Constituirea nobilimii în Principatele Cehe. Secolele XI-XII
Creștinarea și transformarea nobilimii
Principatul ceh- ceea ce denumim în principal prin cnezatul praghez al dinastiei Premysl- își continua existența, la granița secolelor X-XI asemenea celor anterioare: în umbra împăratului german. În acest punct însă, înspre est și nord-est își făcuse apariția un nou stat mai puternic: regatul Poloniei. Acesta fusese creat, în definitiv, ca un avanpost vasal- asemenea celui maghiar- al Sfântului Imperiu. În paralel, Sfântul Scaun desfășura deja tendințele seculare de preluare a misiunii militare de extindere a Creștinătății spre estul Europei și Marea Baltică.
1 din 6
La granița dintre secolele X-XI, cnezatul praghez al dinastiei Premysl se afla- precum în secolele precedente- în raport de vasalitate față de Sfântul Imperiu. În același timp, cnezatul polonez al lui Boleslaw cel Viteaz, apoi Regatul Poloniei, a devenit un stat care concurau dintr-o poziție mult mai puternică cnezatul ceh. Apariția Regatului Ungariei sub dinastia Arpadiană, întocmai omonimului polon sub dinastia Piaștilor a însemnat încă un competitor- pentru următoarele secole în Europa Centrală pentru viitorul regat ceh.
2 din 6
Granița secolelor X-XI a găsit cnezatul ceh al dinastiei Premysl într-o situație dificilă datorită dezorganizării de la nivelul conducerii acestuia. „Noul cneaz Boleslav III cel Roșu (999-1002, ianuarie-februarie 1003) și-a înlocuit incapacitatea printr-o cruzime devenită inacceptabilă chiar și pentru insolenta aristocrație cehă. În timp de frații mai mici Jaromir și Henric și-au salvat viața, fugind în Bavaria, Boleslav a fost trădat de adepți, tot cu concursul vărului său polon. Pe tron a fost înscăunat Vladivoj, un tip incapabil și iubitor de băutură (1002-1003), evident din dinastia Premysl care în calitatea sa de prim cneaz ceh, a cerut și a primit Cehia ca feudă de la împăratul de la Roma. După moartea sa, Cehia a fost condusă de Boleslaw cel Viteaz. Acesta nu a fost recunoscut în toată Cehia, fiind astfel nevoit să își instaleze cetele de războinici în cetățile cehe.” (Vratislav Vanicek)
3 din 6
În conflictul dintre Boleslaw cel Viteaz al Poloniei și împăratul Sfântului Imperiu- Henric al II-lea- cneazul polonez s-a situat de partea împăratului iar în anul 1004, Jaromir- membru al dinastiei Premysl refugiat la curtea împăratului- i-a oferit acestuia suport în pătrunderea armată în teritoriile cehe. Garnizoanele polone instalate anterior în cetățile cehe au fost alungate. Trebuie să menționăm că- mai ales pentru secolul în care ne aflăm- „statul” era o formațiune fluctuantă teritorial, fără niciun înțeles modern.
4 din 6
Cneazul Vladivoj și-a menținut autoritatea asupra cnezatului ceh prin asumarea raportului de vasalitate față de împăratul german de la care a primit, în feudă, Cehia. Moartea împăratului Henric al II-lea a deschis calea conflictului între cnejii cehi din familia Premysl și cei polonezi. Acțiunile erau de tip raid și jaf în teritoriile adverse, într-o epocă în care autoritatea efectivă asupra unor pământuri era constant clamată dar nu întotdeauna dublată efectiv prin forța armelor. Altfel spus, controlul asupra propriului „stat” era dictat de capacitatea cetelor de războinici de a controla „tehnic” teritoriul clamat.
5 din 6
Cneazul ceh Bretislav I a beneficiat de un „culoar” favorabil, la jumătatea secolului al XI-lea, în raporturile cu- deja întemeiatul de-acum Regat al Poloniei- obținând un succes temporar în urma campaniei din Silezia din 1039. „Invazia cu caracter de jaf avea și alte două scopuri strategice: ocuparea Sileziei și strămutarea osemintelor Sf. Vojtech, Radim și ale altor sfinți de la Hnezdo la Praga. În felul acesta, Cehia urma să revină la testamentul Vojtech Slavnikovec, preluând rolul de centru al unei provincii religioase. Înainte de strămutarea osemintelor a avut loc pocăirea oștirii iar discipolii s-au obligat să respecte principiile creștine decretate de cneaz (așa-numitele <<Decrete de la Hnezdo>>). (Vratislav Vanicek)
6 din 6
După scurtul conflict dintre cneazul ceh Bretislav I și regatul polon, împăratul german Henric al III-lea l-a adus „la ordine” amintindu-i faptul că îi este vasal. Bretislav I a răspuns militar cererilor de supunere adresate de împăratul german. „În 1040 oastea cehă l-a atacat pe la spate și la înfrânt la Brudek (lângă Domazlice), dar în anul următor Bretislav a fost încercuit în Hradul din Praga și obligat să capituleze. Și de data aceasta imperiul s-a limitat la jurământul de credință al vasalului care s-a transformat în alianță”. (Vratislav Vanicek)
Istoriografia a apreciat, în legătură cu istoria Cehiei, faptul că în secolul al XI-lea s-a cristalizat sistemul de legături senioriale, nobiliare, între pătura adepților cnejilor din dinastia Premysl, alături de cetele de războnici care îi însoțeau. Aceștia au constituit osatura și de fapt liantul dintre diversele teritorii cehe, izolate încă geografic una de cealaltă, dar care recunoșteau ușor-ușor autoritatea cnejilor Premysl. De asemenea, această legătură era asigurată și se sistemul de fortărețe întinse din Cehia până în Moravia.
1 din 4
În prima jumătate a secolului al XI-lea cneazul Bretislav I a instituit ceea ce istoriografia a numit sistemul seniorial. Bretislav a dorit să reglementeze mai bine ordinea succesiunii dinastice. Fiul cel mare născut urma să devină conducătorul „statului” și seniorul familiei domnitoare. Acesta și-a desemnat fii să conducă Moravia și Brno ca zone tampon față de Regatul Ungariei sau Austria. Din acest moment, ca urmare a înrudirii cu cneazul- apoi regele- de pe tron, aceștia putea clama tronul regatului ceh.
2 din 4
Constituirea cnezatului dinastiei Premysl pe teritoriul Boemiei din Cehia de astăzi a reprezentat nucleul pe care se va constitui regatul ceh din secolele următoare. În mod natural, estul teritoriile cehe-Moravia- a intrat și ea în compoziția cnezatului ceh condus de familia Premysl. Dincolo de izolarea geografică a populației dintr-un teritoriu față de altul- inerente în condițiile de locomoție medievală- ordinul seniorial și cetele de războinici adunați în jurul cneazului au reprezentat liantul dintre teritoriile cehe care recunoșteau rând pe rând autoritatea cnejilor Premysl.
3 din 4
Autoritatea cneazului asupra teritoriului controlat de seniorii săi a fost imprimată în momentul în care- potrivit tradiției- era așezat pe tronul de piatră din Hradul praghez. „[...] în ținuturile cehe s-a menținut autoritatea puternică a domnitorului care se baza pe modelele autohtone tradiționale întărite de autoritatea bisericii. Cneazul începea să domnească odată cu instalarea sa pe tronul de piatră din Hradul praghez (încă din vremurile păgâne) și pe baza acestui ritual prelua <<proprietatea>> asupra întregii țări. Nu numai anturajul său fidel, dar și toți locuitorii erau supușii și <<slugile>> lui. Și ca un domnitor creștin ce era, cneazul personifica toată puterea juridică (<<publică>>) și se purta ca un părinte, dar crud și despotic totodată”. (Vratislav Vanicek)
4 din 4
Sistemul de fortărețe întins din Boemia până în Moravia a dus la conectarea unor teritorii ale cnezatului ceh, altfel izolate unul de celălalt. Administrația era plasată în apropierea fortărețelor de apărare propriu-zise, într-o așezare de tip cetate de dimensiuni mai mici. Se consideră că aceasta era condusă de un „jupan” ajutat de câțiva funcționari, juzi.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
- Agnew, Hugh, The Czechs and the land of the Bohemian Crown, Hoover Institution Press, 2004
- Dvornik, Frantisek, The Slavs: Their Early History and Civilization, American Academy of Arts and Sciences, Boston, 1956
- Johnson, Lonnie R., Central Europe. Enemies, neighbors, friends, Oxford University Press, 1996
- Klapste, Jan, The Czech Lands in medieval transformation, Brill, Leiden, 2012
- Panek, Jaroslav, A history of the czech lands, Karolinum Press, Charles University, Prague, 2009
- Teich, Mikulas, Bohemia in History, Cambridge University Press, Cambridge, 1998
- Vanicek, Vratislav (coord.), Istoria țărilor coroanei cehe, Edit. Enciclopedică, București, 2007