Grecia preelenică
Teritoriul Greciei a fost populat încă din cele mai vechi timpuri. Geografia Greciei prezintă o parte insulară și una continentală. Fragmentarea teritorială a avut o influență majoră asupra modului de formare si organizare a cetăților grecești.
1 din 6
Descoperirile arheologice din Attica și Thessalia atestă așezări umane, datând cu 50 000 de ani în urmă, în paleolitic.
2 din 6
În perioada neolitică, comunitățile erau organizate pe triburi. La Sesklo și Dimini, în Thessalia, au fost găsite locuri întărite cu palisade și șanțuri de apărare. S-a dezvoltat ceramica policromă și s-au construit locuințe rectangulare. Metalele erau încă rare.
3 din 6
Cea mai răspândită divinitate era un idol feminin din lut. Acesta era reprezentat șezând sau chircit și evoca fertilitatea.
4 din 6
Se consideră că denumiri ca Pindos, Corinthos sau Larissa și Tilissos își au originea în limbile vorbite de aceste populații.
5 din 6
În perioada următoare, a crescut masiv prelucrarea metalelor. Cuprul era pe primul loc. Grecia a importat cupru, cositor și plumb, îndeosebi din Orientul Apropiat. Odată cu exportatorii, s-au deplasat și populații din Anatolia, ale căror urme se regăsesc și azi.
6 din 6
Civilizațiile orientale și cea egipteană au influențat pregnant culturile de pe teritoriul Greciei.
Cea mai reprezentativă civilizație preelenică a fost cea cretană. Descoperirea și punerea în lumină a acestei civilizații se datorează arheologului britanic Arthur John Evans. Acesta a făcut primele săpături la Cnossos.
1 din 7
Primii locuitori ai Cretei au fost atestați în neolitic. Se presupune că erau originari din Asia Mică. Ulterior, a avut loc un al doilea aflux anatolian. Originalitatea și inventivitatea locuitorilor este vizibilă în formele și decorația vaselor. Locuințele sunt unice pentru această perioadă. Erau orientate spre o curte interioară, care s-a dezvoltat în secolele următoare.
2 din 7
Civilizația care s-a dezvoltat în Cnossos a fost numită de către Evans civilizație minoică. Numele provine de la regele Minos al Cretei, fiu al lui Zeus și al Europei. Minos este prezent în numeroase legende grecești. Cea mai cunoscută este cea a eroului Tezeu și a minotaurului.
3 din 7
Marile complexe palațiale erau specifice civilizației minoice. Cele mai cunoscute palate erau cele de la Cnossos, Malia și Phaistos.
4 din 7
Cercetările arheologice au demonstrat că au existat două serii de palate. Acestea au fost distruse de un cutremur. Au fost apoi refăcute și au avut o existență atestată pe o perioadă de aproximativ un sfert de secol.
5 din 7
Civilizația cretană a fost una preponderent pașnică. Palatele cretane nu erau înconjurate de ziduri de apărare. Ceramica nu înfățișează scene de război. Viața plantelor și a animalelor erau subiectele favorite.
6 din 7
Cretanii erau politeiști. Cea mai importantă zeitate era Marea Zeiță. Aceasta simboliza fertilitatea și fecunditatea. Nu au fost descoperite temple. Existența unui cult religios este indicată de prezența obiectelor de cult simbolice, cum ar fi toporul dublu și coarnele de taur.
7 din 7
Cretanii au folosit scrierea. Cea mai veche scriere este cea pictografică. Au folosit, de asemenea, scrierea hieroglifică și scrierea linear A. Linear A este o scriere silabică, lizibilă, dar limba care a folosit-o rămâne necunoscută. Scrierea hieroglifică este cel mai bine reprezentată pe discul de teracotă găsit la Phaistos.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Grecia Arhaică
Perioada arhaică a fost epoca în care au apărut și s-au consolidat elemente caracteristice pentru întreaga istorie ulterioară a lumii grecești.
Războaiele medice
Războaiele medice dintre greci și perși marchează începutul epocii clasice a civilizației antice grecești. Numele de „medice” vine de la Medoi, numele grecesc al perșilor.
Atena în epoca lui Pericle
Considerată perioada de aur a civilizației grecești, epoca clasică este ilustrată cel mai bine de orașul stat Atena, în timpul lui Pericle.
Macedonia și Alexandru Macedon
Războiul peloponnesiac
Epoca elenistică
Prin elenism se înțelege iradierea limbii grecești comune, koine, și a civilizației și culturii grecești în lumea euro-asiatică, în secolele IV-I î.Hr. Această perioadă coincide cu apariția regatelor elenistice, puteri politice superioare cetăților stat grecești. Elenismul a avut un caracter universal. Acesta a influențat și a modificat evoluția societăților antice din bazinul Mediteranei și cel pontic, podișul anatolian, Asia și Mesopotamia...
- Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol.1, Editura Științifică, 1992
- Adelina Piatkowski, O istorie a Greciei Antice, Editura Albatros, 1988
- Mihai Vasilescu, Curs de istorie antică universală, Universitatea Al. I. Cuza, Iasi, 2005
- Marinela Elena Bogdan