- 1. General
- 2. Ungaria Bolșevică
- 3. Ungaria bolșevică se pregătește de război
- 4. Dispunerea forțelor militare româno-maghiare
- 5. Ansamblul operațiunilor pe frontul româno-maghiar
- 6. Ofensiva română
- 7. Ieșirea armatei române din defileele Apusenilor
- 8. Din Apuseni pe Tisa - decizia de continuare a înaintării românești
- 9. Din Apuseni pe Tisa - armata română avansează
- 10. Urmărirea şi distrugerea Diviziei de secui
- 11. Preliminariile bătăliei de pe Tisa
- 12. Ofensiva maghiară pe Tisa
- 13. Contraofensiva românească pe Tisa
- 14. Armata română traversează Tisa
- 15. Predarea capitalei Ungariei
- 16. Regimul de ocupație militară românească în Ungaria
- 17. Atitudinea Conferinței de la Paris față de ocupația militară românească din Ungaria
Campania armatei române în Ungaria
Guvernul bolșevic, instaurat la Budapesta după încheierea Marelui Război, a refuzat să recunoască unirea Transilvaniei cu România. Bolșevicii maghiari au început o ofensivă militară pentru cucerirea Transilvaniei. Regele Ferdinand I și guvernul român au decis respingerea maghiarilor și înaintarea trupelor române până la granița stabilită prin Convenția încheiată cu Antanta, când România a intrat în război. După ce au fost respinși la vest de granița respectivă, maghiarii au atacat din nou. Riposta română a fost decisivă, mergând până la înfrângerea și ocuparea parțială a Ungariei.
1 din 7
Republica Sovietică Ungaria a fost un regim comunist aflat sub conducerea lui Béla Kun. A fost primul regim comunist din Europa constituit după Revoluția din Octombrie din Rusia. Acesta s-a născut ca urmare a eșecului guvernului condus de contele Mihály Károlyi de a organiza statul maghiar după dizolvarea Imperiului Austro-Ungar. Regimul comunist ungar a durat doar patru luni, până la intervenția armatei române, care a ocupat Budapesta.
2 din 7
Comandamentul român a realizat pe Tisa un dispozitiv operativ cu Diviziile 16 și 18 infanterie în primul eșalon. Aceasta se făcea pentru apărarea teritoriului românesc pe o linie avansată, în cazul reluării acțiunilor de către inamic și pentru menținerea în stăpânire temporară a spațiului dintre Carpați și Tisa, favorabil manevrării forțelor și mijloacelor proprii pe direcții interioare. Apărarea pe Tisa a fost realizată pe un front larg, fiecărei divizii revenindu-i în medie 150 de kilometri.
3 din 7
După ce s-au retras la vest de Tisa, Comandamentul armatei bolșevice ungare a reluat ofensiva împotriva armatei române. Trupele ungare au forțat Tisa și au realizat un cap de pod pe malul estic. Dar ofensiva ungară a fost oprită de români, aceștia trecând la contraofensivă. Trupele române au forțat Tisa și, după scoaterea din luptă a Corpului 1 Armată ungar, un detașament de cavalerie format din patru escadroane, comandat de generalul Rusescu, a intrat în Budapesta.
4 din 7
Forțele comuniste maghiare au atacat atât noul stat Cehoslovacia, cât și trupele române din Transilvania, în speranța ocupării regiunii. Urmând instrucţiunile Comisariatului de război ungar, trupele ungureşti declanșau atacuri împotriva trupelor române de pe linia de demarcaţie. Atacurile erau executate de forţe de mărimea unui batalion, susţinute de artilerie şi trenuri blindate. În contrareacție, în România s-a creat Comandamentul Trupelor din Transilvania. Comandant de corp a fost numit generalul Traian Moșoiu, iar ulterior generalul Gheorghe Mărdărescu.
5 din 7
După luptele din Transilvania, unitățile militare române au trecut la vest de munții Apuseni, înaintând prin câmpie, pe urmele trupelor ungare bolșevice aflate în retragere. Motivând că doresc să se preîntâmpine un posibil atac, românii au trecut de linia de demarcație, ajungând prin luptă până pe râul Tisa.
6 din 7
O parte din forțele ungare au reușit să se retragă la vest de Dunăre. Comandamentul român, din considerente strategice, a apreciat necesară înaintarea unor unități dincolo de Dunăre, unde au format un cap de pod. Acesta punea la adăpost grosul trupelor române rămase în Budapesta.
7 din 7
În lunile următoare cuceririi Budapestei, o parte a Ungariei a intrat sub regimul ocupației militare române. Aceasta, precum și impunerea unui armistițiu de către români părții maghiare au nemulțumit Consiliul celor 4 de la Paris, și, în special, S.U.A. și Marea Britanie. În timpul ocupaţiei a existat o susţinută campanie de presă împotriva trupelor române, sprijinită de jurnalişti străini şi de generalul american Harry Hill Bandholtz, reprezentantul ţării sale în misiunea militară interaliată de la Budapesta. Trupele române au evacuat Ungaria în mai multe etape, începând cu octombrie 1919 și terminând în martie 1920.
Din momentul dezagregării monarhiei dualiste austro-ungare, Ungaria a suferit transformări majore, prin rapiditatea cu care trecea de la o orientare la alta, pentru prezervarea dominației sale în regiune. Ungaria a devenit revoluţionară, proclamând desfacerea ei de Austria, dar fără să recunoască şi separarea celorlalte provincii ale imperiului. Ungurii bolșevici doreau să se desprindă de Austria, dar și să păstreze restul teritoriilor din vechiul imperiu.
1 din 5
Autoritățile de la Budapesta nu au recunoscut Rezoluția de la Alba Iulia. Anterior acesteia, în timpul revoluţiei de la începutul lui noiembrie, contele Istvan Tisza a fost ucis de către soldaţii unguri. Fost prim-ministru, Tisza a fost unul dintre principalii responsabili pentru declanşarea războiului mondial.
2 din 5
Prim-ministrul Karoly Mihaly proclamă Ungaria republică, iar el însuşi se declară antantofil. Timp de patru ani de război, şi înainte de acesta, Ungaria a fost unul dintre pilonii de bază ai Puterilor Centrale. Ea a devenit o susţinătoare ferventă a Antantei, în speranţa că va avea câştig de cauză la Conferinţa de Pace de la Paris. „Oare oamenii ăştia nu-şi dau seama că au fost învinşi?”, întreba generalul Henri Berthelot în însemnările sale.
3 din 5
Preşedintele Conferinţei de Pace, Alexandre Millerand, a ripostat: „Voinţa popoarelor s-a exprimat atunci când dubla monarhie s-a prăbuşit şi când populaţiile îndelung asuprite s-au unit cu fraţii lor italieni, români, iugoslavi şi cehoslovaci.” Guvernul maghiar nu s-a lăsat descurajat, susţinând că singura garanţie pentru estul Europei, ameninţat de spectrul bolşevic, îl reprezintă o Ungarie mare şi puternică.
4 din 5
Decizia Conferinţei de Pace de a le cere autorităților ungare retragerea pe o nouă linie stabilită şi comunicată, respectiv Hust–Satu Mare–Carei–Oradea–Salonta, a bulversat conducerea Ungariei. În consecință, guvernul Karoly a demisionat şi a cedat puterea bolşevicilor unguri. Ungaria, nereuşind să obţină ce a dorit din vest, s-a orientat rapid spre est. Conducerea era preluată de guvernul bolşevic al lui Garbai Sandor. Puterea efectivă era deţinută, de fapt, de ministrul de război Bela Kuhn, născut în judeţul Sălaj.
5 din 5
Karoly a declarat că „cedează puterea proletariatului”. Referitor la evenimentele din Ungaria, Lenin a spus: „guvernul burghezo-conciliatorist nu şi-a dat el însuşi demisia, a început el însuşi tratative cu comuniştii, cu tovarăşii unguri care se aflau în închisori şi a recunoscut el însuşi că nu există altă soluţie decât trecerea puterii în mâna poporului muncitor”.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
- Kirițescu, Constantin - Istoria Războiului pentru Întregirea României, vol I., Ed. KartaGraphic, Ploiești, 2014
- ***, Jurnal de operaţiuni al Comandamentului trupelor din Transilvania (1918 – 1921)
- Giurescu, Dinu C. (coord.) – Istoria României în date, Ed. Enciclopedică, București, 2007
- Gabriela Pantiș