Sculptori ai stilului Baroc
Compoziții dinamice și pline de patos
Pentru arta italiană a secolului XVII, Bernini întruchipează universul caracteristic. Are o viziune teatrală, o viziune și un limbaj expresiv remarcabil, cu acestea realizând ansambluri tensionante, explozibe, curbilinii și torsionate. Pentru sculptura italiană a secolului amintit, Bernini este „părintele Barocului”. Întreaga sa operă analizată și înțeleasă conduce spre tot ceea ce reprezintă sculptura barocă. Bernini a avut numeroși ucenici printre care cei mai remarcabili sunt Luigi Bernini, Andrea Bolgi și Filippo Parodi.
1 din 7
Biserica Sant Andrea al Quirinale a fost proiectată de Bernini. Alături de aceasta se numără „Colonada” gigantică a celor 284 de coloane dispuse pe patru rânduri, lângă 88 de pilaștri și 140 de statui , toate delimitând Piazza San Pietro. Alte lucrări civile sunt palatele Barberini, Montecitorio și Odescalchi. La fel de fanteziste și îndrăznețe sunt: Fântâna Tritonului și Fântâna celor patru fluvii din Roma. Fiecare dintre fântânile realizate conțin elemente vegetale sau animaliere putând fi interpretate în numeroase feluri. Compoziția circulară devin scenă de teatru prin fuziunea arhitecturii și sculpturii.
2 din 7
La sfârșitul vieții sale, Bernini a realizat „Monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea” amplasat în Catedrala San Pietro din Roma. Ansamblul a fost adaptat dificultăților impuse de arhtiectură, fiind plasat într-o nișă deasupra ușii. Un grup de personaje dispus deasupra intrării, enorme blocuri de marmură roșie creează o adevărată scenă de teatru. Baza o constituie drapaje, falduri și pliuri grele, iar partea superioară a compoziției este încunuanată de statuia papei în rugăciune. Pentru echilibru și simetrie, personajele au fost dispuse în stânga și dreapta compoziției.
3 din 7
Cea mai cunoscută creație a lui Bernini este „Altarul Sfintei Tereza” de la Biserica Santa Maria della Vittoria din Roma. Scenariul coneput de Bernini de petrece sub ochii privitorilor: Sf. Tereza imaginată în extaz mistic, însă acoperită cu veșminte pentru a evita critica din partea credincioșilor. Nudurileși frumusețea fizică, deși incitau spiritele italiene, trebuiau evitate pe timpul Contrareformei. Bernini găsește formula potrivită: încadrarea în programul iconografic al unei sfinte sub înfățișarea unei toscane frumoase, cu pleope plecate, buze întredeschise, dar atât de acoperită, încât i se vedeau doar mâinile, gleznele și chipul.
4 din 7
Bernini a executat pentru Biserica San Pietro baldachinul altarului principal. Compoziția trezește uimirea privitorilor, Bernini adoptând pe o înălțime de 29 m patru coloane răsucite în torsadă, raze și draperii agitate, respectiv sculpturi ce beneficiază de o portretistică excepțională. Sculptorul realizează în marmură figuri ale unor personalități ale clerului catolic sau ale unor ființe apropiate de acesta, de care este legat sentimental. Acestor personaje le este surprisă fizionomia, dar și caracterul.
5 din 7
Orice încălare a principiilor stabilite de Conciliul de la Trento se penalizau de ordinul iezuiților prin declararea ereziei și pedepsele conforme acesteia. Dacă în „Altarul Sfintei Tereza” artistul acoperă sfânta într-un drapaj bogat, în sculpturile de atelier, în speță cele de în inspirație mitologică, artistul își desăvârșește temperamentul senzual. Opere precum „Răpirea Proserpinei” sau ”Apolo și Dafne” evidențiază priceperea lui Bernini de a sugera materialitatea epidermei, dar și de a crea sculpturi pluridimensionale.
6 din 7
Cu ocazia unei vizite la Paris, unde Bernini a supravegheat lucrările colonadei Luvrului, concomitent a realizat portretul regelui Ludovic al XIV-lea. Bustul de marmură este considerat cel mai expresiv dintre toate portretele realizate anterior de alți artiști, fiind surprinsă expresia aristocratică și particularitatea fizionomică. Regele poartă peruca buclată după moda franceză, are bărbia ușor înălțată și privirea întoarsă peste umăr. Atitudinea seniorială este completată cu draperia bogată ce îi acoperă umărul, ce se animează în bătaia vântului.
7 din 7
Un monument funerar realizat de Bernini este cel al Ludovicăi Albertoni, o femeie înstărită ce făcea parte din ordinul franciscanilor. Monumentul se găsește în capela Bisericii San Francesco a Ripa din Roma. Figura femeii este plasată deasupra altarului, aceasta aflându-se într-o comuniune mistică cu Dumnezeu. Așezată pe o saltea, are capul înclinat pe spate și susținut de o pernă, iar faldurile veșmintei redau starea de frământare extaziată. Fiind înconjurată de armorași, Ludovica așteaptă să se ridice la Duhul cel Sfânt.
Gregorio Fernández face parte din grupul sculptorilor castilieni ce urmează tradiția sculptorilor renascentiști precum Alonso Berruguete, Juan de Juni sau Pompeyo Leoni. Instalat la curtea regală din Valladolid, deschide un atelier cu numeroși colaboratori și ucenici. A fost un exponent al Contrareformei din Spania și un artist apreciat în întreaga sa țară, până la extemitățile Estremadurei și Asturiei. Spiritualitatea și dramatismul întrec orice alt sentiment în lucrările sale. Acestea caută să transmită mai degrabă misticism și suferință decât senzualitate.
1 din 6
Chinul personajelor lui Gregorio Fernández se resimte la nivelul oricărui detaliu bine pus la punct, realismul fiind nu vulgar, dar destul de dur prin evidențierea părților importante și adăugarea unora pentru a crește sentimentul de autenticitate. Uneori, artistul îmbină ochi de cristal, dinți și unghii de fildeș, cheaguri de sânge din plută și lacrimi sau picături de sudoare de rășină. și totuși, operele sale rămân simple ca și compoziție, gesturile fiind mai mereu stăpânite. Îmbrăcămintea personajelor este tratată schematic prin sugerarea pliurile rigide și ascuțite.
2 din 6
Gregorio Fernández tratează în numeroase variante o tema iconografică deja cunoscută în perioada medievală și larg abordată în Renaștere. Este vorba despre reprezentarea lui Hristos culcat care va deveni tema preferată a lui Fernández. El oferă un tratament mai realist și patetic iconografiei. Sculptura de la biserica San Miguel y San Julián din Valladolid prezintă inclusiv detaliile organelor genitale acoperite cu pânza albă. Cea de la biserica San Pablo din Valladolid redă un Hristos de mari proporții, cu o statură zveltă, având capul așezat pe două perne de aur policromate.
3 din 6
Pentru biserica penitențială Santa Vera Cruz din Valladolid, Fernández a realizat o sculptură din lemn policromat redându-l pe Hristos legat de coloană. Sculptura prezintă o anatomie corectă redată în mărime naturală, respectiv un realism impresionant prin rănile și bubele ce apar pe corpul lui Hristos. Pânza albă pliată este stilizată în bătaia vântului. Figura lui Hritos se sprijină pe o semicoloană dorică realizată din marmură neagră și care poartă influențe italiene.
4 din 6
Din seria crucifixelor ce îl înfățișează pe Hristos mort pe cruce face parte „Cristo de la Luz” realizat în 1630 în mărime naturală adică 1,70 m. Este lucrarea cea mai bună din serie crucifixelor a lui Gregorio Fernández, tratată cu un profund devotament. Deși corpul lui Hristos este mort, încă prezintă tensiunea suferinței. Pe chipul lui Hristos observăm ochii adânciți și gura întredeschisă. Coroana de spinii se apleacă peste sprânceană. Policromia nu este zgârcită în redarea șiroaielor de sânge și a procesului de învinețire a corpului. Faldurile albe ale veșmântului își iau elan spre stânga în bătaia vântului.
5 din 6
Fernández realizează versiuni diferite din seria „Pietà” diferențiindu-se de predecesorii săi prin umanizarea scenei, gestica teatrală a Mariei și anatomie corectă a lui Hristos. Dacă analizăm comparativ două versiuni observăm că în cazul sculpturii „La Sexta angustia” corpul lui Hristos e dispus diagonal în brațele mamei sale care plângând și privindu-l pe acesta ridică mâna și ochii spre cer solicitând ajutor. Prin compoziția aceasta, sculptura barocă se rupe de compozițiile triunghiulare ale Renașterii. „La Quinta angustia” este o versiune mai sobră a celei anterioare, Fecioara ridicând ambele brațe spre cer.
6 din 6
La cererea lui Agustín Costilla, artistul a realizat grupul statuar „Sfântul Martin și săracul”. Contractul încheiat preciza că lemnul trebuia să fie de calitate, sculptura trebuia finalizată până la Crăciun respectându-se toate cerințele icongrafice. Grupul nu atinge mărimea naturală. Sfântul cu corpul răsucit apare călare pe un cal ce își ridică piciorul și își întoarce capul spre sărac. Sfântul Martin, îmbrăcat în platoșă și cizme înalte, poartă o cască cu pene. Cu sabia sa îi taie cerșetorului olog o bucată din mantie. Cerșetorul poartă o batistă pe cap, asemenea unui turban, are chipul supt, nasul profilat și gura întredeschisă.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Arta bizantină
Arta bizantină a evoluat în cadrul Imperiului Roman de Răsărit în perioada secolelor VI-XV. Aceasta s-a bazat pe combinarea elementelor grecești cu influențe africane și asiatice și s-a remarcat în iconografie, broderie, mozaic și decorația policromă. Caracterul specific artei bizantine este aspectul narativ.
Romantismul
Romantismul a reprezentat o reacție împotriva iluminismului și raționalismului. A pus accentul pe psihicul uman, sentimentele extreme și forța naturii.
Introducere în stilul Baroc
Arta barocă a reprezentat o artă renascentisă dusă la extreme în care au domnit pornirile sentimentale, tulburările spirituale și religioase.
Clasicism și Neoclasicism
Clasicismul și neoclasicismul au avut la bază readucerea în atenția societății a spiritului civilizațiilor antice greco-romane. Acestea au reprezentat o reacție împotriva exuberanței și ușurității stilurilor anterioare.
Realismul
Realismul s-a plasat ca mișcare artistică împotriva reprezentărilor din natură sau de pe front în maniera exagerărilor. Acesta s-a concentrat pe expunerea problemelor existente în societatea secolului al XIX-lea.
Răspândirea artei Renașterii în Franța
Caracterul italian al artei renascentiste a fost abordat de artiștii francezi într-o manieră clasică. Aceștia au construit castele și palate printr-un joc al volumelor, culorilor și bogăției ornamentale.
Renașterea timpurie în Italia
Renașterea prezintă în prima fază o preocupare pentru desfășurarea clădirilor pe orizontală sub principiile ritmului, simetriei și echilibrului. În sculptură, figura umană devine expresia propriilor valori, iar în pictură se afirmă tablourile religioase, portretele și peisajul.
Pictori ai stilului baroc
Pictura barocă a fost o reprezentare a realității cu personaje și grupuri de personaje puse în lumina realităților.
Răspândirea artei Renașterii în Germania
Renașterea în Germania s-a manifestat ca și curent artistic mai târziu decât în celelalte țări europene. Ce a adus nou curentul, a fost lupta împotriva misticismului și obscurității medievale.
Renașterea târzie sau Manierismul
În perioada târzie a artei renascentiste, artiștii nu s-au concentrat doar pe redarea omului într-un cadru oarecare. S-a pus accentul mai ales pe redarea elementelor înconjurătoare, a stofei, a gesturilor, a luminii și umbrelor.
Arta romanică
Arta romanică cuprinde toate tipurile de manifestări artistice- sculpură, arhitectuă, pictură- apărute în centrul și vestul Europei între secolele XI-XIV. Cele mai reprezentative tipuri de manifestare artistică au fost mănăstirile. Pictura și sculptura romanică, precum și artele decorative- vase, candelabre, relicvare- au fost subordonate unei arhitecturi religioase.
Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos
Renașterea din Țările de Jos s-a manifestat printr-o combinație de elemente gotice cu cele renascentiste provenite din zona Italiei, transpuse în configurația locală.
Renașterea matură în Italia
Perioada matură a renașterii pune în valoare ideea că arta nu reprezintă doar frumosul, ci și utilul. În acest sens, elementele arhitecturale și sculpturale nu urmăresc doar rolul de decor, ci și funcționalitatea lor.
Arta gotică
Arta gotică a surprins în evoluția sa transformările prin care trecea societatea feudală europeană. Într-o perioadă a invaziilor, arta gotică s-a remarcat prin construcția de lăcașuri religioase pentru refugiu, dar și prin construcții civile. Goticul a introdus pentru prima dată în arte figura umană văzută din perspectivă intelectuală.
Rococo
Rococo-ul a fost un stil decorativ care a apelat la efecte teatrale pentru a crea compoziții mitologice sau cotidiene și care aveau scopuri anecdotice. Inovația adusă de Rococo s-a materializat în bibelouri, tapiserii, ilustrații de carte cu teme simple.
Introducere în arta Renașterii
Renașterea în Italia s-a dezvoltat datorită curentului umanist și marchează lupta pentru recâștigarea valorile, statutului și prestigiului din Antichitate. S-a căutat o orientare ce valorifica omul antic, creațiile și cultura antică, acestea devenind modele ale renașterii umaniste.
Arhitecți ai stilului Baroc
Arhitecți ai barocului - O artă a curbelor și contracurbelor Arhitectura barocă a excelat în proiectarea clădirilor monumentale, jocul cu masele, ritmicitatea decorației și expresivitate.