Blitzkrieg
Doctrina războiului fulger
Literalmente, Blitzkrieg înseamnă „război fulger”. Acest termen denumește o doctrină militară ofensivă, folosită de armata germană, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
1 din 6
Blitzkrieg-ul implică un bombardament iniţial. Acesta este urmat de aducerea pe frontul de luptă a forţelor motorizate de care se poate folosi o armată care atacă în viteză. Astfel, profitând de elementul-surpriză, se prevenea capacitatea inamicului de a organiza o defensivă solidă şi coerentă.
2 din 6
Primul pas era identificarea punctului cel mai vulnerabil al inamicului. Trebuia ca bombardierele şi artileria motorizată să susţină un baraj iniţial pentru a se evita organizarea defensivă a inamicului. Aceste bombardamente erau urmate de atacuri de probă pentru a se găsi punctul cel mai vulnerabil al inamicului. Ulterior se continua cu atacul blindat propriu-zis, scopul atacului fiind acela de a penetra în teritoriul inamic cât mai adânc posibil. Se urmărea un cost a câtor mai puţine pierderi posibile, iar o contraofensivă a inamicului trebuia evitată.
3 din 6
Odată ce principala forţă reușea încercuirea zonei desemnate, infanteria motorizată începea operaţiunile de capturare sau distrugere a forţelor inamice. La final, unităţile de infanterie mai puţin mobile aveau sarcina de a „curăţa” zona.
4 din 6
Blitzkrieg-ul are nevoie de viteză, vehicule de transport specializate, metode moderne de comunicare prin radio şi de o structură de comandă descentralizată foarte eficientă. Altfel spus, utilizarea blitzkrieg-ului a presupus infanterie mecanizată, artilerie mobilă şi capabilităţi de logistică. Acestea din urmă trebuiau să fie în stare să susţină avansarea constantă a tancurilor.
5 din 6
În practică, tactica blitzkrieg-ului a lăsat puţine opţiuni forţelor defensive mai încete. Acestea au fost adesea încercuite, apoi anihilate de către infanteria germană.
6 din 6
Această strategie a fost deosebit de eficientă în timpul invaziilor de pe frontul de vest. A fost folosită în țări precum: Belgia, Olanda, Danemarca, Norvegia sau Franța. Strategia s-a dovedit eficientă și în operaţiunile iniţiale de pe frontul de est împotriva Uniunii Sovietice.
Principiile de bază ale blitzkrieg-ului au fost concepute în special de către armata germană. Acest lucru s-a realizat în anii de după sfârșitul Primului Război Mondial. Scopul a fost acela de a folosi armele şi vehiculele moderne drept metodă prin care să se evite războiul de tranşee în viitoarele conflicte.
1 din 6
Conceperea tacticii a început odată cu înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial. La scurt timp după război, a fost înființată o nouă armată germană, denumită Reichswehr. Aceasta a creat o serie de comitete, formate din ofiţeri veterani ai războiului proaspăt încheiat. Sarcina ofițerilor a fost de a evalua 57 de probleme militare ce s-au ivit în timpul războiului.
2 din 6
Rapoartele acestor comitete au format standardele doctrinale ale armatei germane, până la începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Analiza gândirii militare germane anterioare Primului Război Mondial a avut impact asupra acestor rapoarte. O influență majoră asupra lor a avut-o războiul de manevră. Acesta a fost practicat pe frontul de est în timpul Primului Război Mondial și era în contrast cu războiul de tranșee, purtat pe frontul de vest.
3 din 6
Șeful Statului Major al Reichswehr, Hans von Seeckt, a îndepărtat doctrina militară germană de ceea ce a numit el o tendinţă excesivă de încercuire a inamicului spre una bazată pe viteză. Viteza conferă elementul surpriză, iar surprinderea inamicului permite exploatarea situațiilor favorabile de pe câmpul de luptă, dacă deciziile pot fi luate rapid. Mobilitatea dă flexibilitate şi viteză.
4 din 6
Von Seeckt a dorit crearea unei forţe militare mai mici, profesioniste, bazate pe voluntari. În războiul modern o astfel de forţă ar fi mult mai capabilă de o acţiune ofensivă. Astfel, pregătirea de luptă ar fi fost mai uşor şi mai rapid de făcut. De asemenea, echiparea unei astfel de forțe militare ar fi costat mai puţin. Acest fapt ar fi permis achiziţionarea de echipament mai modern.
5 din 6
Noul tip de doctrină operaţională a avut nevoie și de o nouă structură de comandă descentralizată. Aceasta trebuia să permită luarea deciziilor mai aproape de nivelul unităţilor de operare. Astfel, s-a creat un avantaj major ce a asigurat succesul blitzkrieg-ului.
6 din 6
După reformele militare inițiale, Generalul Heinz Guderian a preluat ştacheta de la von Seeckt. Acesta a fost un susţinător al forţelor mecanizate. Guderian a considerat că tancul era o maşinărie de război decisivă în viitoarele conflicte. El a dorit, totodată, să fie folosite mijloacele moderne de comunicare, precum radiourile. În felul acesta, blindatele se puteau coordona uşor între ele.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Sfârșitul Primului Război Mondial și Conferința de Pace de la Paris
Cele 14 puncte ale președintelui american Woodrow Wilson, Reacția Germaniei și a Puterilor Antantei, Clauzele privind Germania, Situația fostului Imperiu Otoman, Concluzii și urmări.
Drumul spre război
Primul Război Mondial s-a sfârșit. Forțele unite ale Marii Britanii, Franței, Italiei și ale Statelor Unite ale Americii - Antanta au învins trupele Germaniei, Austro-Ungariei și ale Imperiului Otoman - Puterile Centrale.
Accederea lui Hitler la putere
În urma încercării nereușite de a răsturna guvernul provinciei Bavaria, Hitler este întemnițat. În închisoare, acesta a scris cartea autobiografică „Mein Kampf”, „Lupta mea”. „Mein Kampf” a fost lucrarea de referință pentru întreaga ideologie nazistă. Ea a fost sursa de inspirație ce a „justificat” expansiunea Germaniei și întreaga politică genocidară.
Germania nazistă
O dată cu preluarea destinelor Germaniei de către Hitler, politica externă s-a orientat către distrugerea edificiului de la Versailles, pe care mulți germani îl considerau un „Diktat” umilitor.
- K.H. Friezer, The blitzkrieg legend: The 1940 campaign in the west, Naval Institute Press,Annapolis (United States), 2005
- James S. Corum, The roots of blitzkrieg: Hans von Seeckt and German military reform, University Press of Kansas, Lawrence, 1994
- Heinz Guderian, Panzer Leader, De Capo Press, New York, 2002
- Richard Simpkin, Race to the swift:Thoughts on Twenty-First Century Warfare, Brassey’s Militay Books, London, 2000
- Robert Michael Citino, The German Way of War: From the Thirty Years' War to the Third Reich, University of Kansas Press, Lawrence, 2005
- Gabriela Pantiș