
Țările Coroanei Cehe de la începuturi până în secolul al X-lea
De la Regatul lui Samo la Cnezatul Moraviei Mari
Istoricii au consemnat faptul că înaintarea triburilor slave spre teritoriile vestice lăsate libere de plecarea triburilor germanice și așezarea lor în teritoriul dintre Carpați și Bug s-a produs în secolul al V-lea. Apoi, printr-o migrație către sud, slavii au trecut Dunărea și au pătruns în Peninsula Balcanică. O parte a acestora s-a îndreptat către vest și în debutul secolului al VII-lea a fost consemnat, în izvoarele francilor, Regatul lui Samo. Aceasta este prima formațiune atestată de pe teritoriile cehe de astazi, dar a cărei prezență e mai mult „literară” decât veridic și arheologic demonstrată.



Cronica lui Fredegarius este izvorul francilor de care se leagă primele „atestări” ale Regatului lui Samo, un negustor franc care ar fi fost ales drept prima căpetenie a slavilor din teritoriile cehe de astăzi. Această formațiune- presupus localizată în sudul Moraviei- este mai mult un produs „literar” decât unul arheologic demonstrat. Prin urmare, literatura de specialitate- cercetarea istorică- a privit acest episod cu destul de multă reticență.



Evoluția triburilor slave dintre secolele VII-IX de pe teritoriul de astăzi al Cehiei a fost subiectul unor transformări care au însemnat apariția unei rețele de așezări și uniuni de triburi. Din acest punct sunt consemnate și apariția unor așezări fortificate care semnalizau, în același timp, și ivirea unei pături aristocratice și a cetelor de războinici. Informațiile despre triburile de slavi de pe teritoriul actual al Cehiei care se pare că au participat la războiul dintre Carol cel Mare și avari- la cumpăna dintre secolele VIII-IX- au fost extrase din Geograful bavarez.






Formațiunea statală condusă de cneazul Mojimir I a apărut în jurul anului 830 și a fost identificată de istoriografie sub numele de Moravia Mare. Sensul ei trebuie identificat nu cu mărimea acesteia ci cu denumirea pe care i-a acordat-o basileul bizantin Constantin al VII-lea în raport cu distanța acestui cnezat față de Constantinopol. Originat, inițial, în Moravia de Sud, cnezatul Moraviei Mari s-a extins în sudul Poloniei, Slovacia și teritorii din vestul Cehiei de astăzi.



Fondatorul cnezatului Moravia Mare- Mojimir I- a fost succedat de către nepotul acestuia, Rostislav. Inițial, având în vedere raporturile de vasalitate față de regatul franc, Rostislav, a fost confirmat drept conducător de către Ludovic al II-lea Germanicul. I s-a confirmat și dreptul de uzufruct asupra teritoriilor anexate anterior de Mojimir din Principatul de Nitra. În timpul lui, cnezatul Moraviei Mari a fost anturat în mișcarea de misiune creștină dinspre Constantinopol a fraților Chiril și Metodiu.





În contextul preluării puterii în cnezatul Moraviei Mari de către Svatopluk au apărut pentru prima dată mențiuni despre cnezii cehi care vor fonda dinastia Premysl. Sub Svatopluk, Moravia Mare va atinge cea mai mare extensie teritorială și va reuși să țină piept uneori, regilor Franciei Răsăritene. Tot în vremea acestuia, Papalitatea a fost de acord să înființeze Arhiepiscopia Moraviei sub conducerea unuia dintre cei doi frați misionari sosiți anterior din Imperiul Bizantin: Metodiu.







Dispariția cnezatului Moraviei Mari, ca și efemeritatea multor altor „state” mici, cnezate și ducate ale Evului Mediu timpuriu trebuie înțeleasă ca atare. Acestea nu erau state în sensul propriu al termenului iar frontiera nu exista în sensul pe care îl percepem noi astăzi. Era vorba, mai degrabă, de recunoașterea temporară a puterii unui cneaz sau altul de către un grup de războinici cneji și acceptarea influenței acestuia asupra teritoriilor pe care acest grup de cneji le controlau. Moartea puternicului cneaz, ducea, de regulă, și la extincția respectivului „stat”, ca în cazul Moraviei Mari.







În paralel cu existența cnezatului Moraviei Mari, în Boemia (centrul și vestul Cehiei de astăzi) își făcuse apariția familia aristocratică Premysl. Inițial, membrii acesteia- cum a fost cazul lui Borivoj- au fost angrenați în relațiile cu cnezjii Moraviei Mari, dar după destrămarea efemerului cnezat, membrii familiei Premysl din Boemia și-au consolidat puterea, instituind ceea ce va deveni prima dinastie regală a Cehiei.





Moartea cneazului Vaclav, ucis de fratele său mai mic, Boleslav, a fost asociată cu martirajul creștin. Alăturarea imaginii acestuia cu creștinismul pe care îl sprijinea și uciderea acestuia de către oștenii păgâni ai rebelului său frate, Boleslav, i-a adus sanctificarea ulterioară. Imaginea cneazului Vaclav a devenit una protectoare a ținuturilor cehe, Vaclav trăindu-și a „doua viață”, cea a Sfântului Vaclav.





Istoriografia i-a atribuit lui Boleslav I rolul de edificator al unui „stat”- cnezat- de tip mai centralizat, fără a se confunda acest termen cu cel de factură modernă. Cu toate acestea, se pare că Boleslav a încercat să organizeze încasarea impozitului datorat de populație într-o taxă de valoare fixă și, în același timp, s-a orientat spre organizarea administrativă a cetății pragheze. Boleslav I a participat alături de împăratul german Otto I în bătălia de la Lechfeld prin care înaintarea ungurilor spre centrul Europei a fost stopată.



Finalul secolului al X-lea a găsit teritoriile din jurul cnezatului praghez sub conducerea lui Vojtech Slavnikovec. Ales cneaz și numit episcop acesta a contribuit la extinderea creștinismului spre estul Europei Centrale. Eforturile sale însă au fost întâmpinate cu rezistență acerbă, deoarece condițiile gentilice ale socialului din cnezat erau încă puternice. Difuzarea creștinismului se realiza dificil și, din cauza opoziției interne, Slavnikovec a trăit mult timp în Italia, părăsindu-și dieceze cehă.



Aflat sub vasalitatea temporală a regatului Franciei Răsăritene apoi a Imperiului Otonian, cnezatul praghez al dinastiei Premysl se afla- din punct de vedere ecleziastic- sub jurisdicția Regensburg-ului. Prin urmare, viața religioasă precum și primele forme de literatură creștină s-au aflat sub aceste ecouri. De asemenea, pătrunderile anterioare de artă creștină- din timpul cnezatului Moraviei Mari- au avut un impact și asupra cnezatului praghez condus de dinastia Premysl.


