Login

Cuprins

Închide
Imperiul Bizantin în secolele VIII și IX
Lupta pentru supraviețuire
autor Alexandru Cristian Enescu, 2016
History Lapse
Imperiul Bizantin în secolele VIII și IX
Secolele VIII și IX au consemnat lupte, uneori disperate, ale monarhiei bizantine cu multiplii săi dușmani, dintre care, cei mai importanți au fost arabii și bulgarii. Imperiul rămâne unul roman dar se individualizează și își construiește rezistența în jurul capitalei, Constantinopol.
Dinastia Isauriană. Prolog
Dinastia a intrat în istoria Imperiului Bizantin punând capăt unei perioade de timp în care împăraţii s-au succedat la tron într-un ritm alert. Cele două decenii de anarhie au fost denumite de către o parte a istoriografiei sub numele de „Anarhia de douăzeci de ani”. Ceea ce va reuşi dinastia isauriană e să reaşeze statul bizantin pe noi baze politice şi militare.
Text
1 din 6
După mai mulţi ani de anarhie, monarhia bizantină se afla într-un moment de cumpănă în momentul instaurării pe tron a dinastiei isauriene. Aceasta mai este cunoscută şi cu numele de dinastia siriană, termen mai potrivit de folosit, tocmai datorită originii acesteia. Trecutul acestei familii poate fi urmărit până în timpul lui Iustinian al II-lea. În cadrul transferului de populaţie pe care acesta l-a efectuat, fenomen generat de războaiele cu arabii, această familie dinastică a ajuns din zona siriană în Tracia.
Imagine
Text
2 din 6
Împăratul Leon al III-lea s-a confruntat cu mai multe tentative de uzurpare a tronului. El însuşi a ajuns să conducă imperiul în urma unei astfel de manevre. A suprimat o tentativă în Sicilia, organizată de Vasile Onomagoulos, iar apoi o alta, orchestrată de fostul împărat Anastasios al II-lea. Cea mai curioasă dintre toate a fost cea a lui Tiberius Petasius, din Italia. Acesta a avut chiar îndrăzneala să emită monedă. La ordinele împăratului Leon al III-lea, acesta a fost atacat şi înfrânt de exarhul Ravennei.
Imagine
Text
3 din 6
Împăratul Leon al III-lea Isaurianul a fost primul reprezentant al dinastiei isauriene proaspăt instaurate pe tronul imperial. Konon, după numele familiei, el s-a făcut remarcat în momentul în care l-a ajutat pe împăratul Iustinian al II-lea să îşi recapete tronul în anul 705 d.Hr. Acest aspect i-a favorizat ascensiunea militară, devenind comandant al provinciei Anatolikon din Asia Mică. Apoi, acesta s-a aliat cu generalul Artabasdos, comandantul provinciei Armeniakon, şi a reuşit să acapareze tronul bizantin.
Imagine
Text
4 din 6
Arabii au fost înfrânţi la Niceea şi Akroinon de către trupele imperiale. Împăratul Leon al III-lea a reuşit să diminueze fluxul raidurilor arabe asupra imperiului. Frontiera a fost stabilizată pe linia munţilor Taurus. O mare flotă imperială a fost asamblată pentru a aduce ordinea în Exarhatul Ravennei din Italia, dar o furtună catastrofală a distrus cea mai mare parte din ea. Operaţiunea a eşuat, iar exarhatul devine tot mai independent şi periferic în raport cu puterea centrală de la Constantinopolul.
Imagine
Text
5 din 6
Debutul domniei împăratului Leon al III-lea a fost marcat de un eveniment cu un puternic impact în epocă. Arabii reuşiseră să ocupe oraşele Pergam şi Sardis şi se pregăteau să atace Constantinopolul. Marele asediu condus de trupele lui Maslamah a durat 12 luni, între anii 717-718 d.Hr, dar a eşuat. Motivele au fost diverse: excelenta pregătire a capitalei efectuată de către împărat, proviziile suficiente adunate în oraş, utilizarea „focului grecesc”, precum şi atacul terestru al bulgarilor împotriva arabilor.
Imagine
Text
6 din 6
Reformele introduse de împăratul Leon al III-lea au avut rolul de a reorganiza imperiul. Slavii au fost invitaţi în zonele depopulate ale imperiului şi totodată, o alianţă cu hazarii a fost încheiată. Hazarii, seminomazi ce trăiau la nord de Marea Neagră, au intervenit în războaiele bizantinilor cu arabii, plasându-se de partea împăratului. Leon al III-lea a micşorat dimensiunea theme-lor (provinciilor). În cazul unei tentative de uzurpare, comandantul themei dispunea de forţe armate mai mici.
Imagine
Constantin al V-lea Copronimul
Al doilea copil al împăratului Leon al III-lea, Constantin, a ajuns pe tronul imperial şi a continuat revigorarea imperiului incepută de tatăl său. Sub acesta, dinastia isauriană a atins apogeul iar imperiul se comporta sigur şi întărit în relaţiile cu rivalii săi.
Text
1 din 3
Născut la Constantinopol, împăratul Constantin al V-lea, deşi descris drept o persoană hotărâtă şi inteligentă, a beneficiat de o „presă” nefavorabilă în timp. Reputaţia lui negativă a fost o creaţie ulterioară domniei lui şi se datorează în mare parte Bisericii cu care s-a aflat în conflict. Se spune că acesta a defecat în cristelniţă şi în hainele imperiale în timpul botezului, ceea ce a dus la porecla de Kopronymos. Etimologia este dată de cuvintele din greacă: kopra - fecale şi onoma - nume.
Imagine
Text
2 din 3
În cadrul aranjamentelor politice instituite de împăratul Leon al III-lea cu khagan-ului (căpetenia) hazarilor, se stabileau şi raporturi matrimoniale între cele două părţi. Moştenitorul tronului imperial Constantin al V-lea s-a căsătorit cu fiica khaganu-ului Bihar. În urma căsătoriei şi a botezului, fiica lui Bihar, Tzitzak a primit numele Irina. În limba greacă termenul eirine semnifică „pace”. Irina „Hazara” a fost prima dintre cele 3 soţii al împăratului şi, totodată, ea a fost şi mama moştenitorului acestuia.
Imagine
Text
3 din 3
Împăratul Constantin al V-lea s-a confruntat în momentul urcării pe tron cu o rebeliune susţinută de comandantul provinciei Armeniakon, Artabasdos. Acesta îi era cumnat, fiind căsătorit cu sora mai mare a împăratului, Ana. Profitând de deplasarea lui Constantin al V-lea spre poziţiile arabe din Amorion, Artabasdos a cucerit capitala şi s-a proclamat împărat. După doi ani de lupte însă, Constantin a reuşit victoria finală, securizându-şi tronul. Artabasdos şi fiii săi au fost orbiţi şi exilaţi în mănăstirea Chora.
Imagine
Bibliografie
  • Ahrweiler, Hélène, Ideologia politică a Imperiului Bizantin, Edit. Corint, Bucureşti, 2002
  • Gregory, Timothy E., A History of Byzantium, Blackwell Publishing, Malden, 2005
  • Kahzdan, Alexander, (ed.), The Oxford dictionary of Byzantium, 3 vols., Oxford University Press, Oxford, 1991
  • Treadgold, Warren, A History of the Byzantine State and Society, Stanford University Press, Stanford, 1997
  • Vasiliev, A. A., History of the Byzantine Empire, vol. I-II., The University of Winsconsin Press, Madison, 1952