Atena în epoca lui Pericle
Epoca clasică este perioada în care Grecia Antică a cunoscut cea mai mare dezvoltare. A început odată cu războaiele dintre greci și perși. Acestea sunt cunoscute și sub numele de războaie medice. Moartea lui Alexandru Macedon a marcat sfârșitul epocii clasice.
1 din 7
Ca urmare a amenințării persane, atenienii au înființat o confederație cunoscută sub numele de Liga de la Delos. La această confederație au aderat Lesbosul, Rhodosul și cetăți bogate ca Thasos, Chios și Samos.
2 din 7
La mijlocul secolului al V-lea î. Hr., Liga de la Delos a devenit o putere redutabilă și avea trei categorii de membri. Era compusă din cei care furnizau corăbii, cei care plăteau contribuția bănească impusă de Atena și cei care au fost obligați să intre în Ligă și să își plătească partea.
3 din 7
Liga de la Delos a fost concepută ca o rețea de tratate între Atena și fiecare membru al Ligii în parte. Procesul de transformare a Atenei în putere dominantă era pe o linie ascendentă.
4 din 7
În plan politic, a continuat disputa dintre Sparta și Atena, care avea să ducă, într-un final, la războiul peloponeziac. Acest conflict a permis ascensiunea Macedoniei, care și-a instaurat hegemonia asupra lumii elene.
5 din 7
Literatura, artele plastice, filozofia și arhitectura au cunoscut unul dintre cele mai strălucitoare momente din istorie. Creațiile epocii și-au pus amprenta asupra dezvoltării ulterioare a gândirii, literaturii și artei europene.
6 din 7
Considerată perioada de aur a civilizației grecești, epoca clasică este ilustrată cel mai bine de orașul stat Atena, în timpul lui Pericle. Acest lucru se datorează, în primul rând, numărului mare de surse scrise: piese de teatru, istorii și documente diverse. Toate acestea au permis o reconstituire fidelă a epocii.
7 din 7
Sursele arheologice și documentele ateniene au facilitat reconstituirea modului în care trăiau, gândeau și simțeau grecii antici. Sursele ateniene cuprind informații legate nu doar de Atena, ci și despre Sparta. Aceasta din urmă a reprezentat celălalt model de dezvoltare al cetății-stat grecești.
Atena se împărțea în două zone: Acropola și orașul de jos. Acropola a rămas centrul religios. Acropola era caracterizată printr-o ordine splendidă, spre deosebire de orașul de jos. Viața socială și economică, activitatea politică și juridică aveau drept cadru Agora sau piața publică din Cerameicos. Cerameicos era un cartier din orașul de jos care și-a luat numele de la numeroșii olari care aveau ateliere acolo.
1 din 7
Orice colț liber din Agora era ocupat de prăvălii și ateliere. Cele mai multe prăvălii erau niște barăci din scânduri, acoperite cu piei sau cu împletituri de răchită care slujeau și de streașină.
2 din 7
Drumurile Atenei, cu câteva excepții, erau mici, înguste, întortocheate și mărginite de case cu aspect modest. Dromosul sau promenada era o excepție. Acest drum urma cursul râului Eridanos și se împărțea în două căi: Calea Panateneelor și o cale care cotea spre sud, continuată fiind de strada Trepiedelor.
3 din 7
Calea a doua ducea spre cele mai vechi monumente publice din Agora: Porticul regal, templul lui Apollon Patroos, Bouleuterion-ul, unde se întâlnea Sfatul celor Cinci Sute, și Tholos-ul. La Tholos luau masa pritanii, și anume comisia permanentă a Sfatului.
4 din 7
Existau două tipuri de case: synoikia, locuința în care trăiau mai multe familii, și oikia, casa unei singure familii. Casele erau foarte mici și ușile se deschideau în afară. Istoricul Plutarh scria că cel care voia să iasă ciocănea pentru a-i scuti pe trecători de neplăcerea de a fi loviți de ușa deschisă pe neașteptate.
5 din 7
Aceste prăvălii erau grupate, oarecum, în funcție de mărfurile pe care le ofereau clientului. Într-un colț se găseau librării, în altul oalele și celelalte obiecte de gospodărie. Într-o altă parte erau legumele și vinul.
6 din 7
Străzile Atenei erau strâmbe și nepavate. Erau surpate de ape și acoperite de noroaie. Acestea se transformau repede în niște mocirle de îndată ce se strica vremea. Nu erau luminate noaptea. Cei care ieșeau noaptea foloseau opaițe purtate de sclavi.
7 din 7
În afara orașului se găseau Academia și Liceul. Academia însemna grădina lui Academos și era locul în care filozoful Platon a inaugurat o școală unde se țineau cursuri regulate. Liceul a devenit celebru datorită școlii înființate de Aristotel.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Grecia Arhaică
Perioada arhaică a fost epoca în care au apărut și s-au consolidat elemente caracteristice pentru întreaga istorie ulterioară a lumii grecești.
Grecia preelenică
Cea mai reprezentativă civilizație preelenică a fost cea cretană. Descoperirea și punerea în lumină a acestei civilizații se datorează arheologului britanic Arthur John Evans. Acesta a făcut primele săpături la Cnossos.
Războaiele medice
Războaiele medice dintre greci și perși marchează începutul epocii clasice a civilizației antice grecești. Numele de „medice” vine de la Medoi, numele grecesc al perșilor.
Macedonia și Alexandru Macedon
Războiul peloponnesiac
Epoca elenistică
Prin elenism se înțelege iradierea limbii grecești comune, koine, și a civilizației și culturii grecești în lumea euro-asiatică, în secolele IV-I î.Hr. Această perioadă coincide cu apariția regatelor elenistice, puteri politice superioare cetăților stat grecești. Elenismul a avut un caracter universal. Acesta a influențat și a modificat evoluția societăților antice din bazinul Mediteranei și cel pontic, podișul anatolian, Asia și Mesopotamia...
- Robert Flaceliere, Viața de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle
- Adelina Piatkowski, O istorie a Greciei Antice
- Marinela Elena Bogdan