Asediul Tobrukului
Lupte pentru controlul Africii de Nord
autor Paul Boșcu, 2016
Luptele în Africa au început în momentul în care Italia s-a aliat cu Germania și au declarat război Franței și Angliei.
Luptele în Africa au început în momentul în care Italia s-a aliat cu Germania și au declarat război Franței și Angliei. De îndată ce Italia a declarat război, trupele britanice au întreprins o serie de raiduri asupra pozițiilor inamice din Libia. Aceste raiduri au fost urmate de o contraofensivă italiană în Egipt.
Text
1 din 6
Libia a fost colonie italiană de la începutul secolului al XX-lea. În Egipt erau staționate trupe britanice încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Astfel, cele două țări au fost prinse în luptele dintre Aliați și Axă. După declarația de război a italienilor, englezii au trecut granița libiană și au atacat pozițiile italiene printr-o serie de raiduri. Au capturat forturile Capuzzo și Maddelena, iar, după două zile, au atacat un convoi italian pe drumul Tobruk-Bardia. În acest raid englezii au ucis 21 de soldați italieni și au luat prizonieri alți 88, inclusiv pe Generalul Romolo Lastrucci.
Imagine
Text
2 din 6
Britanicii au început să se retragă înspre Alam el Dab, hărțuindu-i în acest timp, în mod constatnt, pe italieni. Aproximativ 50 de tancuri italiene au încercat o manevră de flancare. Acest lucru i-a determinat pe britanici să se retragă la est de Sidi Barrani.
Imagine
Text
3 din 6
Britanicii au patrulat zona de frontieră până în apropierea Tobrukului. Aceștia au întreprins atacuri de probă asupra pozițiilor inamice. În timpul verii, un regiment de husari a atacat 30 de tancuri italiene, într-o bătălie care s-a terminat nedecis.
Imagine
Text
4 din 6
Italienii și-au consolidat pozițiile în jurul localităților Sidi Barrani și Sofafi. Aceste poziții se aflau la aproximativ 130 de kilometri de pozițiile britanice de la Mersa Matruh. Italienii au început pregătirile pentru rezumarea marșului egiptean după aproximativ două luni de repaus, la mijlocul lunii decembrie. În acest timp, Egiptul a rupt relațiile diplomatice cu Axa, iar trupele italiene au bombardat Cairoul în luna octombrie.
Imagine
Text
5 din 6
După înfrângerea Franței, Mussolini a putut să trimită întăriri trupelor italiene din Libia. Astfel, a ordonat ca acestea să invadeze Egiptul. Scopul invaziei a fost acela de a forma o conexiune terestră cu Africa Italiană de Est. Invazia italiană a început ca și o operațiune tactică limitată. Direcția principală de atac a italienilor a fost înspre Mersa Matruh. Prima localitate ocupată de italieni a fost Musiad, după un bombardament de artilerie. Aeroportul de la Sollum a fost ocupat de către Divizia 1 Libiană.
Imagine
Text
6 din 6
Atacul italian a fost un moment exasperant pentru britanicii din Egipt. „Am condus, pur şi simplu, tancuri şi tunuri din cauciuc, astfel încât, pentru avioanele de recunoaştere care treceau deasupra noastră, era ca şi cum am fi dispus de o armată puternică şi reală“, îşi amintea soldatul Bob Mash, inginer în cadrul trupelor aflate pe Nil. „Umflam tancuri de cauciuc, le aşezam în poziţie, le dezumflam seara şi le duceam la câteva mile mai încolo, le umflam din nou şi le puneam acolo; privind din aer, părea că dispunem de o mulţime de tancuri. La fel era şi în zona Canalului… pentru fiecare tun antiaerian aveam unul de lemn“.
Imagine
Operațiunea Compass a fost prima mare ofensivă Aliată în timpul campaniei africane din cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul campaniei, forțele britanice au împins trupele italiene din Egipt și au capturat Cyrenaica, cea mai estică provincie a Libiei. Generalul-locotenent Richard O’Connor, comandantul forţelor britanice din Deşertul Libiei, a realizat un violent contraatac împotriva unei forţe de patru ori mai mare decât a sa. Acesta și-a concentrat atacul asupra fiecărei zone fortificate în parte.
Text
1 din 7
Ofensiva a început dimineața prin atacarea taberei de la Nibeiwa de către Divizia a 7-a Indiană și Regimentul Roial de Tancuri al 7-lea. Prima înfrângere importantă a italienilor a fost cea de la Sidi Barrani. Datorită acestei înfrângeri, localitățile Rabia și Sofafi au fost abandonate. Regimentul de Husari al 11-lea a atacat pozițiile italiene dintre Tobruk și Bardia și a capturat Sidi Omar. Această nouă înfrîngere i-a determinat pe italieni să se retragă din nou.
Imagine
Text
2 din 7
Operaţiunea Compass a fost sprijinită îndeaproape de marină şi de RAF. Ajutat şi de prăbuşirea moralului italienilor, O’Connor a curăţat Egiptul de italieni şi a luat 38 000 de prizonieri. Bardia a căzut după Anul Nou. Divizia a 7-a de Blindate, denumită și „Şobolanii Deşertului“, a capturat portul-cheie Tobruk. Acesta era foarte important pentru şansele ambelor tabere în următorii doi ani.
Imagine
Text
3 din 7
Ca întotdeauna, superioritatea aeriană constituia un element vital. Spre deosebire de alte zone geografice, deşertul oferea mai puţine posibilităţi de ascundere. RAF-ul a preluat rapid iniţiativa în faţa Forţelor Aeriene Italiene - Aeronautica Regia. Controlul britanic naval asupra litoralului de nord al Africii l-a ajutat, de asemenea, pe O’Connor. O bună parte din drumul de coastă se afla în raza de acţiune a tunurilor de mare calibru ale Marinei Regale.
Imagine
Text
4 din 7
Datorită avansului rapid al britanicilor, italienii au fost nevoiți să abandoneze provincia libiană Cyrenaica. Britanicii au aflat că italienii își evacuau trupele de la Banghazi pe un drum de coastă, denumit Via Balbia. Divizia a 7-a Blindate, sub comanda lui Michael O'Moore Creagh, a avut sarcina de a intercepta convoaiele italiene de-a lungul acestui drum. Operațiunea a avut succes, iar Armata a 10-a italiană s-a predat britanicilor. În bătălia de la Beda Fomm, Imperiul Britanic a obţinut prima sa victorie semnificativă pe uscat, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Imagine
Text
5 din 7
Mobilitatea blindatelor a constituit un factor-cheie. Însă, feldmareșalul Michael Carver îşi amintea : „Nimeni, indiferent de grad, oricare ar fi fost arma sub care slujea, nu avea experienţă în domeniul operaţiunilor cu mobilitate ridicată, desfăşurate pe spaţii largi, în care tancurile să se afle în conflict făţiş… Fiecare învăţa din mers şi chiar şi Regimentul Regal de Tancuri trebuia să se bazeze pe teorie, pe bunul-simţ practic sau chiar pe vreo intuiţie norocoasă“.
Imagine
Text
6 din 7
La victoria britanică a contribuit și moralul scăzut al italienilor. Locotenent-colonelul Ronald Belchem, din cadrul Diviziei a 7-a Blindată, l-a descris ca fiind „un moral artificial, inspirat de o propagandă repetată până la epuizare şi puteai să îţi dai seama uşor că, dacă italienii ar fi suferit o înfrângere, moralul ar fi fost spulberat imediat şi, de fapt, aşa şi era“.
Imagine
Text
7 din 7
Britanicii s-au oprit la El Agheila. Churchill a ordonat ca cele mai experimentate unități ale britanicilor să fie trimise în Grecia pentru că această țară a fost atacată de Axă. După invadarea Greciei de către Mussolini, Cabinetul de Război britanic a hotărât să-i sprijine pe greci, din punct de vedere militar. Această decizie a fost dezirabilă din punct de vedere politic, dar dezastruoasă din punct de vedere militar. În ciuda faptului că suferea de o acută lipsă de oameni, Archibald Wavell a fost nevoit să găsească trupe auxiliare pe care să le trimită peste Mediterană, ca forţă expediţionară.
Imagine
  • Sir David Hunt, A Don at war, F. Class Books, London, 1990
  • Major General I.S.O. Playfair, The Mediterranian and Middle East, The German come to the help of their ally (1941) – History of the second world war, UK Military Series, Official campaign history, Vol. 2, Naval & Military Press, 2006
  • Henry Maule, Spearhead general: The epic story of General Sir Frank Messervy and his men in Eritrea, North Africa and Bruma, Odhams Press, London, 1961
  • Andrew Roberts, Furtuna războiului, O nouă istorie a celui de-al Doilea Război Mondial, Litera, București, 2013
  • Gabriela Pantiș