Invadarea Balcanilor
Germania și Italia ocupă Grecia și Yugoslavia
După prăbuşirea Imperiului Otoman, Albania a căutat în Italia un aliat pentru a se proteja. După venirea sa la putere, dictatorul italian Benito Mussolini a urmărit să domine Albania. Astfel, înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, forţele italiene au invadat Albania, anexând-o Regatului Italiei. Odată cu izbucnirea războiului, Mussolini a invadat şi Grecia, tot datorită pretenţiilor teritoriale. În Iugoslavia a urmat o lovitură de palat prin care prințul Petru al II-lea s-a alăturat Aliaților occidentali. Acest lucru, dar și eșecul italian în Grecia, i-a determinat pe germani să intervină în Balcani.
1 din 5
Odată cu atacul în Grecia, italienii au fost împinşi înapoi în Albania. Mult anticipata ofensivă italiană a eşuat în a face vreun progres. În Iugoslavia a avut loc un puci pro Aliat. În aceste condiții, Germania a trebuit să intervină în Balcani în favoarea aliatei sale.
2 din 5
Cu un an în urmă, Hitler şi Mussolini s-au întâlnit în pasul Brenner. Atunci, Führerul nu l-a avertizat pe Duce că intenţiona să ocupe România trei zile mai târziu. Ceea ce a fost cunoscut sub numele de „prietenia brutală“ nu s-a bazat pe încredere şi înţelegere reciprocă. În mod similar, invadarea Greciei de către Mussolini a fost pornită din Albania, ocupată cu zece divizii, fără informarea prealabilă a lui Hitler. Invazia Greciei a fost realizată de către generalul Sebastiano Visconti Prasca.
3 din 5
Ajutaţi de către unităţile RAF trimise de generalul Wavell, grecii au înaintat departe în teritoriul albanez, până în ajunul Crăciunului. Șeful de Stat-Major italian, mareşalul Pietro Badoglio, a fost constrâns să demisioneze. Hitler, care deja era hotărât să-i sprijine pe italieni în Africa de Nord, a fost pus în situația de a-i proteja şi de greci şi de britanici.
4 din 5
Din cauza temperaturilor de minus 20 de grade Celsius, a teritoriului accidentat şi a unei puternice rezistenţe greceşti conduse de către generalul Alexandros Papagos, italienii au fost constrânşi să se retragă înapoi în Albania. „Râurile furioase, noroiul până la gât şi frigul aprig“ – scria un comentator contemporan – „au desăvârşit distrugerea ofensivei italiene care, din punct de vedere politic, era ineptă, iar, din punct de vedere militar, nepregătită“.
5 din 5
Prinţul regent Pavel al Iugoslaviei a hotărât să se alăture Axei şi să semneze Pactul Tripartit dintre Germania–Italia–Japonia, provocând indignare la Belgrad. Succesul Aliaţilor din Grecia, Albania şi Libia l-a încurajat pe prinţul Petru al II-lea al Iugoslaviei, în vârstă de 18 ani, să se declare major şi să-l răstoarne pe Pavel, în noaptea următoare. Hitler a fost cuprins de o teribilă furie la aflarea acestei lovituri de palat. Brusc, flancul său drept din sud-estul Europei părea că adăposteşte un bloc ostil greco-iugoslavo-britanic. Acesta a dat ordin ca Iugoslavia să fie supusă unei invazii fulger.
Ofensiva în Iugoslavia a început când forţele germane au invadat această țară din toate părţile, iar Luftwaffeul a bombardat Belgradul. Armata iugoslavă, slab echipată din punct de vedere tehnic, nu a făcut față superiorității numerice și tehnice a Wehrmacht-ului german. La numai zece zile de la proaspăt regăsita lor libertate, fără blindate, cu foarte puţin echipament modern şi cu 300 de avioane, iugoslavii au fost supuşi unei uriaşe invazii din nord, est şi sud-est. Zagrebul a căzut în cea de-a patra zi de invazie. Belgradul, în cea de-a şasea zi, Sarajevo, într-a noua, iar Iugoslavia a capitulat, în mod oficial, după şapte zile.
1 din 7
Formată după Primul Război Mondial, Armata Roială Iugoslavă era încă, în mare măsură, echipată cu armament din acea eră. Artileria de care dispunea era depăşită din punct de vedere tehnic. Armele anti-tanc şi anti-aeriene erau insuficiente, iar armele automate nu erau distribuite în număr adecvat infanteriei. Nu existau unităţi motorizate şi singurele două batalioane de tancuri erau echipate cu vechi tancuri Renault. Forţele aeriene aveau aproximativ 300 de avioane, din care numai jumătate erau moderne.
2 din 7
Panzerele germane au avansat într-un ritm foarte rapid prin valea Moraviei, urmărind forţele iugoslave care se retrăgeau către capitală. Cele mai înaintate forţe germane au atacat flancul sudic al Armatei a 6-a iugoslave, aflată în retragere deplină, pe care o şi copleşesc. Astfel, Primul Grup de Panzere se afla la aproximativ 65 de kilometri de Belgrad, după șase zile de luptă.
3 din 7
A doua direcţie de atac a fost executată de Corpul de Panzere 41. Acest corp urma să atace din regiunile sud-estice ale Banatului spre capitala iugoslavă. Atacul a fost început şi condus de Regimentul de Infanterie Motorizată „Gross Deutschland“, urmat de Divizia a 2-a Infanterie Motorizată SS. După ce au trecut frontiera la nord de Vârşeţ, forţele de cercetare germane au intrat în Pancevo. În următoarea zi, principalul corp al forţelor germane a întâmpinat rezistenţă minimă, în timp ce gonea spre Belgrad.
4 din 7
Complet mobilizată, armata iugoslavă putea dispune de 28 de divizii de infanterie, trei de cavalerie şi alte 32 de regimente independente. Rapidul atac german i-a surprins pe iugoslavi, când aceștia încă îşi mai mobilizau forţele.
5 din 7
Germanii au dispus de trei forţe principale de uscat, care urmau să atace Belgradul din direcţii diferite. Primul Grup Panzer a plecat din apropiere de Sofia. Trecând frontiera în apropiere de Pirot, a avansat spre oraşul Nis. În ciuda condiţiilor meteo nefavorabile, a numeroaselor blocaje construite de apărători şi a rezistenţei dârze a Armatei a 5-a iugoslave, Divizia de Panzere a 11-a a străpuns liniile inamice în prima zi de atac.
6 din 7
A treia direcţie de atac urma a fi executată de Corpul de Panzere 46 în zona graniţei de nord a Iugoslaviei. Acest corp de Panzere a primit ordin să stabilească capuri de pod de-a lungul râurilor Mura şi Drava, pentru a se putea începe cursa spre Belgrad. După patru zile de luptă, elemente de recunoaştere a Diviziei a 8-a Panzer au ajuns la Slating, întâmpinând rezistenţă minimă. Apoi, aceeaşi divizie a atins regiunea Osijek. Forţele germane au intrat în Mitrovica, după ce două poduri vitale deasupra Savei au fost capturate intacte.
7 din 7
Principalele aerodromuri din ţară şi capitala Belgrad au fost bombardate de escadrilele germane din cadrul Luftflotte. Atacurile fulgerătoare au surprins guvernul şi statul-major al armatei. Țara, neavând luată nicio măsură pentru organizarea apărării, a căzut rapid în haos. Ocuparea Ljubljanei, în Slovenia, s-a realizat ca urmare a unei întreceri între trupele italiene şi cele germane. Oraşul a fost ocupat de italieni. Belgradul a fost înconjurat, primele trupe germane intrând în oraş după numai șase zile de luptă. În aceste condiţii, guvernul iugoslav a semnat actul de capitulare necondiţionată.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
- George E. Blau, The German campaign in the Balkans (Spring 1941), U.S.A. Army Center of Military History, Washington D.C., 1953
- John Hondros, Occupation and resistance: The Greek agony 1941 – 1944, Pella Publishing Co., New York, 1983
- German Antiguerrilla Operations in The Balkans (1941-1944), U.S. Army Center of Military History (1953 – editie revizuita 1984-1986)
- Andrew Roberts, Furtuna războiului, O nouă istorie a celui de-al Doilea Război Mondial, Litera, București, 2013
- Gabriela Pantiș