Comunist Român, prin procesul de colectivizare, a confiscat aproape în totalitate proprietățile agricole private din țară și le-a comasat în ferme agricole administrate de stat.
- Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, Raport final, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007
- Bârsănescu Ştefan, Dicţionar cronologic. Educaţia, învăţământul, gândirea pedagogică din România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978
- Berciu-Drăghicescu Adina, Bozgan Ovidiu, O istorie a Universităţii din Bucureşti (1864-2004), Editura Universităţii, Bucureşti, 2004
- Doboş Dănuţ, Ingerinţe în viaţa universitară românească 1944-1964, în „Arhivele totalitarismului”, anul II, nr. 4, 1994
- Giurescu C. Dinu, Învățământul în România între anii 1948 și 1989, disertație susținută la Universitatea din Craiova la 22 noiembrie 2001
- Mioc Eugen, Comunismul în Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2007
- Stanciu Ion, Pedagogia românească în secolul XX, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
- Someşan Maria, Iosifescu Mircea, Legile din 1948 pentru reforma învăţământului, în „Analele Sighet”, Fundaţia Academia Civică, 1998
- Vasile Cristian, Educaţie şi ideologie în România, 1948-1953, în „Revista istorică”, anul XV, nr. 5-6, 2004
- Dinu Giurescu, Alexandru Ștefănescu, Ilarion Țiu, România și Comunismul. O istorie ilustrată, Editura Corint, București, 2010
- „Luptătorul bănăţean”, 1948
- „Monitorul Oficial”, 1948
- „Scânteia”, 1948