Introducere

Partidul Comunist Român a desfășurat, în perioada 1949–1962, procesul de colectivizare. Acest proces a dus la confiscarea aproape în totalitate a proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat, țăranul român fiind transformat în muncitor la stat. În linii mari colectivizarea agriculturii în România a fost similară cu cea efectuată în URSS, în ambele colectivizarea a presupus înglobarea terenurile agricole ce puteau fi adunate într-o fermă colectivă.

Text

1 din 5

Numeroși țărani, în general cei înstăriți, s-au opus colectivizării, astfel că autoritățile comuniste au recurs la represiuni violente, deportări, arestări și confiscări ale întregii averi a celor vizați. Ion Gheorghe Maurer, despre deportați declara, după 1989, următoarele: “… Mie nu mi s-a spus niciodată că ţăranii bănăţeni au fost strămutaţi în Bărăgan din cauza lui Tito! Mie mi s-a spus că au fost deportaţi în Bărăgan acei ţărani care se împotriveau colectivizării. Mi s-a părut ceva mai bine decât să fie trimişi în închisoare”.

Imagine

Text

2 din 5

Colectivizarea a fost o formă de luptă de clasă la sate, dar și un instrument de represiune împotriva unor categorii etnice precum: români, basarabeni, bucovineni şi macedo-români, refugiaţi din teritoriile cedate de România, în 1940, Uniunii Sovietice, respectiv Bulgariei, sârbi, germani. Colectivizarea a cuprins și anumite categorii religioase, în special greco-catolicii, Bisericii Greco-Catolice i-au fost confiscate proprietățile.

Imagine

Text

3 din 5

În România, agricultura reprezenta principala ocupație economică în perioada imediat următoare celui de al Doilea Război Mondial, țărănimea reprezenta aproximativ 75% din populația țării. Comuniștii au fost preocupați încă de la început de acest segment al economiei, astfel că guvernul Groza a dat o nouă reformă agrară, care urma să lovească în marile proprietăți funciare, iar pe de altă parte să atragă voturi pentru comuniști la alegerile ce urmau să fie organizate. În urma acestei reforme 1.057.674 ha de pământ au fost date în proprietatea a 796.129 de familii.

Imagine

Text

4 din 5

Colectivizarea agriculturii s-a produs pe fondul fărâmițării marilor și ulterior micilor proprietăți agrare, dar și a crizei agriculturii din perioada războiului. Comuniștii erau convinși că micile proprietăți agricole sunt nerentabile. Aceștia considerau că soluția o reprezenta numai exploatarea agricolă pe suprafețe mari și că statul este sigurul care are forța de a gestiona proprietăți mari și să le administreze eficient.

Imagine

Text

5 din 5

Înainte de colectivizare Partidul Comunist, cel puțin la nivel propagandistic, susținea mica proprietate agricolă, fapt demonstrat mai ales din broșurile electorale. Acesta a fost un prim pas, pentru ai atrage pe țăranii săraci de partea lor, ulterior urmând să desființeze și mica proprietate, lucru mult mai ușor de realizat. Referitor la această problemă, Ana Pauker afirma că „e și azi un mic capitalist, în felul lui, țăranul individual mic burghez”. Inițial comuniștii au câștigat susținerea țăranilor săraci pentru ai întoarce împotriva țărănimii înstărite.

Imagine

Sistemul cotelor

Regimul comunist a introdus regimul cotelor pentru ai forța pe țăranii înstăriți să-și abandoneze pământul, să-i ruineze, dar și pentru a compensa lipsa de alimente din orașe și necesitatea plății de despăgubiri de război Uniunii Sovietice. Sistemul cotelor presupunea ca țăranii să predea statului o parte semnificativă din producția gospodăriilor lor, uneori mai mare decât producția. De cele mai multe ori, țăranii erau lăsați doar cu grâul de sămânță pentru anul următor, iar uneori nici cu acesta.

Text

1 din 2

Prin sistemul cotelor, comuniștii au ruinat gospodăriile agricole mari, ceea ce a condus la sărăcirea satelor românești în ansamblu, inclusiv a țăranilor săraci, pe care comuniștii îi sprijineau declarativ.

Imagine

Text

2 din 2

O fostă deportată în Bărăgan, Cornelia Fiat afirma „cotele, care erau înfiorător de mari, au trebuit să meargă și să-și cumpere grâne, să-și cumpere produse ca să poată plăti, ca să-și poată preda cotele. Prin impunerea sistemului cotelor s-a produs, practic, decapitarea țăranului. Dacă n-ai predat la termen cotele și cât a trebuit, ai fost luat, bunicul a fost luat și plimbat într-un camion, nu numai el, au fost, parcă, vreo 10 persoane puse în acel camion, camionul plin cu butoaie goale, și i-au plimbat prin sat, pe câmp, peste tot, pur și simplu nu se puteau apăra de loviturile butoaielor”.

Imagine